316 matches
-
poruncă de la Ogodai, care nu pare a fi aici. Cred că e pe urmele voievodului Ștefan. Noi suntem o pradă ușoară, căci nu ne putem mișca. După ce termină cu Ștefan, se vor abate asupra noastră. - Deci, hărțuială. - Da, dar În hărțuiala asta se poate ivi o breșă prin care să poată declanșa atacul. Un luptător al Oilor Albe intră În cort, se Înclină și spuse: - Cavalerie grea la miazănoapte. - Cavalerie grea? ridică sprâncenele Uzun Hassan. Ogodai nu are cavalerie grea... Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Atacul nostru va Începe, În același timp, dinspre nord și sud. Arcașii rămân pregătiți. Ienicerii se vor organiza. Doborâm primele rânduri și ne retragem. Satul fiind pustiu, vor trebui să vină după noi. Haiducii sârbi sunt faimoși pentru luptele de hărțuială. E adevărat? - Adevărat, mormăi Mihajlo. - Atunci, dovediți-o. Retrageți-vă prin păduri și prindeți-i În atacuri scurte. Nu zăboviți mult, ca să nu pierdeți oameni. Ienicerii sunt oșteni experimentați. Dar nu cunosc munții aceștia ca voi. Toată lumea trecu pe poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îi spuse Oană arcașului. Descălecăm și ne apropiem. Ostașul făcu semn că a Înțeles. Porniră amândoi, neauziți, printre stejarii bătrâni ai pădurii. La cincizeci de pași, se opriră. Ienicerii se opriseră și ei, Înțelegând că sunt supuși unei lupte de hărțuială. Aveau opțiunea retragerii, a Întoarcerii În sat pentru alcătuirea unui sistem de apărare până la venirea zorilor, sau pe cea a Înaintării. Înaintarea se dovedea a fi sinucidere. Retragerea era prea lungă, iar umbrele nopții Îi puteau ucide până la unu, procedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
semnalul de retragere, scoțând un fluierat puternic, ca acela cu care se gonește o herghelie de cai. Haiducii se regrupară repede și dispărură În Întunericul pădurii. Până la revărsatul zorilor, Întoarcerea ienicerilor spre sat se dovedi a fi imposibilă. Atacurile de hărțuială ale haiducilor lui Mihajlo și blocarea drumului de către arcașii conduși de Jovanka reduseră numărul supraviețuitorilor la mai puțin de cincizeci. Cei rămași se adunară În cerc, Îngenuncheară și depuseră armele. - Și acum? Întrebă Mihajlo, nedumerit, privind cum ienicerii erau legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luptă pe mări cu flota turcească, iar Balcanii sunt tăiați de iatagane. Război În Moldova! Ce nebunie! Dar poate sunt trimise În luptă doar unitățile de mercenari, poate nu e chiar un război de invazie! Poate e vorba de niște hărțuieli la graniță! - Alexandru! E mobilizare generală În toată Ungaria! Toți bărbații care pot ține sabia În mână intră În luptă! Au fost chemați generali maghiari, austrieci și cehi! Au fost aduse care de luptă ale husiților din Cehia! A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înțelegeam la sfaturile la care voievodul Îmi Îngăduia să particip pentru a putea trimite Veneției știrile cele mai proaspete, mici corpuri de oaste moldoveană se aflau pe firul văilor și izbeau, zi și noapte, armata regelui. Era o luptă de hărțuială, așa cum se practică, din câte am auzit, doar prin munții Balcani. Pentru greoaia cavalerie ungară, urmărirea moldovenilor prin munți era imposibilă. Încercaseră de câteva ori, dar nici unul dintre cavalerii porniți pe urmele călăreților lui Ștefan nu se mai Întorsese. Oastea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
munți era imposibilă. Încercaseră de câteva ori, dar nici unul dintre cavalerii porniți pe urmele călăreților lui Ștefan nu se mai Întorsese. Oastea Începuse să murmure. Aceasta nu era bătălia la care se așteptase. Două mii de războinici pieriseră doar În neîncetatele hărțuieli, fără a pricinui nici o pagubă oștirii moldovene. De altfel, nimeni nu știa unde s-ar putea afla acea oștire. Drumul ungurilor continuase cu pierderi grele În fiecare zi. În dimineața de 14 decembrie, ajunseseră În târgul Baia. Nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doilea, Filip Pop. În spate, se strânge oastea răzeșilor. Marș de noapte, pe linia Vășcăuți, Răduleni, cu aripa stângă. Marș de noapte, pe