385 matches
-
patentă, afinitățile etimologice rămîn latente. În fine, un alt exemplu de inadecvare la tiparul modern: pentru elini, munca nu era doar o corvoadă care îți omora timpul, luîndu-ți răgazul de a contempla frumusețile creației, dar pe deasupra era un act umilitor, hărăzit îndeobște sclavilor, metecilor (străinii care erau tolerați în marginea cetății) și cetățenilor nevoiași. Singurele activități care nu declasau prin statutul lor erau cele „liturgice”, cu remarca obligatorie că „liturghia” însemna atunci „serviciu public” în genere: juridic, politic, educativ sau războinic
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
s-au hărăzit... Pe pământ își realizează omul destinul tragic și măreț.” „Tragismul prăpăstios” al condiției umane este înfrânat de „demnitatea fără seamăn” a gesturilor demiurgice. Lumea și omul, „produse de impas”, se opun și se alătură Marelui Anonim. Omul hărăzit morții cu fiecare clipă care trece se poartă ca un nemuritor, în contradicție cu propria natură. Binele de care este în stare se naște din cel mai mare Rău, răul definitoriu - moartea. Fiindu-i refuzată revelarea în absolut, hărțuiește cu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
a pierdut porozitatea: asperitățile s-au tocit, acoperite de răceala trecerii anilor. Radu Călin Cristea a simțit fatalitatea datării, dovadă mărturisirea pe care o face în prefața cărții: „Probabil că această carte n-ar fi trebuit să apară. Locul ei hărăzit ar fi fost mai degrabă văzduhul mai mult sau mai puțin efemer unde emisiunile de radio se risipesc numaidecît după emiterea lor. Nu mi-am imaginat că aș putea reveni, eventual într-o formă scrisă, asupra unor programe pe care
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
cele din urmă, își pune însă întrebarea dacă o astfel de referință erudită ar fi adăugat ceva construcției proprii (p. 161). În timp ce scrie romanul Matei Iliescu, meditează la sfatul lui Marc Aureliu de a abandona lectura și amuzamentul pentru că timpul hărăzit omului e prea scurt (p. 182), ca și la cugetarea acestuia privitoare la natura care nu poate acționa decât prielnic sieși (p. 183). Totodată, el reproduce ample fragmente din Către sine, reflectează la plictiseala stoicilor și pune în legătură considerațiile
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
lumină. Înserarea De ieri, de astăzi, ceasul înserării e unul singur, greu de conceput. Un limpede cleștar, stingher și mut, inaccesibil vremii și uitării. Se-așterne-ncet eterna înserare și-apoi în tainic cer se cuibărește. În cerul-acela spada își găsește loc hărăzit, și iazul, fiecare, precum ne-nvață-n nouă cărți Plotin, aidoma fiind cu arhetipul. Se-nșiruie viața după chipul și-asemănarea unui ce divin. Se-aștern lin roșii umbre de-nserare ieri, astăzi, mâine-n veac neschimbătoare.
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
povestirea care urmează oferă a nu știu cîta amară dovadă: sînt efectiv destinați morții bărbații, toți, care au dorit-o cu ardoare pe Alatiel, „la lieta” - fericita -, conform anagramei, fascinantă traducere în termeni realiști a unui simbol, anume, al fericirii hărăzite să nu fie a nimănui. Cu preambulul său lung, solemn, meditativ, Panfilo îi îndeamnă pe ascultători și pe cititori să ia seama la istorie, concentrîndu-și atenția asupra efectelor devastatoare, atît asupra indivizilor, cît și a grupurilor sociale, ale patimilor scăpate
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
neconstrîns și rodnic saturate, alcătuind producția majoră a lui Constantin Flondor din ultimii ani; și mai ales selecția, de curînd elaborată, pentru București, vertical extinsă pe spalierul a două etaje ale incintei ASE din Piața Romană. Pictor de magistrală anvergură, hărăzit a străbate lucid desișul unor multiple experiențe, de la constructivism și abstracție geometrică la o interogație contemplativă a formelor fluide, a norilor desenați pe cer ca niște vaste derive, lent plutitoare, artistul resimte acum ispita unei coalescențe neașteptate, între stări distincte
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
cinci cînturi, din cele douăzeci imaginate inițial, ale Anatolidei, epopee verificînd propensiunea spre monumental și vizionar, respirația creatoare pe spații imense, ce-l determina pe G. Călinescu să-i asocieze numele cu acela al lui Dante. Imaginația debordantă a celor hărăziți poeziei construiește nestăvilit fie scenarii ale originilor mitice, ale metamorfozei eternității în temporalitate, fie ipoteze ale viitorului, în care variantele concordiei universale și apocalipsei sînt complementare. Arătam că limbajul poetic, depășit cu viteza luminii de performanțele eminesciene se constituie într-
