120 matches
-
N.I. Danilevski, Rusia și Europa, publicată la Petersburg în 1871 și retipărită ulterior în mai multe ediții. Autorul rus, un gînditor slavofil care a făcut parte din cercul lui Petrașevski, cerc căruia i-a aparținut și Dostoievski, prevestește desfacerea Imperiului Habsburgic și a celui turc; după dispariția celor două imperii analistul rus preconizează constituirea unei confederații în fruntea căreia se va afla Rusia. Confederația va cuprinde Europa centrală și răsăriteană, Balcanii cu strîmtorile, insulele Mării Egee. După ce expune pe larg ideile propovăduite
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Constantin Țoiu Cucerită de romani, prădată de huni, stăpânită când de Imperiul otoman, când de cel habsburgic, Ada Kaleh, mica insulă, dunăreană, era socotită de strategii timpului -lucru ridicol în perioada modernă - „o săgeată îndreptată spre inima Europei". Acest mic eden trecut la români prin plebiscit după cel dintâi Război Mondial, redevine ce fusese la început, o
Insula scufundată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6035_a_7360]
-
Pagină realizată de MARIUS HORESCU Banatul habsburgic, locul primului spital civil din imperiu „Aici sunt tigri! Acesta era avertismentul înscris în hărțile și portulanele navigatorilor spanioli, portughezi sau olandezi deopotrivă (cărăușii mărilor din veacul de început al istoriei moderne), desemnând drept sălbatice și pline de primejdii noile
Agenda2003-30-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281294_a_282623]
-
fusese, la 1817, o casă zidită pe locul unde se aflase Poarta Forforosi (Forforoză), prin care feldmareșalul austriac de origine franceză Eugeniu de Savoya-Carignan intrase victorios în orașul cucerit în 1716 în timpul războiului dintre cele două mari imperii ale timpului: Habsburgic și Otoman. La 18 octombrie - chiar ziua nașterii sale - Eugeniu de Savoya intră așadar pe Poarta ce avea să-i poarte numele (ca și strada de altfel); cu timpul, aceasta s-a deteriorat și a fost demolată. „Și azi - scria
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
respectiv turnul nou al porții și palatul baroc de pe latura de est - actualmente cu fațadă neogotică, au loc în utima etapă de construcție între anii 1618-1624, de către principele Transilvaniei Gabriel Bethlen. Din 1724 până în 1880, castelul intră în proprietatea tezaurizatului habsburgic, perioadă în care construcția se transformă într-o ruină. Deși o primă restaurare se încheie în 1914, Castelul Corvinilor a suportat o nouă etapă de restaurare între anii 1956-1968., iar din 1997 demarează proiectul de punere în valoare a monumentului
Ce castel din România se află în top "10 castele de poveste" din lume by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63923_a_65248]
-
imensa țară Pelasgia > Valahia, divizarea Pelasgilor >Valahilor, a Pelasgiei / Valahiei Mari, după Reforma Zalmoxianismului - din orizontul anului 1600 î. H. - în Dacia / Pelasgo-Dacia și Thracia / Pelasgo-Thracia, problema Conștiinței Naționale a Pelasgimii / Valahimii, de la Imperiul Roman, la Imperiile moderne - Otoman / Turc, Habsburgic / Austro-Ungar, țarist / Rus - și contemporane - Imperiul Sovietic - sau U. R. S. S., în Anuarul de martie - Timișoara -, anul IV, nr. 4, primăvara, 2009, pp. 357 - 364). După cum se dovedește prin cele patru volume de versuri publicate de Marian Barbu în anul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
războiului și al păcii (1625), Despre Indii (1605), Mare Liberum (1609), Despre adevărul religiei creștine (1627), Despre destin (1648, publicată postum). 24 Klemens Lothar Wenceslas Nepomuk von Metternich (1773-1859). Diplomat, om politic și de stat austriac, cancelar al Imperiului Austriac (Habsburgic). Eminența cenușie a lumii moderne post-napoleoniene, ultraconservator, adept al principiului legitimității, M. a fost principalul "actor politic" la Congresul de la Viena (1814-1815), unde a trasat configurația politică a Europei post-napoleoniene, fiind totodată creatorul "Sfintei Alianțe". Revoluția europeană de la 1848 l-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
transformau regiuni din centrul Europei în teritorii organizate după sistemul lor, cu atât Imperiul Habsburgic era și mai puternic. Secolul al XVII-lea nu reprezintă nu mai perioada consolidării monarhiilor absolutiste, ci și a confruntărilor dintre Imperiul Otoman și cel Habsburgic. Este perioada schimbării raportului de forțe în Europa Centrală. La sfârșitul acestui secol se va impune o nouă putere, Rusia și dinastia Romanovilor. Kara Mustafa Asediul Vienei, 12 septembrie 1683 Marile confruntări dintre otomani și habsburgi vor continua în secolul
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
