5,257 matches
-
o amintire ridicolă, cartea "numai atunci când ești drogat e o poartă spre altă realitate, o altă perspectivă, e ceva inimaginabil. E un cult, nu o bucată de carton, hârtie, ci e o oglindă prin care poți trece" (p. 52). Poeții "habar nu au de moarte", arta e falsă, iar "poezia realității imediate, necenzurate, foarte dureroasă" e de găsit doar în versurile rock și hip-hop. În ce măsură Pizdeț e cartea unei generații? E evident faptul că tinerii de azi nu mai au prea
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
grijuliu e scuzabil că nu se desparte de fiica multiubită. Numai că nu era cazul: dl Păunescu poate face pe ghidul în Cișmigiu, după orele de serviciu, dar nu atunci când - zice el - reprezintă un popor întreg (e drept că poporul habar n-avea că se deplasează, prin reprezentanți, tocmai la Zidul chinezesc). Scăpat prin protecție văcăroiotă de ceea ce ar fi meritat - imputarea cheltuielilor -, rimătorul de curte al lui Ceaușescu nu s-a abținut să treacă la contraatac: pentru că la una din
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
altceva. Eu am trăit în anii războiului și am simțit datoria să spun ceea ce s-a întâmplat, iar ca dramaturg m-am tot gândit cum să abordez acest subiect sensibil întregii Japonii, cum să povestesc toate astea tinerei generații care habar nu are despre ororile războiului? Reacția publicului în Japonia a fost de șoc total. L.V.R.: În manualele de istorie nu scrie nimic? La școală nu se învață adevărata istorie a Japoniei? D.F.: Nu, în manualele de istorie nu scrie nimic
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
la compromisul ca mirii să fie separați pentru a nu mai întreține relații sexuale, Cioabă își păstrează drepturile de părinte, iar despre anchetarea mirelui sub acuzația de viol nu se mai suflă nci un cuvînt. Probabil că baroana Emma Nicholson habar n-avea de această cutumă a romilor căldărari cînd și-a formulat protestul. Oricum, Florin Cioabă, socrul mic, i-a adresat o foarte demnă scrisoare deschisă, care cu siguranță n-a fost redactată de el, dar care mi s-a
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
apună, cu o precipitare premonitorie și cu un filigran tragic: „Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n-am. Părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel.// Gura îi era o ventuză./ Sînii fierbinți ca niște pîini./ Ochii tulburi./ Îmi era trupul claviatură pentru dînsa/ numai mîinile îi erau reci,/ reci ca de gheață/ și degetele
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
în materie de firme sînt în “în responsabilitatea lor”. Cu alte cuvinte, în conflictul de interese în care a intrat dna ministru, ea nici usturoi n-a mâncat, nici funcția nu-i miroase. Dna Puwak vrea să convingă Europa că habar n-a avut că fiul și soțul ei au făcut rost de fonduri comunitare în timp ce ea era ministru. Dar ca să salveze onoarea familiei, dna ministru își exprimă convingerea că și unul, și celălalt știau procedurile după care se acordă finanțări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
nimerește, ce face?... Mestecă pap, hârtie, carton?... * Să vezi cum l-am cunoscut pe „marele orator” și cum l-am dat gata c-o replică. Făcusem ceva arhitectură și Morțun mă numise conducător de poduri și șosele undeva prin Fălciu. Habar n-aveam de poduri, picherii știau mai mult decât mine. Guvernele se schimbă și vine ministru Delavrancea la Lucrările Publice. Într-o zi, aflându-mă în București, mă întâlnesc cu Vlahuță. „Ce mai faci, domnule, unde te-ai înfundat, de
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
trupe antitero) „poetului Eugen Suciu, știind că acesta este unul dintre cei mai exigenți cititori de literatură ai momentului.” (deci: Manolescu, Simion, Grigurcu, Cistelecan, Ion Pop, Alex. Ștefănescu și, Doamne, atâția alții, sunt niște ageamii și nu prea au ei habar ce citesc - urât din partea lor... ). La rândul său „încântat și speriat (Și el!) (...) a mai avut putere (totuși) să-l roage pe Ioan Groșan „să-și arunce un ochi pe aceste pagini”, care la rândul lui, desigur și el speriat
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