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
Acasa > Poezie > Familie > COMEMORARE Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului COMEMORARE Tatălui meu, Alexandru Trifan Din dragoste-a fost zămislit, Primul din șapte hărăzit. Din fiu de grec și din româncă Cu dor de viață și de muncă. S-a descurcat cu greu în viață, A dat și altora povață. Sprijin și nădejde-a fost, Fraților mici le-a făcut rost. Familie, cămin și-
COMEMORARE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384736_a_386065]
-
crepuscular și-n amintireaPe care ceasul efemer n-o înțelege...... XVI. PARFUMUL UNUI CREZ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Mi-ai aruncat din vise cheia tainei Și inima a prins-o cu iubire, Hărăzit mi-a fost proniator condei Ce-nvață alegoric vers să zboare. S-au trezit ale credinței gânduri vii, Exhală parfumul unui crez divin, Miracolul îi înflorește vieții Cuvinte de Rai, adevărat festin. Flacăra dragostei mi-e iarăși vie, Arde-n
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
vrea să-ți scriu Și-n lacrimi salmastre să simt elixir, Viață veșnică, involtă floare-n viu Să-i fie cântul izvorâtor de mir. Citește mai mult Mi-ai aruncat din vise cheia taineiși inima a prins-o cu iubire,Hărăzit mi-a fost proniator condeiCe-nvață alegoric vers să zboare.S-au trezit ale credinței gânduri vii, Exhală parfumul unui crez divin,Miracolul îi înflorește viețiiCuvinte de Rai, adevărat festin.Flacăra dragostei mi-e iarăși vie,Arde-n templu sufletul
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Profesorul universitar VICTOR CRĂCIUN împlinește pe 13 iulie o vârstă a acumulărilor, a înțelepciunii, 80 de ani. La origine istoric literar, născut pe meleagurile Chișinăului, cu tata licențiat în studii administrative și mama învățătoare și profesoara, el s-a nascut hărăzit parcă să lupte pentru apărarea altarelor și vetrelor strămoșești. Căci a fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine socoate iubirea de țară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. O știu la fel de
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR,LA MULTI ANI ROMANIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349229_a_350558]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PARFUMUL UNUI CREZ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-ai aruncat din vise cheia tainei Și inima a prins-o cu iubire, Hărăzit mi-a fost proniator condei Ce-nvață alegoric vers să zboare. S-au trezit ale credinței gânduri vii, Exhală parfumul unui crez divin, Miracolul îi înflorește vieții Cuvinte de Rai, adevărat festin. Flacăra dragostei mi-e iarăși vie, Arde-n
PARFUMUL UNUI CREZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385081_a_386410]
-
de razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să scoată flăcări. Un colț de lume năpăstuit de jivine și încurcat în tradiții și cântări păgâne. Pământ hărăzit neputinței sub un cer la fel de întunecat precum creasta munților spână, așteptând o altă înălțare ce va mai fi poate peste sute de ani. Rătăcitori, unii care-și zic oameni mai stau la umbra imaginară a unei istorii rămasă sub ziduri
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
păsări șau insecte. Chiar și de la semenii tăi, oamenii, experința părinților, a bunicilor, a unor rude sau chiar a unor terți de care habar nu ai. De aici vine sursa DESTINULUI tău, soarta, mai simplu spus, ce ți-a fos hărăzită Depinde câtă informație a încăput în materia din care ești structurat în momentul când ai șansa să te întrebi. Destinul, soarta ta, sunt prezise de însăși materia din care ești alcătuit. Cantitatea de informație deținută de materie, se transmite și
EXTRAS DIN MEMORIA DESTINULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382816_a_384145]
-
