99 matches
-
baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul" ca dat al vieții care împlinește sortirea inițială "Nu cânt să mă scot în fală, / Da mi-e inima amară; Nici nu cânt să hăulesc, / Da cânt să mă răcoresc; / Nici nu cânt ție să-ți placă; / Cânt la lume că mi-i dragă, / Și mai cânt c-așa mi-i dată / Cât oi fi-n lume purtată; Câte văd toate să cânt, / Să las
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în prim plan profil Lucian Iancu Dorn Pescărușul meu se naște din scândura scenei și eu ucis
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cirezile de vaci. Tablourile din pastelurile lui I. H. Rădulescu sau G. Coșbuc se potriveau exact perfect înserărilor din Giurgioana și Răcușana: Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plină (George Coșbuc, Noapte de vară) Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
în goliciunea lor, erau ca niște sălbăticiuni; în lumina lunii, lui Selin nici nu i se păreau goale, se mira doar cum nu le este frig, pentru că răcoarea serii se transformase în frig de-a binelea. Una din femei a hăulit asemănător urletului de lup. Toate patru s-au oprit, s-au aplecat. Când s-au ridicat, aveau bucățile de pânză legate la fiecare gambă, puțin mai sus de glezne. Au început să cânte o melodie simplă pe două trei note
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iscoade. Să cheme cetele, măria ta? — Cheamă-le! Un semn și cei unsprezece, fără să-și ia nici un avânt, se desprinseră de pământ, făcând un salt mai înalt de un metru, ca apoi revenind la sol în aceeași poziție să hăulească de trei ori: — Hălăi șa, hălăi șa, hălăi șa! De pe dealuri primiră răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu cei unsprezece și, sărind în sus de pe loc, intră în jocul celorlalți. Se apropie de vătaful lor, își făcură niște semne neînțelese pentru privitori și, la un gest brusc, toți călușarii ridicară cu amândouă mâinile bețele deasupra capetelor și hăuliră: — Hălăi șa, hălăi șa, hălălăi șa! Se aruncară toate cele patru cete în joc. Torțele începură să se aprindă. Ritmurile se schimbau, alternând cele repezi cu cele lente. — Hălăi șa! Prima ceată se desprinse din iureșul dansului și, aruncându-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la miezul nopții dacă te auzi strigat. Sunt duhuri rele care îți pot face rău. Într-o cercetare desfășurată în anii '90 în Ieud, Maramureș, ni s-a relatat cu lux de amănunte ce isprăvi putea face Fata Pădurii. "Ea hăulea și cânta peste dealuri și peste văi. Dacă-i auzeai glasul era semn rău și trebuia să te ferești din cale. Unii feciori care au auzit-o au surzit sau au murit până la urmă" (I., 82 ani, Ieud, Maramuraș). În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și-și dădu drumul la vale pe potecă. Pădurea rămase învăluită în pâclă... într-o pâclă groasă, cu tainele ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima mea, ca să pot vedea binele și răul!“ Solomon „...Te-am auzit cum hăuleai departe Înfiorând pădurea’nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte. Te-ara auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și’n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima mea, ca să pot vedea binele și răul!“ Solomon „...Te-am auzit cum hăuleai departe Înfiorând pădurea’nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte. Te-ara auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și’n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele. Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de cânepă. Eu m-oi mulțumi cu beșica de porc, ca s-o am la urat, murmură, înțelept, băiatul cel mare, Ivan. După ce îmbucară, își puseră cizmele, căciulile din piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti maica Natalița: slănină, cârnați afumați, tobă, friptură, răcitură și nelipsitul borș de sărbători, cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să spună lucruri adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar fi (cum spune el), fideist Însă Pamfil Duran, care-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sosit În permisie din Ucraina, l-a scos de la școala de stat, ungurească, preferată de străbunicul Gheorghe (care nu făcuse Încă voiajul inițiatic la Alba Iulia), și l-a Înscris la o școală confesională românească... Uneori, În câte-o excursie, hăuleam numai de-al dracului, În ciuda ungurilor („barbarii de turani”) - o semnificație a respectivei cântări pe care nici nu știu cum am deprins-o, Încă din școala primară. De ce trebuia să le fac În ciudă și de ce trebuia să le fie lor ciudă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și foarte mulți boieri. Căci moartea este crudă Dar este tare dreaptă Ea nu mai ține cont De om, că-i de altă teapă. De la mamă-am învățat Ca să recit frumos. Când mă duceam pe dealuri Cântam tare duios De hăulea tot satul De cântecele mele. Și-acum, la această vârstă Îmi amintesc de ele. Oițele pășteau Eu și lor le cântam. Și îmi pun întrebarea La stradă, o mai fi poarta Care a făcut-o bietul tata? Unde sunteți oițe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vrut să pot privi într-acolo, ca să mă asigur că nu se zărește pe undeva capul negru al unei femei gata să se înece și brațele ei disperate, spărgând oglinda liniștită. Gemeam încet în timp ce mă încleștam cu mâinile și săream, hăulindu-i, din când în când, numele, ca un țipăt de bufniță și, în cele din urmă, pe neașteptate, am ajuns pe cupola netedă a unei stânci înalte, chiar deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