pentru Păunescu, această „chestiune Goma”: „este inadmisibil ca o carte să ajungă să fie respinsă de cenzură, înainte de a vedea dacă Uniunea Scriitorilor, prin membrii ei și-a făcut datoria, în opera de îndrumare. Preocupați de lefuri și ranguri, scriitorii habar n-aveau de ce se petrecea în sufletele celor trei scriitori. În loc să criticăm noi ce se cuvenea, ne-am pomenit noi criticați la posturile străine. În loc să ne facem datoria de socialiști, am chemat poliția și cenzura. Am creat un caz, din
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
asculți și muzică la căști în timp ce scrii. Privești peste CD-urile de pe etajera din stînga. Inima clichează, iar mîna îl apucă automat pe cel pe al cărui cotor scrie Miles Davis, Lift to The Scaffold. De ce acesta și nu altul? Habar n-ai. Acesta ești tu, cel de azi. Un tip de patruzeci și trei de ani, care a ratat tot ce era de ratat ( cariera, familia, marea iubire), trecut încetișor, pe nesimțite, de la statutul de mare speranță, cu viața în
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
prima dată? Eugen Simion, într-o cronică pe care a publicat-o, în ’88 sau ’89, în "România literară". Îmi amintesc că am luat revista și, cu surprindere, am dat de o pagină în care Eugen Simion scria despre mine. Habar n-aveam că urmează să scrie despre mine, era ceva rarisim, mi s-a părut un miracol, în anii ăia, să se scrie în "România literară", revista care era atît de supravegheată. Și, țin minte, stăteam pe o bancă în
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
care le citeam atunci și mă minunez cum ajung să facă cronică de carte tot felul de neisprăviți și de neisprăvite, care nu înțeleg ce citesc, care sînt complet nepregătiți și inculți. Mi se face rău cînd citesc asemenea lucruri. Habar n-au de nimic, și mai și dau verdicte. A apărut însă și un critic tînăr excepțional, talentat, e Daniel Cristea-Enache. El face o critică literară care-mi place. Pot să nu fiu de acord cu el, dar îmi dau
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de oraș. Simțeam că plutesc în cei doi metrii cubi răcoroși. Mașina căpăta proprietăți extraordinare, ca aceea formidabila din filmul copilăriei mele City, city, bang-bang. Părea că are aripi, că zbor peste blocuri, că ies din timp și din mine... Habar n-aveam cine-mi sînt vecinii și, mai ales, ce fac ei. De cînd stau la casă, stilul mi s-a schimbat. Mă plimb, pe jos, prin cartier. Traiul acesta implică altfel de relații. Cu tine și cu ceilalți. Pe
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
suferea; dar cum v-ați strecurat în perioada Dej? - Noi n-am avut niciodată de suferit. Gândește-te că în casa noastră, sus la etaj, în Armenească nr. 14, locuia Dulgheru, care era anchetatorul sorei mele, Lena Constante! {i noi habar n-aveam! - Fantastic! - Grigri vroia neapărat să fie el administratorul micului bloc în care locuiam, pentru că știa că este foarte iubit și asta oferea avantaje - de exemplu, când se făceau restricții la căldură, noi nu aveam de suferit pentru că era
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
a se informa complet și operativ. Editurile nu par interesate de premii acordate unor cărți pe care le-au tipărit. Curios, dar adevărat Am descoperit, de pildă, că una dintre editurile al cărei autor fusese nominalizat de noi n-avea habar că scosese cartea cu pricina Vă vine a crede? Altele, somate în repetate rînduri, deși ar trebui să se autosesizeze, nu trimit liste de apariții. Despre cărți, nici gînd să le trimită unei redacții care acordă două serii de premii
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
propriu, și la figurat. Stă ca o relicvă care tulbură armonia și normalitatea unei societăți. Întîmplător, cînd mi-am înmormîntat un unchi acum doi ani în cimitirul Bellu militar, am descoperit că Dej a fost mutat cînd și de cine, habar n-am acolo. Istoria trebuie cunoscută așa cum a fost. În consecință, copilul meu a devenit un ghid extraordinar. Nostim și bine informat îi chestionează pe trecători. Este mirat că atît de mulți oameni mari știu atît de puține lucruri. Nu
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
o gravă neatenție, dintr-un Adam rahitic și o Evă bolnavă de sifilis... Iar acest adevăr s-a petrecut și drept ca o pedeapsă bine meritată după ce Adam a căzut în cap din pomul plin cu fructe oprite de care habar nu avea că erau comestibile. Iar când a aflat, a fost azvârlit peste gardul Edenului - fraierul! Că el nu-și putuse potoli foamea vegetariană fără ajutorul Evei... Să fi fost un incident ? Să fi fost un accident ? Cine poate să