îți va spune pe cine să mai ucizi, pe cine să mai salvezi. Te-ai acordat c-un GLAS malefic, alții au nimerit mai bine: aud povești de dragoste ce sfârșesc frumos. Pregătești Stațiunii un rău mai mare decât cel hărăzit; contrazici VOCEA, ți se pare prea blândă... Medicul-șef ți-a recomandat să lași deoparte scrisul; câteva luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În comparație cu sobrietatea celorlalți. — Bruno Ammannati, maestru În științele despre Dumnezeu, reluă Teofilo, arătând spre un al treilea bărbat care rămăsese deoparte, ca și când rasa franciscană pe care o purta i-ar fi impus o anumită rezervă, mai cu seamă În locul acela hărăzit plăcerilor. Un chip mobil și perspicace, asupra căruia maimuța lăsase amprenta limpede a inteligenței, dar și a ambiguității. Dante nu fu uimit să găsească un cleric În tavernă: pesemne că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
da Peretola, stăpânit de visul de a-i uni pe toți oamenii sub semnul crucii, și dispus, pentru asta, să ne predea În masă În mâinile tiranului. Augustino di Menico, convins, ca anticii, că rațiunea poate ajunge la adevăr, și hărăzit, din această pricină, să rămână În tenebre, afară din casa Domnului. Și Cecco Angiolieri, sfâșiat de melancolia care Îl străbate ca o otravă fără leac. Fiecare ar fi putut ucide, pentru pasiunea sa. Veniero rămăsese nemișcat, ascultând În tăcere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascunzătorii, Încât, a rebours, căutătorul să se Îndepărteze instinctiv de el, să-l elimine aprioric din ecuația dezlegării misterului, tocmai pentru că el conține prea fățiș soluția, rezolvarea. Prea fățiș, deci cu totul improbabil. Care era Însă acel semn, acel indiciu hărăzit programatic să sară În ochi, să atragă atenția pentru ca, În clipa următoare, să declanșeze gândul scontat: obiectul tăinuit se afla oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo unde mici simțuri tulburi, hărăzite îndeobște omului de rând, îl împiedică a vedea clar și-a citi corect în Cartea ăstei lumi? Nu, jună copilă - își mai zise el - nu mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o interpolare”. „Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
confunda lucrurile este cel mai mare pericol pentru un beduin, care întotdeauna trebuie să știe foarte clar ce trebuie să facă și cum să înfrunte o situație. Dacă poporul meu a reușit să supraviețuiască atâtea veacuri într-un loc pustiu, hărăzit să fie doar străbătut, este pentru că întotdeauna a știut care-i sunt limitele și a cunoscut mediul unde trăiește. De câte ori a încercat să depășească aceste limite, a dat greș; cea mai bună dovadă este tatăl meu, care, cu toate că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și cît de puțină spontaneitate și cît de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de cutremurarea aceea divină care te cuprinde deodată fără nici o noimă și Îi este hărăzită animalului ca să-și bucure trupul lui pieritor, pentru că trupul nu problematizează. Necunoscînd decît plăcerea și durerea, este cel mai aproape de lege și cel mai supus. El se grăbea să ajungă la timp, să ducă pantofii la pingelit, să scoată hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aduce aminte de Cotescu, nu știu de ce, poate pentru că este la fel de blajin ca și marele actor român, poate pentru faptul că a apărut în viața mea brusc, straniu... dar ce întâlniri importante nu pot fi puse pe seama straniului, a întâmplării hărăzite să se petreacă așa și nu altfel! Era noaptea, observați câte lucruri se petrec noaptea, la câteva luni de la moartea Luminiței, și sună telefonul. Era Cotescu. ― Puiule, să vii mâine pe la Institut, avem să vorbim oarece. A doua zi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sărut, Și gura ce mă dojenea, Sărut și gându-ți ce tăcut De negre griji, te-nghenunchia. Îți sărut zbuciumul din zile, Îți sărut zbuciumul din nopți, Sărut răbdarea ce-ai avut, Și mila ta, pentru noi toți. Sărut și clipa hărăzită De a te naște mama mea, Și palmele-ți însângerate, Și toată osteneala ta. Sărut și poala ta, ce leagăn Încă îmi e și mă mai cheamă, Sărut și țărâna pe care Veșnic rămas-a iz de mamă. Mă iartă
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
Floarea, Simbol Al vieții și iubirii, Ce poartă'n ea Mireasma Fericirii, Și'mbie ochiul Cu tainice Culori, Trezind în suflet Gânduri Și fiori. Împodobită De roua Dimineții, Iți umple Gândul De simbol al vieții. Dar sunt Și flori, ce Hărăzit-au sorții, Să poarte În roua lor Otrava morții. Că nu mai ști Pe care S-o mai iei, Că nu mai ști Nici teiul Dacă-i tei, Nici trandafirul Dacă are Spini, Sau la mirosul De crin De mai
ŞI TOATE S FLORI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361371_a_362700]