100 matches
-
hie tari și puternici, să nu lasă pre nime să taie pădurea pre acolea...” În actul din 18 ianuarie 1658, se vorbește despre o danie a Irinei, fata Negului sulițașul, care împreună cu Drăgana, sora sa, au dăruit Mănăstirii Dealul Mare (Hadâmbul n.n.) „în Codrul Iașilor” o moșie, o prisacă „cu pomeți, cu heleșteu”. Am să mai amintesc doar că Gheorghe Duca voievod a hotărât la 14 iunie 1659 ca Irimia și alții din Coposeni să-și stăpânească ocinile din Iepureni ținutul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
plăcută când calci pe pământul așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Uite că, tot vorbind, am și ajuns pe platoul din fața Mănăstirii Cetățuia. De aici ni se deschid zările care ne inundă cu lumina lor albastră culeasă din pădurile Dobrovățului, Bârnovei, Hadâmbului, Copoului, Aroneanului și din lunca Prutului. Îți mai amintești, cred, cum spuneam despre cei bătrâni că au știut să-și așeze zidirile în locurile cele mai frumoase. Părăsim cu greu starea de reverie care ne-a cuprins privind în cele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1607, domnitorul Simion Movilă a zidit un paraclis pentru înmormântarea fiului său Pavel iar, Racovițeștii au refăcut biserica pe la 1663 și au ridicat clădirea anexă din curte. Îți și aud întrebarea: „Și acum ce vine la rând?” Dealul Mare sau Hadâmbul. Ce alteceva? Dar, ca să ajungem acolo, trebuie să luăm în piept lunga cale a Mogoșeștilor. Unul din primele documente care vorbește despre Iane Hadâmbul, al cărui nume îl poartă satul, este cel din 1657 sept.1165 8 aug. 31, prin
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
anexă din curte. Îți și aud întrebarea: „Și acum ce vine la rând?” Dealul Mare sau Hadâmbul. Ce alteceva? Dar, ca să ajungem acolo, trebuie să luăm în piept lunga cale a Mogoșeștilor. Unul din primele documente care vorbește despre Iane Hadâmbul, al cărui nume îl poartă satul, este cel din 1657 sept.1165 8 aug. 31, prin care Dumitrașco vătaful de paici lasă casele fratelui său Iacov, din Târgul Vechi, să fie ținute de Iane Hadâmbul. Actul în care găsim numele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
documente care vorbește despre Iane Hadâmbul, al cărui nume îl poartă satul, este cel din 1657 sept.1165 8 aug. 31, prin care Dumitrașco vătaful de paici lasă casele fratelui său Iacov, din Târgul Vechi, să fie ținute de Iane Hadâmbul. Actul în care găsim numele Hadâmbului, legat de Dealul Mare, este cel din 7 februarie 1659: „Noi Gheorghe Duca voievod, cu mila lui dumnezeu, domnul Țării Moldovii...am miluit pe sluga noastră, pre Iane ce au fost chelar, cu un
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
al cărui nume îl poartă satul, este cel din 1657 sept.1165 8 aug. 31, prin care Dumitrașco vătaful de paici lasă casele fratelui său Iacov, din Târgul Vechi, să fie ținute de Iane Hadâmbul. Actul în care găsim numele Hadâmbului, legat de Dealul Mare, este cel din 7 februarie 1659: „Noi Gheorghe Duca voievod, cu mila lui dumnezeu, domnul Țării Moldovii...am miluit pe sluga noastră, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-ș(i) facă bisericuțe în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
este în ținutul Iașilor”. La 3 mai 1659, același domn scutește de dări patru poslușnici ai mănăstirii de la Dealul Mare. Pisania bisericii glăsuiește: „Cu voia Tatălui și ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a făcut această biserică dumnealui Iane Hadâmbul în pădurea Iașilor, la Dealul Mare... în zilele lui Io Ghica vodă în anul 7168(1659) sept. 8”. În cunoscutele sale „Descrieri de călătorie”, publicate în Revista „Floarea darurilor”, Nicolae Iorga scrie articolul „La Schitul Hadâmbul”, în care, după ce deplânge
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
această biserică dumnealui Iane Hadâmbul în pădurea Iașilor, la Dealul Mare... în zilele lui Io Ghica vodă în anul 7168(1659) sept. 8”. În cunoscutele sale „Descrieri de călătorie”, publicate în Revista „Floarea darurilor”, Nicolae Iorga scrie articolul „La Schitul Hadâmbul”, în care, după ce deplânge starea în care a găsit bisericuța și toate câte o înconjurau, spune: „A fost aici pe vremuri o biserică de lemn, în acest codru care se zice<<al Iașilor>>, fiindcă mergea până în preajma orașului”. În finalul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