său - trei lucruri, dacă nu sunt foarte bune, sunt rele: carmina, vina, pepo; stihurile, vi nul, har buzul. Ca și cum s ar fi înțeles deplin asupra unor grave ch estii, amândoi deodată se îmbrățișară; ceea ce văzând lăutarii, începură din nou să hăulească și să plângă. Atunci beizade Alecu, înălțând fruntea, îi privi crunt și le porunci să-și închidă clonțurile. Jupâneasa gazdă se strecură grăbită pe ușă ad ucând ve ste nouă: plăcintele. Dumnealui șătrarul puse la locul de cinste alt urcior
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
-se, părăsiră discursurile ca ceva cu totul nefolositor. Curând se răsuciră în două poziții felurite și călătoriră spre visuri. Șătrarul făcu lui Tur culeț se mn spre ei, cu ochiul stâng și cu colțul gurii încrețit disprețuitor. Artiștii pământeni puteau hăuli în voie. Îi asculta părintele Nicoară, mâncând încă și gustând cu îndărătnicie din v inul str ămoșesc. * Acest fragment de roman nu e singurul spațiu din creația sa, în care slobozește aprecieri despre vinul de Cotnari. Mihail Sadoveanu va prefața
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
situează în prezentul continuu... Nici generația precedentă, nici cea de după, nici propria promoție nu au vreo însemnătate deosebită, în afară de cea sentimentală și cea legată de înlesnirea memoriei critice. Poemul, începând cu cel folcloric, nu e niciodată creat de un grup hăulind în cor, ci de un bărbat sau o femeie față cu necesara, vremelnica izolare a exprimării patetice de sine.", "Din câte adevăruri, Confesiuni", în România literară, nr. 41/17 octombrie 2008. 33 Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Faimoasele sale emisiuni cu Tănase erau, de aceea, savuroase când arta sa combinatorie era liberă și suverană, fără agende ascunse. Când Mambo Siria irumpea pe ecrane, umilind prin farmecul lor înțepător și textul vitriolant toată armata de vaci boite care hăuleau populăroase din folclorul nou, iar Dinescu improviza poetic texte cu "adrisant" politic, se crea acea efervescență a jocului pe care numai marii histrioni știu să o izvodească. Și care e rară! Când comentariul său nu a mai fost liber, oțetit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și grindina, Cântând, Suflete, hăulind, Suflete, Să nu mai fim cuminți, Suflete! Să nu mai fim... 29 august 1958 Dragostele mele sunt treptele cunoașterii mele, căci fiecare nouă dragoste este un nou prilej pentru a mă dezvălui într-o lumină nouă. Nestăvilită, viața curge înainte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
începe să cioplească în stâncă... Din depărtare, se aude, parcă, zvon de bucium... Tresare... Ascultă... I s-a părut numai... Cioplește... Un bucium... Alt bucium... Daniil a încremenit cu dalta și ciocanul... Ascultă... Buciume buciumând prind să buciume pe culmi hăulind prin văi cu ecoul lor din obcină în obcină. Buciumă!! strigă el și aruncă ciocanul și dalta... Chiuie: Buciumă!!!... Aleargă ca bezmetic dând ocol chiliei, râzând, strigând: Buciumă!!! Am spus eu?!?!... Se împiedică în anteriu:... Vezi, Măria ta?!?! Buciumă!!! Pleznește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
obrajii uzi de lacrimi... Cade în genunchi spre nevăzutul altar, ridică ochii, brațele spre Cer: "Tatăl Nostru carele ești în Ceruri"!... Tu auzi, Doamne?! Ajută-l Iisuse!! Ajută-l!! Apoi, aleargă în prag, dă ușa de perete și strigă de hăulește pădurea: "Oameni buni!! Auziți?!?!... Voi auziți?!?!".... Se adresează Cerului, Pământului, Moldovei, Lumii, strigând: Și voi?!?! Voi ce păziți?!?!... Ce stați?!?!... Stați ca niște momâi!! Suntem puțini?!?! Și ce dacă suntem puțini?!?!... Mișcați-vă!! Săriți!! Să-l ajutăm!!... Cu toții!! Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nici o confruntare cu alte păreri. Nici un interes pentru frații noștri lăsați în stăpânire străină, care zi de zi își pierd continuitatea cu patria mamă. Vezi ungurii, inclusiv cei de la Budapesta, care pentru toate sărbătorile lor șiau mutat sediul în România, hăulind și voind descompunerea Statului Român Național. Parlamentul a fost transformat într-o instituție antisocială, în vechea mare adunare de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
-n liniștea universală. / Întregul cer e un consens ciudat / Cu cele ce abia se văd în iarbă, / Iar vânturile cosmice când bat / În mări la cal sudoarea stă să fiarbă. Va fi apoi o liniște de prânz / Și câinii vor hăuli până departe, / În calul singur va urma un mânz / Și gărgărițe vor pleca pe Marte"...(„Câmp în univers”)» (PRad, 7 sq.). Cu privire la fenomenul poetic Adrian Păunescu, criticul / teoreticianul literar Eugen Negrici notează: «Din marginea unei foarte vechi mentalități estetice, care
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]