1,117 matches
-
de aculturație totalitară[3] dezlănțuit în România. Așadar, începuturile exilului stau sub semnele unei vocații și ale unei etici a neuitării, ambele întrezărite dintr-o chinuitoare strădanie de a păstra o privire mereu ațintită asupra suferinței celor care, acasă, fuseseră hărăziți să traverseze un cataclism al istoriei. Să mai spunem încă un lucru esențial: intelectualitatea exilului românesc, încă de la începutul tristelor sale bejenii, a fost lipsită de toate acele mijloace (materiale) strict necesare misiunii pe care, totuși, va considera că este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
și-o asume: conservarea și apărarea culturii și identității spirituale a propriei națiuni. Drumurile către realizarea aspirațiilor și vocațiilor proprii fiecăruia dintre ei aveau să fie amânate și mult îngreunate de acea cumplită întunecare a viitorului pe care istoria îl hărăzea patriei lor. Dincolo de toate acestea, începând de acum, fiecare trebuia să hotărască în ce mod se construiește pe sine, pornind de la faptul că, în libertate fiind, toți la un loc și fiecare în parte se întâlneau cu un singur Destin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
așa cum merita fiul ei. Capacitățile intelectuale dublate de instruirea primită la Școala din Boian din acea perioadă l-au ajutat să intre la Universitatea din Cernăuți, în pofida petei negre din biografie. Dar mai departe, în știință, nu i-a fost hărăzit să răzbată, câștigând astfel gazetăria și ziarul „Zorile Bucovinei”, căruia îi mulțumesc pentru invitația la această emoționantă întâlnire”. De la Tereblecea, cu florile amintirii în suflet și lacrimi lirice picurate în rânduri rimate, a sosit dna Eugenia Balan-Ciocoboc, colega de facultate
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
primească bunătățile în chip potrivit și, care, pe măsură ce ele cresc și primesc noi adaosuri, devin tot mai mari. Căci asa este împărtășirea bunurilor Dumnezeiești. Pe cel părtaș îl face mai mare și mai apt să primească bunătățile, căci ele sunt hărăzite spre creșterea în putere și mărire a celui ce le primește și astfel cel hrănit de bunurile Dumnezeiești crește mereu și niciodată nu încetează din creștere.” Dup ce face o enumerare a titlurilor pe care le-a publicat Cristian Bădiliță
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
țăranului dintr-un sat rătăcit în mijlocul Bărăganului.Încerca să se liniștească singur: „De bine de rău, acum cred că am o situație stabilă. Nu poți să le ai chiar pe toate! Mă voi mulțumi cu femeia pe care Dumnezeu a hărăzit-o pentru mine”. Au trecut sărbătorile și într-o zi, după Sfântul Ion, Mache se trezi că în birou intră domnul Alexandrescu, însoțit de Maria. Mache își luase în serios rolul de șef și, pentru a-și impresiona subfurnizorii și
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
Fecioara Maria este strălucirea Tainei negrăite hărăzite de Dumnezeu înainte de Creația Sa, pentru a ne înfia harului atotiubirii sale dumnezeiești. Fecioara Maria este Luceafărul divin care a îngemănat în priviri strălucirea zorilor ce ne îmbrățișează cu mireasma luminii lor diafane răsăritul sufletelor noastre. Fecioara Maria este Crăiasa
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
strălucirea zorilor ce ne îmbrățișează cu mireasma luminii lor diafane răsăritul sufletelor noastre. Fecioara Maria este Crăiasa Creației care brodează cu brațele sale azurul serafic al binecuvântării poeților ce ne împărtășesc cu harul sublim al frumuseții lor creatoare. Poeții aleși, hărăziți de Duhul Sfânt pentru a cânta frumusețea desăvârșită, binele atotmângâietor, adevărul dumnezeirii, comuniunea dorului sacru, mirificul hristic al întrupării, cerul luminii mântuitoare, cântarea pământului, armonia iubirii, taina sfințeniei, potirul mărturisirii, cuminecarea jertfei, splendoarea prieteniei, susurul diafan al vieții, rodul suferinței
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
ar împiedica cu-adevărat ar fi lipsa de talent a semnatarului, lipsa de stil, fraza seacă, fără vibrație și răsunet. Dacă personajele sale, inventate sau nu, respiră, au farmec, sînt uneori memorabile, cu tot cu felia de viață ce le-a fost hărăzită de scriitor, cazul nostru, ele sînt, adică au fost "transformate", cum bine a spus mama, definitiv și convingător. Volovici nu mai este de mult un scriitor căruia trebuie să-i lauzi expresivitatea și finețea scriiturii, astea sînt ...după legea a
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