linia Bălți, Drăgănești, Răspopeni, cu aripa dreaptă. Steagurile de vânători domnești, galop până la malul Răutului. Luptă de hărțuială. Steagurile de Dorohoi, Putna, Timiș, Vaslui, Vrancea, marș fără oprire până la marginea Lipnicului. Forțele de pe Prut revin seara În dispozitivul central, fac o Învăluire largă prin sud și ies la vadul Otacilor, pe Nistru. Așteaptă acolo poruncile mele. Căpitane Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să dureze mult. Era nevoie de Încă două zile. Zorii zilei de 20 august 1469, lunca Răutului, În apropiere de Lipnic Din culmea dealului, hoarda se vedea ca o imensă frământare de oameni. Înaintarea ei fusese Întârziată de luptele de hărțuială desfășurate de călăreții comisului Toader, care căzuseră ca trăsnetul asupra lui Mamak-han, Împingându-l Înapoi, spre valea Răutului. Tătarii avansaseră aproape o zi călare, dar grosul se mișca mai Încet, iar operațiunile de jaf și de prindere a robilor Însemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
s-au grupat deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum, o sută douăzeci de mii. Dar continuă să vină Întăriri din sudul Dunării. -Călăreții comisului Toader și ai pârcălabului Vlaicu să Înceapă luptele de hărțuială. Să plaseze arcași pe toate traseele de invazie. Orice grup mai mic de cinci sute de oșteni să fie eliminat. Să nu angajeze lupte directe de amploare. Atac și retragere. Zi și noapte. - Am Înțeles, spuse curierul domnesc, plecând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
calea săgeții, de la miazăzi și de la Răsărit! spuse oșteanul. Oană Îl citi repede și se Întunecă. - Vești proaste? Întrebă Alexandru. - La prima mă așteptam. Dinspre sud au intrat În Moldova peste zece mii de spahii. Călăreții comisului Toader dau lupte de hărțuială. A doua, Însă, este ciudată. O sută de Cuceritori au pornit de la Istanbul spre Răsărit, pe Drumul Mătăsii, cu ordin de a ucide un tânăr călător care se apropie dinspre China. Călătorul are 21 de ani și ochi albaștri. Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar peste puțină vreme aveau să Înnopteze. Voievodul străbătuse, prin codri, zeci de kilometri spre sud. Oastea invadatoare era, cu adevărat, imensă. Dar Înaintarea fusese, În ultimele zile, tot mai grea. Turcii pierduseră peste zece mii de oameni În luptele de hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și privind debandada de pe câmpul de luptă. Cu ultima sforțare, corpurile de cavalerie și de pedestrime, atac concentrat asupra lui Soliman! Spătarul al doilea, Filip Pop, cu cinci mii de călăreți, să iasă din dispozitiv și să declanșeze luptele de hărțuială mai jos de lunca Bârladului! Din spatele voievodului Începea să se audă, tot mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și acum se răspândeau prin mulțime, În vreme ce o parte a călărimilor pornea la galop pe urmele turcilor fugari. Pedestrimea rămâne În tabăra de la Vaslui vreme de trei zile! Călărimile sunt Împărțite În grupuri de atac și intră În luptă de hărțuială cu trupele lui Soliman zi și noapte! După trei ore de urmărire a turcilor, grupurile se schimbă Între ele, astfel Încât caii și luptătorii să fie mai odihniți! Voința domnitorului este ca În trei zile să nu mai fie picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai pot salva ceva printr-o luptă de hărțuială... 27 decembrie 1475, ora 13.40, Istanbul Ștefănel Își rupse costumul de cerșetor și Își apăsă inima. Bătăile ei răspundeau altei bătăi de inimă, care tocmai reîncepuse să bată. Nu știa ce să creadă. Ajunsese ceva din energia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