folosește, fac ca situația să se agraveze, ajungând ca sultanul să ordone, lucru neobișnuit, o campanie de pedepsire (îl considera pe Ștefan un adversar redutabil), pe timp de iarnă, condusă de cel mai bun general turc, Suleyman (Soliman) Pașa, zis Hadâmbul, beglerbegul Rumeliei. Drumul străbătut de armata otomană, până la granița de sud a Moldovei, faptul că a luat cu sine și armata din Țara Românească, poate numai unele contingente, nu 17.000 de ostași, cum se arată în cronici și de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
va primi nimic, ca să poată lua cu mâna lui"418 (Ecclesiatul, 5, 14) etc. 2.4.1.2. În această parte a romanului întâlnim încă două texteme, de o importanță capitală. Primul dintre ele se găsește în discursul indirect al hadâmbului Stavrikie, sfetnicul împărătesei Irina: "[16] După socotința acestui mare sfetnic, alcătuirile legii lui Dumnezeu sunt una - iar cele ale stăpânirii pământești alta. Domnul și împăratul lui își face [sic] legea lui pentru buna rânduială a norodului și a lumii. Ține
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în inscripția bisericii de la Războieni. De ea își amintea cu durere și pe patul său de suferință în anul 1502. Căci, de nu erau tătarii, oastea lui Mahomed al II-lea ar fi putut avea soarta aceleia a lui Soliman Hadâmbul. E de mirare cum de nu au înțeles polonii contemporani rolul pe care-l rezerva viitorul Hanatului Crimeii, sub suzeranitatea Înaltei Porți. În ascensiunea puterii sale, Mahomed al II-lea a debarcat trupe, în 1478, în Crimeea și a repus
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Gorovei, logofăt de visterie Iordache Spătarul. Iorga Stolnicul. Miron Bucioc, stolnic și jupâneasa sa Tudosca. Anghelina, nepoata lui Filip. Irina. Ileana. Ursu, fecioru lui Buhuz. Popa Matei. Avram Mezehănescu. Gavril Kirică. Toader Jora. Doamna Dafina a lui Istrati Vodă. Iani Hadâmbul. Condrea. Securice. Grumază armașul. Ștefan Roșca, fata lui Basarabu. Cornarschie, pisăr leșesc. Nicula visternicul. Mihai Șindilă. Moisă Aprodul. Păcurar Aprodul. Matei-Chiriță. Vasilie Apostol. Dănilă. Artenie. Cornea. Gașpar Callié, ceasornicar franțuz. Ferul, piatra, lemnul să putrezească și să se râsipească, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turci intră în Moldova și așează tabără la Bârlad dar în primăvară Ștefan restabilește pe Laiotă; Radu fuge în Ardeal, unde moare (în ținutul Făgărașului). La 1474 Ștefan bate pe Laiotă 5 Octomvrie 1474 tocmai atunci intră în Muntenia Soliman Hadâmbul cu mare oaste pentru expediția de pedeapsă contra lui Ștefan-Vodă. Soliman vine de la Scutari. În August 1474 Soliman era la Sofia Fine Dechemvrie 1474 Soliman pătrunde în Moldova. la 10 Ian. 1475 într-o Marți dimineața Ștefan atacă în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moldova. La 5 octombrie, într-o primă ciocnire cu Laiotă, Țepeluș este înfrânt. Sprijinit în urmă de Ștefan și de transilvăneni, el reușește să-l alunge pe Laiotă, la 20 octombrie. Victoria lui Țepeluș este însă de scurtă durată. Suleiman Hadâmbul se apropia de Dunăre și între oamenii săi se afla și Laiotă, pe care-l repune în scaunul Țării Românești. După încercarea nereușită de înscăunare a lui Țepeluș, Ștefan cel Mare se retrage la Vaslui, pentru a pregăti țara de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Belgrad, în sus, pe Dunăre, unde câmpia lăsa spațiu suficient călăreților să se desfășoare sau prin cucerirea Moldovei. De aceea, Suleiman pașa primise firmanul împărătesc să părăsească munții Albaniei și să se îndrepte cu întreaga lui putere asupra Moldovei. Hadâmbul a trimis mai întâi un pâlc de câteva mii de călăreți, ca să-1 repună în scaunul Țării Românești pe Laiotă. Acesta urma să organizeze detaliile întreținerii oastei turcești în trecere spre Moldova. Fiind vreme de iarnă și neputându-se hrăni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pustiirii locurilor, pe unde trebuia să treacă oastea otomană, turcii și caii lor au suferit de foame. Înaintarea lui Suleiman spre Vaslui s-a făcut cu mare greutate și din pricina numărului mare de oameni din care era alcătuită oastea sa. Hadâmbul pătrunsese în Moldova convins că-1 va înfrânge pe Ștefan și va supune Moldova. Dovadă stă faptul că, de la început, el a urmărit să-1 întâlnească pe voievod cît mai grabnic. Lupta avea să pună capăt campaniei și, odată cu aceasta, lipsurilor îndurate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am auzit buciumele buciumând vesel: "Izbânda!" Și,răcnete din mii de piepturi, și mii de căciuli aruncate în cer! Izbândă!! Izbândă!! ... Sssst