în când, pe altele mă fac că nu le știu deși le îndur greutatea. Am să vin acolo și am să le arunc pe toate și Doamne, ce munte aș putea face numai eu! Este adevărat că visele mari sunt hărăzite doar lui Dumnezeu, dar ai acum șansa de a-ți revendica direct de la El muntele pe care îl meriți cu atâta prisosință! Nu am putut continua scrisoarea mea imaginară, nici nu știu dacă ar fi important să o termin. Avem
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
pe tărâmul științelor etnologice puse în slujba relevării adevărului. Căci dacă, apăsați sub vremi, oamenii tac zgomotos, a sosit ceasul în care „pietrele” istoriei și tradiției acestui neam strigă tăcut și cuminte, fiecare din locul pe care i l-a hărăzit uitata neuitare. Cei doi autori, Nicolae Bucur și Constantin Catrina, ajunși acum fiecare la frumoase vârste ale împlinirilor spirituale, au conceput acest proiect cultural cu mulți ani în urmă, cu pasiune și dăruire, exemplare și ieșite cu totul din răbojul
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
care s-ar fi cuvenit ca aceasta să se dizolve ori măcar să se restrîngă drastic, odată cu abolirea contextului ce a făcut-o cu putință. Reluarea concepției în chestiune denotă suplimentar că mitologia totalitară persistă dincolo de "spațiul vital" ce îi este hărăzit, într-un soi de încăpățînare de-a părăsi scena, facilitată de inerțiile în peisaj ale unei programări tendențioase. Aceasta din urmă are o durată ce depășește deseori delimitările eposului politic, mustind într-o dezolantă stagnare. Prin urmare prăbușirea genialului cîrmaci
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
vast apartament cu perdele trase ca să nu pătrundă lumina zilei, cu coridoare întortocheate, în care te poți rătăci ca într-un labirint. Amfitrionul solitar iese la intervale din letargie ca să vâneze afară noi victime. Deturnate de la traseul liniștit și anost, hărăzit alături de un logodnic convențional, fetele seduse capătă șansa de a se înălța prin jertfă mai presus de menirea lor de viețuitoare. Numai curmând țipetele de protest și zbaterile, dezmințind chiar clevetirea că sunt obiecte ale unui viol și probe de
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
doar îngerii au acces. Dacă pentru Kissin a fost doar o continuare a recitalului susținut cu două zile mai devreme, pentru Trio-ul nr.1 op.99 interpreții au meditat ceva mai mult, în sensul că însuși Schubert i-a hărăzit un destin misterios. L-a ascultat o singură dată într-un cadru privat și tocmai destinul lui ciudat a determinat alegerea lui pentru acest moment al Festivalului. Dacă ne gândim că în primele zile a existat un recital închinat lui
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
un singur domeniu, ceea ce nu e rău, cu condiția "să-și păstreze cumpătul", prin urmare să știe că poezia e vocația lor de căpetenie. Să nu se repeadă "orbește" în toate direcțiile, neglijîn-d-o : "Există personalități excepționale cărora natura le-a hărăzit izbînzi în mai multe domenii în același timp. Dar aceste excepții nu fac decît să confirme regula: aceea cu privire la direcția loviturii principale". Ceea ce reprezintă, în fapt, tot un reflex al clasicismului funciar. S-a întîmplat ca destinul unui asemenea creator
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
Sorin Lavric Petru-Vladimir Pătulescu se numără printre intelectualii cărora viața le-a despicat ființa în două: jumătate a hărăzit-o ambiției profesionale, iar cealaltă jumătate a lăsat-o de partea chemării lăuntrice. Așa se face că, împărțit între două albii de care se simte legat în egală măsură - meseria și vocația - Petru-Vladimir Pătulescu e un exemplu de intelectual pentru
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
un personaj mai venerat decât Arhanghelul Gavriil. Oamenii spun că el poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptator împotriva diavolului și veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună și trăsnește, sau orânduiește singur grindina, cu tunul. El ține și ciuma în frâu, asemănator Sfântului Haralambie. În trecut, în societatea tradițională bucovineană, Arhanghelii erau
Sfinții Mihail și Gavril: De ce nu este bine să lucrăm astăzi () [Corola-journal/Journalistic/80813_a_82138]
-