caii, trecând În fruntea coloanei de Apărători menită să deschidă atacul spre Răsărit. În spatele lor, un corp de opt sute de călăreți traversă valea, trecând În galop spre liziera pădurii, unde se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea și opacă. Lumina stelelor pălise treptat și apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea de strategie. Apărătorii renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană un atac sinucigaș? Dădu pinteni și se apropie de căpitan, care Îi desluși chipul abia când ajunse la zece pași. - Ce se Întâmplă, căpitane? Dacă rămânem aici, În câteva minute vom fi Încercuiți! Trebuie să ne retragem dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de azi, e prea puțin. Nici tu și nici noi nu vom putea rezista prea mult. Continuăm să ne retragem spre nord. Pietro 10 iulie 1476, lunca Răutului Măria ta, Am trecut Prutul de două zile și continuăm luptele de hărțuială cu trupele lui Eminek. Tătarii gonesc din răsputeri spre Nistru. Am reușit să doborâm cel puțin trei mii dintre ei, prin atacuri combinate ale arcașilor și Apărătorilor. Drumul lor spre casă e presărat de morți. Sunt epuizați de această goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
retragem? Întrebă spătarul Cosma. Am spulberat primul val de spahii... dar iscoadele spun că Mahomed Însuși se Îndreaptă spre noi, cu peste cincizeci de mii de ieniceri, iar În urma lor sosesc regimentele de cavalerie! Vechea tactică a moldovenilor este a hărțuielii... Să-i atragem În păduri... - Mențineți pozițiile! repetă voievodul. Lărgiți flancurile, ca să nu fim Înconjurați prin păduri! Nici un pas Înapoi! Ștefan Întoarse privirile spre Alexandru. Tânărul simți privirea voievodului, dar nu-și putu desprinde ochii de focul care se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe calea normală însă aceste apropieri patriotice a unor elemente disperate cari, într-un moment dat, sânt necesare, ba salutare chiar pentru mersul afacerilor, devin, dacă vor ținea mai mult, în timpi normali mai cu seamă, o cauză de necontenite hărțuieli. Iată cum ne explicăm noi criza care e în acest moment în sferele noastre politice. Ea e foarte naturală; ea e rezultatul întoarcerii la starea normală. Când corabia intră la liman nu mai e nevoie de balast. Nu insistăm asupra
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care s-a dat bătălia, semănând ghindă, din care au crescut păduri mari și frumoase, cărora moldovenii „le zic și astăzi Dumbrăvile Roșii fiindcă au fost udate cu sânge polon”. „Cruzimea cu care domnul Moldovei s-a purtat față de prizonieri, hărțuielile continue și starea de nesiguranță, pe care a întreținut-o în rândurile oastei polone, până la ieșirea acesteia din țară, arată că Ștefan cel Mare a urmărit nu simpla biruință asupra inamicului, ci administrarea unei lovituri exemplare, care să împiedice orice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
debutul în volum, la Ed. Junimea din Iași. 1980. Câștigă concursul pentru debut (proză) al Editurii Junimea (1979-1980), în volum, dar este respins de cenzură. În locul acestuia, va apărea în anul următor Marele zid, carte scrisă în studenție. Din pricina acestor "hărțuieli", sunt publicați cu întârziere și ceilalți debutanți. 1981. Apare romanul Marele zid. Participă la festivitățile Centenarului Bacovia, la Bacău. Acum, se conturează primele pagini din viitoarea monografie dedicată poetului. 1982, 9 aprilie. Se naște la Huși, Dragoș, ultimul fiu al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
43). S.C. Cristian XE "Cristian, S.C." , Patru ani de urgie, notele unui evreu din România, București [1945], pp. 48-49. Cristian XE "Cristian, S.C." mai remarca faptul că soția (româncă) a ziaristului evreu Tacsier XE "Tacsier (ziarist)" s-a sinucis din cauza hărțuielilor Siguranței, la patru zile după arestarea soțului ei, după care s-a sinucis și sora ei (ibidem. p. 48). Depoziția lui Matei Cosma XE "Cosma, Matei" , adjunctul inspectorului Siguranței, 15 februarie 1946, Arhiva Ministerului de Interne, Dosar 108233, vol. 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și pînă acum nu mi-am dat seama că și el suferă din cauza aceluiași neajuns. Își ridică tunica la spate, ca să ne arate că nu glumește. Betelia pantalonilor s-a tras, Într-adevăr, mai jos de talie și, din cauza acestei hărțuieli ba În sus, ba În jos, AZP-ul s-a făcut sul Într-o zonă unde chilotul ar trebui să fie mai blînd. — Drace, nu te doare? — Ce? Știi tu, la spate, nu-ți intră pe-acolo pe undeva...? — Ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]