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Hlincea, Lunca Cetățuii, Picioru Lupului, Slobozia Comuna Dobrovăț Sat: Dobrovăț Comuna Grajduri Sate: Grajduri, Corcodel, Cărbunari, Lunca, Poiana Cu Cetate, Pădureni, Valea Satului Comuna Holboca Sate: Holboca, Cristești, Dancu, Orzeni, Rusenii Noi, Rusenii Vechi, Valea Lungă Comuna Mironeasa Sate: Mironeasa, Schitu Hadâmbului, Urșița Comuna Miroslava Sate: Miroslava, Balciu, Brătuleni, Ciurbești, Cornești, Dancaș, Găureni, Horpaz, Proselnici, Uricani, Valea Adâncă, Valea Ursului, Vorovești Comuna Mogoșești Sate: Mogoșești, Budești, Hadămbu, Mânjești Comuna Rediu Sate: Rediu, Breazu, Horlești, Tăutești Comuna Scânteia Sate: Scânteia, Bodești, Boroșești, Ciocărlești
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
este o mănăstire ortodoxă din România, întemeiată de boierul grec Iani Hadâmbul în anul 1659 în satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa (județul Iași). Mănăstirea se află la o distanță de 30 de kilometri de municipiul Iași. Ansamblul Mănăstirii Hadâmbu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
este o mănăstire ortodoxă din România, întemeiată de boierul grec Iani Hadâmbul în anul 1659 în satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa (județul Iași). Mănăstirea se află la o distanță de 30 de kilometri de municipiul Iași. Ansamblul Mănăstirii Hadâmbu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, cu și este alcătuit din următoarele 3
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Mănăstirii Hadâmbu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, cu și este alcătuit din următoarele 3 obiective: După unele documente domnești, voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit în februarie 1659 boierului grec Iani Hadâmbul, fost chelar, un loc "în pădurea Iașilor, la Dealul Mare", pentru a construi o biserică cu hramul "Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu". Un apropiat al domniei, boierul avea câteva moșii în județele Iași și Vaslui, numai în Iași având
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
pe Ulița Mare, case în Târgul vechi de jos. Boierul Iani Hadâmbu a zidit această biserică pe locul unui schit mai vechi, cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae". Acest lucru reiese și din pisania veche în care se spune că Iani Hadâmbul a reînnoit o biserică, numai anumite părți din zidărie fiind construite din nou. Deasupra ușii de la intrarea în biserică se află o pisanie în limba slavonă, dăltuită în piatră, cu următorul conținut: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
din nou. Deasupra ușii de la intrarea în biserică se află o pisanie în limba slavonă, dăltuită în piatră, cu următorul conținut: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a înnoit și făcut această biserică dumnealui Iani Hadâmbul, în Codrii Iașilor, la Dealul Mare, unde este hramul Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, în anul 7168 (1659), septembrie 8"". Mănăstirea care s-a numit "Hadâmbu", după numele ctitorului ei, este un
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
și'și fac câte o cruce, murmurând un "Doamne-ajută!"" În anii '30 ai secolului al XX-lea, istoricul Nicolae Iorga găsește aici aceeași stare de degradare: un zid de cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care înconjura biserica Hadâmbului, de la care se vedea, între copaci, acoperișul de șindrilă spartă, loc tocmai bun pentru școală. Mănăstirea Hadâmbu a fost reînființată abia în anul 1937, aici stabilindu-se primii călugări români, în frunte cu ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceștia au reparat
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
tributului către Poartă în 1473, a condus două campanii majore antiotomane - cele din 1475 și 1476, precum și alte patru campanii minore - cele pentru apărarea Chiliei și Cetății Albe din 1475 și 1484, precum și luptele împotriva oștilor turcești conduse de Ali Hadâmbul, beilerbey-ul Rumelie și Malcoci, pașa de Silistra, din în 1485-1486. La începutul anilor 1480, contextul regional începea să se schimbe. Polonia înclina tot mai mult să coopereze cu turcii, Ungaria acorda prioritate Europei Centrale, Țara Românească fusese readusă sub controlul
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]