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
avântul ei s-a mai mărit". Cu refrenul: "mai mărit". Mi-a rămas în minte șocul simțit la auzul primelor cântece legionare, care te luau pe sus. Cu ce putea pune pe gânduri pe un adolescent, ce numai de moarte habar n-avea, refrenul: "Moartea, numai moartea legionară/ Ne este cea mai sfântă nuntă dintre nunți". Te lua valul mulțimii: Aruncat e zarul sorții/ Ori învingem, ori murim." în subsolul Liceului "Gheorghe Lazăr", unde eram elev, lângă bufet, se înjghebase un
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
nimic despre oamenii ale căror voci le ascultam seară de seară, chiar dacă unii dintre ei părăsiseră târziu țara (Gelu Ionescu, în 1983), și aveau, în momentul plecării bine conturate cariere profesionale. Cert este că, până la căderea regimului comunist, nu aveam habar cum arată la față vedetele postului de radio "Europa liberă" - ca milioane de români, încercam însă seară de seară să fac exerciții de imaginație - și nu știam absolut nimic despre background-ul lor. Practic, nu m-am interesat niciodată cine
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
onorific al Mongoliei care, în ciuda acestei "recunoașteri internaționale" și a numeroase reclamații la Comisia de Cultură din Primărie și la Curtea de Conturi, n-a reușit încă să-i ia locul lui Radu Bercea. "Investigația" lui Tiberiu Lovin (care, evident, habar n-are de bibliografia celor "demascați") s-a redus la o descindere în noul sediu, impropriu, al institutului - o poștă dezafectată - și la indignarea că, la ora prînzului, nu i-a găsit acolo decît pe director, pe Andrei Cornea și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
de cercetări ar fi un atelier de fabricat șaibe, la normă. Mai departe, cercetătorul, profesorul și analistul Andrei Cornea este acuzat că, pe lîngă norma de la Institut, ar mai fi și profesor al Universității București... Desigur, tînărul jurnalist nu are habar despre împletirea inseparabilă dintre cercetare și învățămînt, situîndu-se pe o poziție jenantă. Dar întreg fondul problemei este zugrăvit aiurea, părtinitor (prin prisma unilaterală a unei insistente reclamante)". Și alți specialiști în măsură să judece situația de la I.S.O. răspund subiectivelor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
ostrogoți, huni, avari - tot fiare cu chip de om al căror viitor părea a nici nu se pune în discuție. Astfel procedând, poate că vom șterge de pe harta lumii nume de mari popoare care, folosindu-ne la cules de căpșuni, habar n-au ce le așteaptă. Cum nu știm nici ce pe noi înșine într-un viitor nu prea îndepărtat ne paște, când luăm de bun -, iar de făcut altfel nu ne stă în putință - cele ce ni se profețesc. Bântuiți
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle în cuptor lopeți peste lopeți de cărbuni, să obțină cât de cât viteza salvatoare, locomotiva lor se hâțână ca beată, vagoanele se clatină, gata-gata să sară de pe șine, călătorii zbiară cu toții, habar n-având ce se întâmplă, unul țipă că mecanicului i s-a făcut rău, iar locomotiva a luat-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu o iuțeală turbată, bătrânul își biciuie personalul. Peste o mie de pasageri sunt în
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
fiindcă le este frică să nu fie transferate în Germania cu alți nemți. Femeia care scăpase ca prin minune de la exterminarea de către naziști, se răstește la vecină: "I-ați omorât pe cei doi frați ai mei, mi-ați ucis părinții, habar n-am unde l-ați transportat pe soțul meu! Pe mine n-o să mă emoționați nicidecum și nu înțeleg ce vreți de la mine!" După plecarea lor, mama stă pe gânduri și, peste o clipă, îi zice băiatului: Poate n-o
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
-i fantomă (,o oboseală hamletiană mă reține", de parcă ar pune la loc, nefăcînd, în fapt, nimic, osiile lumii), personajul își va fi zicînd că, pînă una-alta, relele interioare și le cunoaște. Să plece spre altele de care n-are habar? Nu, să stea, pironit, în piața Matache Măcelaru, în fața unei vitrine cu flori. În fața spectacolului vieții, cu-atît mai fov cu cît se trece mai repede. De fapt, într-un roman plin de fete și de flori, mai ales de flori
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]