comunica cititorilor peste timp și spațiu idei înălțătoare ale experiențelor umane relevante, călătorii și inițieri. Astfel, poeta - evident născută poet -, dar, de asemenea, inițiată, cunoscătoare a liricii, expertă în ceea ce privește creația, adesea prezintă observații ale vieții de zi cu zi în timp ce hărăzește obiectelor obișnuite semnificații personale și religioase. În ceea ce privește formele poetice folosite, Cristina Dascălu combină agil versul liber, versul alb cu ritmuri ce curg armonios și cu o voce poetică distinctă, ce conferă operei sale atât autenticitate, cât și prospețime, noutate. Noua
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
prin Radio pentru comunicate, sfaturi de tot felul, istorisiri sau expuneri, chiar științifice. Convingător și emoționant cu greu poate fi, însă, cuvântul împărtășit prin minunata descoperire a difuziunei mecanice. Ea nu se poate compara cu graiul firesc, ce îi este hărăzit omului, spre deosebire de celelalte viețuitoare, negrăitoare. O satisfacție ne rămâne, totuși, oratorilor născuți care consimt a vorbi la Radio: este răspândirea cuvântului lor în mii sau zeci de mii de ascultători, față de numărul limitat al sălilor de conferințe. Dar tot mai
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
Traian Băsescu nu e, însă, un animal domestic și devotat omului, el ar putea fi... nu un berbec, ci un animal de pradă. Un tigru la pândă care urmărește o antilopa, de exemplu? Tigrul e un animal sălbatic, știm cu toții, hărăzit nu cu rațiune, ci cu instinct. Instinctul de supraviețuire a speciei îi dictează deci să-și omoare pradă ca să se poată hrăni. Animalul Băsescu face, însă, parte dintr-o altă specie, el e, mai curând, animalul care, desi rațional, ucide
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
omul care ținea de obicei să pară cinic și care era de fapt un timid cu mari candori de sentiment, omul care a vrut cândva să se sinucidă, ajuns la o sațietate a exasperării, dar care atunci când i-a fost hărăzit sfârșitul s-a opus morții cu o energie depășind toate previziunile medicilor, omul care în ultima clipă de luciditate a cerut să i se prindă la radio un post de șansonete franțuzești, omul acesta contradictoriu și enigmatic își găsise în
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
facilita o întâlnire cu fiul dumneavoastră, mi-aș oferi serviciile de intermediar... Știam eu c-o să reușesc, mărturisi cu sinceritate bătrâna. Dumnezeu mi te-a scos în cale, domnule. Sigur, sigur că da, se însufleți ea. Tot Dumnezeu mi-a hărăzit nora pe care o am. O să se ducă peste tot unde-o să vrei dumneata. Tot ce-o să vrei dumneata o să facă, numai să-l găsească și să-l aducă pe Tomiță al nostru. Nu-i așa, noră? Cerboaica o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la putere, se vor schimba toate, și-a rămâne în aceste condiții înseamnă să-mi semnez singur sentința de condamnare la moarte. Chiar dacă unii mă vor socoti laș, nu pot. Fugind și rămânând în Occident, indiferent ce soartă-mi va hărăzi Dumnezeu, sunteți cu toții apărați și vă veți putea reface viața. Dacă voi avea norocul să mă aranjez undeva bine, fii sigură, mamă, că nu voi avea un ceas de liniște până nu te voi vedea lângă mine. Cu Cerboaica e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
act de clemență, intrând și el în amnistia generală, i s-a uitat în ochi și, cu toate că știa că nu-i mai poate face decât răul vorbelor în sine, decât zvârlindu-i în față soarta pe care i-ar fi hărăzit-o el, i-a spus senin că i s-a prelungit osânda la douăzeci și cinci de ani. A doua zi ieșea din temniță, era eliberat, dar șocul acela n-avea să-l uite. Ninsoarea cădea acum atât de deasă că pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
marca istoriei”. Homo historicus este o pradă a împrejurărilor, a evenimentului cosmic sau al unuia mai mic, provocat de el însuși. Altfel-zis, este supus tuturor „vitregiilor soartei”, deci și predispus să și „uite” „vocația îndumnezeirii”. Deși cu ea a fost hărăzit din naștere. Când ajunge să creadă cu tărie că o are cu adevărat, poate înfrânge ispita răului, ce este, de asemenea, o „calitate” originară. Calea către descoperirea acelei vocații (pentru sfințenie) este presărată cu mai sus amintitele „vitregii ale soartei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viața. Plecau în lume, să găsească locul potrivit pentru a se stabili și a întemeia o familie numeroasă și puternică, asemenea celor din care se trăgeau amîndoi. Tînărul lup era încrezător în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale pe lupoaică. Nu regreta o clipă că, întîlnind-o și îndrăgostindu-se de ea pentru totdeauna, nu le rămăsese cale de întoarcere. În lumea lupilor, așa ceva nu era permis. Doi membri a două haite
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]