N. Iorga, Iuliu Maniu? 99 De ce nu ar fi fost și M. Eminescu victima unui complot orchestrat de „agenturi” străine? Istoria noastră, ca și în cazul altor popoare aflate mult timp la sau în interiorul granițelor celor trei imperii (turc, rus, habsburgic), nu exclude astfel de întâmplări dramatice. Urmând această logică, s-ar putea spune că nici nu mai este nevoie de argumente în plus. Totuși, cred că nu au fost aduse dovezi convingătoare pentru „sceneria” ce ar fi avut drept scop
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
N. Iorga, Iuliu Maniu? 99 De ce nu ar fi fost și M. Eminescu victima unui complot orchestrat de „agenturi” străine? Istoria noastră, ca și în cazul altor popoare aflate mult timp la sau în interiorul granițelor celor trei imperii (turc, rus, habsburgic), nu exclude astfel de întâmplări dramatice. Urmând această logică, s-ar putea spune că nici nu mai este nevoie de argumente în plus. Totuși, cred că nu au fost aduse dovezi convingătoare pentru „sceneria” ce ar fi avut drept scop
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rouă îți ajung până la piept. O frumusețe, pură, rece și totuși zâmbitoare, care te face să înțelegi de unde au putut ieși surprinzătoarele icoane de pe pereții externi ai bisericilor vechi bucovinene...”. Prin Convenția de la 7 mai 1775, Imperiul Otoman cedează Imperiului Habsburgic partea de Nord a Moldovei, pe care o va numi „Die Bucheland”, Tărâmul Pădurilor de Fag, adică Bucovina. Timp de 144 de ani de acum înaite, românii bucovineni au luptat pentru apărarea intereselor lor economice, politice și culturale, a ființei
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în Franța, Blondel a insistat că ”...totul să se isprăvească la București”. Marile Puteri, însă, cu excepția Franței, nu au fost de acord cu termenii hotărâți de Pacea de la București, încercând zadarnic să obțină revizuirea lui, a fost AustroUngaria. Politica ”aliatului” habsburgic a stârnit vii nemulțumiri în rândul opiniei publice și cercurilor guvernamentale românești. până și Regele Carol I, de obicei rezervat, nu s-a putut abține în fața lui Blondel, să o dezaprobe. Interevenția lui Blondel l-a obligat pe ambasadorul Angliei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
Abdul Hamid al II-lea, Imperiul Otoman deținea încă după 1876 o serie de ținuturi din Macedonia, Tracia, Albania și insula Creta. Mai mult, el era, cel puțin teoretic, suveran asupra Bulgariei autonome și asupra Bosniei și Herțegovinei ocupate de habsburgici. Nici unul dintre guvernele balcanice nu se aștepta ca situația aceasta să dureze: toate aveau pretenții asupra acestor zone. Grecia era nerăbdătoare să anexeze Macedonia, Tracia și tot Epirul; Serbia era și ea interesată de Macedonia situată la sud de ea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Au fost încheiate acorduri economice, dar și politice. Conform dorinței monarhiei, guvernul sîrb a aprobat extinderea liniilor ferate de la Belgrad prin Niš și Vranje și a fost semnat o nouă convenție comercială. Ca și în cazul negocierilor cu Bucureștiul, diplomații habsburgici au căutat să încheie un acord cu termeni favorabili pentru bunurile lor manufacturiere. În ciuda posibilelor lor efecte negative asupra dezvoltării industriale a Serbiei, cererile acestea au fost onorate. Piața habsburgică era esențială pentru țăranul sîrb; țara avea mai ales produse
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
această era exclusă în tratat prin clauza potrivit căreia apele Muntenegrului erau închise pentru navele de război ale tuturor națiunilor. Muntenegru nu urma să aibă o flotă, iar Austro-Ungariei îi era încredințată stabilirea politicii țărmurilor. Această prevedere îi acorda Imperiului Habsburgic un fel de protectorat naval asupra regiunii. Între 1881 și 1913, Muntenegru s-a bucurat inevitabil de o perioadă de relații internaționale pașnice. Înconjurat din trei părți de posesiuni habsburgice sau ocupate de monarhie Dalmația, Bosnia, Herțegovina și sangeacul Novi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fiind că statul acesta era din 1883 aliat cu Viena. Și mai important era faptul că România nu era un stat puternic; în mod evident, ea nu poseda capacitatea politică sau militară de a se opune Austro-Ungariei. Ministerul de externe habsburgic era totuși foarte preocupat de influența românilor în Transilvania și urmărea cu atenție aceste relații. El înțelegea atracția pe care o putea exercita regatul independent al României asupra populației românești din Imperiul Habsburgic. Pînă în 1914, conducerea națională transilvană a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
suzeranitate otomană, nu mai erau sub autoritatea directă a Constantinopolului. În ciuda serioaselor lui pierderi, imperiul deținea totuși teritorii întinse în Macedonia și Albania, cea mai mare parte a Epirului și Tracia. Nu fusese abandonată nici speranța ca ocuparea Bosniei-Herțegovina de către habsburgici să poată lua sfîrșit cîndva și ca aceste provincii să fie redobîndite. Chestiunea cu care se confrunta acum guvernul otoman era cum să fie administrate și apărate cel mai bine posesiunile rămase, atît împotriva pretențiilor altor popoare balcanice cît și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și războiul greco-turc din 1897. În 1908, cînd Austro-Ungaria a anexat Bosnia-Herțegovina în împrejurări care au produs o mare nemulțumire atît la Sankt Petersburg cît și la Belgrad, acest acord internațional s-a destrămat. Înainte de aceasta, relațiile dintre ruși și habsburgici fuseseră bune. Ambele state aveau miniștri de Externe ambițioși. Atît omul de stat rus Alexandru Izvolsky, cît și omologul său habsburgic, Alois von Aehrenthal, voiau să obțină cîștiguri pentru țările lor și să reușească în propriile lor cariere. Ei s-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
experiență în privința problemelor albaneze, prințul nu putea face față situației. El a pierdut curînd controlul asupra mediului rural, guvernul lui administrînd practic o regiune ceva mai mult decît orașele Durrës și Vlorë. În cele din urmă, lipsit de sprijinul guvernului habsburgic și al majorității liderilor albanezi, Wilhelm a părăsit țara în septembrie 1914, după doar șase luni de domnie. În timpul primelor luni ale primului război mondial, Albania era deci redusă la situația unui teritoriu dominat de anarhia politică, care avea să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nici una nu avea capacitatea de a se implica într-un război major. Dată fiind situația generală, ne putem întreba desigur care dintre problemele balcanice putea precipita declanșarea unui conflict devastator, care avea să se sfîrșească prin dezmembrarea definitivă a Imperiilor Habsburgic și Otoman, prăbușirea regimului țarist din Rusia și prin deteriorarea relațiilor internaționale în așa măsură, încît un al doilea, și mai distrugător, avea să urmeze destul de curînd. Focarele periculoase din Peninsula Balcanică erau tot chestiunile naționale nerezolvate încă și luptele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
facă acest lucru, ei au tărăgănat luarea unei măsuri de la 28 iunie pînă la 23 iulie, cînd a fost în sfîrșit trimis un ultimatum Belgradului. Acest interval nu a fost folosit pentru pregătirea corespunzătoare a terenului. Evident, era în interesul habsburgicilor ca războiul să fie unul de proporții locale. Punctul periculos îl reprezenta posibila intervenție a rușilor în sprijinul sîrbilor. După 1903, relațiile dintre cele două state slave fuseseră extrem de cordiale, așa că era de așteptat ca Rusia să reacționeze într-un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
proporții locale. Punctul periculos îl reprezenta posibila intervenție a rușilor în sprijinul sîrbilor. După 1903, relațiile dintre cele două state slave fuseseră extrem de cordiale, așa că era de așteptat ca Rusia să reacționeze într-un fel oarecare la amenințarea Belgradului de către habsburgici. În politica lor din trecut în privința Balcanilor, guvernele rus și habsburgic respectaseră în general principiile echilibrului de forțe: atunci cînd unul dintre ele obținea cîștiguri importante, celălalt trebuia să primească unele compensații. În 1877, înainte de a intra în război împotriva
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Tratatul de la Montreux, Turcia avea să redobîndească suveranitatea asupra Strîmtorilor. CONCLUZIE Consecințele războiului și ale aranjamentelor referitoare la statele din Balcani făcute prin tratatele de pace vor fi prezentate pe larg în paginile următoare. Două imperii, cel otoman și cel habsburgic, deveniseră deja subiecte de analiză istorică. Din rîndul statelor succesoare ale acestora, Turcia, Austria, Ungaria și Cehoslovacia vor juca de acum înainte doar un rol periferic în cadrul studiului de față. În schimb, evenimentele din fostele regiuni habsburgice, Transilvania și Bucovina
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea nici un motiv imediat ca să recunoască Comitetul Iugoslav, care nu beneficia nici de un statut oficial, nici de sprijin internațional. Unii dintre liderii sîrbi vorbiseră totuși în termeni generali, după izbucnirea războiului, despre necesitatea eliberării slavilor sudici de sub stăpînirea Imperiului Habsburgic; fuseseră pomeniți atît sîrbii, cît și croații și slovenii. Fusese deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel drept ceva mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc asupra unui teritoriu mai întins
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
doreau să fie recompensați cel puțin parțial pentru grelele lor pierderi. Ei erau ferm solidari în convingerile lor naționale și creștin-ortodoxe. Mulți dintre lideri erau extrem de neîncrezători față de croați din cauza credinței catolice a acestora și a vechii lor asocieri cu habsburgicii. Era firesc să apară sentimentul că toți croații erau într-o oarecare măsură trădători. În orice caz, conducerea sîrbă a depus un efort hotărît și care a fost încununat de succes de a controla guvernul. Dominația lor ulterioară asupra vieții
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]