192 matches
-
suite de fapte fondatoare (relevante spiritual, social, dar și politic sau cutumiar), care îi și trasează axele semiologice fundamentale. Spre exemplu, deși mitologia creștinismului trimite la conținutul în ansamblu al celor două Testamente, la care se pot adăuga literatura patristică, hagiografiile, cărțile de înțelepciune etc., cel care îi definește coordonatele de bază este totuși mitul creștin, prin nucleele simbolico-narative ale episoadelor biblice majore: creația lumii, păcatul adamic și alungarea din rai, coborârea duhului sfânt, faptele, precum și învierea și înălțarea lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Maurice Thorez - Fils du peuple (1937) -, secretari generali ai PC din Anglia și PCF, aduc în prim-plan edificatoarea relatare a vieții acestora pentru a-i da ghes poporului comunist să se conformeze modelului. Aceste povestiri se combină cu unele hagiografii publicate despre viața lui Lenin sau a principalilor martiri revoluționari; itinerariul lor devenit exemplar - și adesea aseptizat, ca pentru Rosa Luxemburg - este atunci difuzat sub forma unor broșuri sau filme. Aceste metode sunt reproduse în partidele-state comuniste, uneori cu și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spirituels et théologiques, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985, cu o cuprinzătoare bibliografie. Pentru o primă orientare și pentru bibliografie, cf. J. Gribomont, Marc le Moine, DSp X, 1980, col. 274-283; O. Hesse, Marcus Eremita, TRE XXII, 1992, pp. 101-104. 4) Hagiografia a) Geronțiu Melania cea Tânără, una din figurile cele mai însemnate ale monahismului feminin, s-a născut în 383 într-o familie de nobili din Roma. Contra voinței sale, se căsătorise la îndemnul părinților cu Pinianus și hotărâse ulterior, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bun sfârșit nobila sarcină, i-au uns gura cu un balsam; aceasta i-a permis, la trezire, să se apuce de treabă fără întârziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sunt așadar primele după hagiografii compuse și sunt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începând de la vârsta de douăzeci și unu de ani în Palestina unde întemeiase numeroase mănăstiri printre care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Isihastul; la începutul acesteia, Chiril, precizează că scrierea constituie începutul logos-ului (discurs sau carte). Ulterioarele biografii compuse de el sunt prezentate așadar de Chiril ca părți ale unei opere unice, iar trimiteri din cuprinsul textelor dovedesc că toate aceste hagiografii formează în viziunea lui un proiect unic. Acest grup de biografii mai scurte, scrise după primele două, cuprinde viețile lui Ioan, Chiriac, Teodosie, Teognios și Avram; ultima ne-a parvenit incompletă în greacă, dar completă în traducere arabă. Cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al VI-lea. Structura biografiilor e simplă pentru că se bazează pe o ordine cronologică riguroasă, iar la sfârșit apare de fiecare dată un rezumat, narațiunea propriu-zisă evitând orice exces de retorică și de moralism, atât de prezente pe atunci în hagiografie. În construirea frazelor, Chiril urmărește precizia și claritatea. Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, el știe să găsească registrul care i se potrivește fiecărui personaj. Lectura acestor narațiuni este și astăzi agreabilă și ne ajută
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asupra poemului Cântarea României, pentru care C. propune, cu argumente greu de respins, dubla paternitate: Russo-Bălcescu). După monografia Anton Pann din 1964 (unde autorul pune la punct aspecte biografice controversate, analizează și evaluează participativ opera, fără însă a cădea în hagiografie, reface, cu vocație epic-evocatoare, traiectoria vieții poetului într-un București patriarhal și pitoresc), volumul De la Alecsandrescu la Eminescu (1966) vine să-l continue pe cel de debut. De data aceasta obiectul cercetării îl fac rădăcinile luministe ale pașoptismului literar, viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
Pe de o parte, se înglobează un număr considerabil de „antipsalmi” (Cornel Regman), cu finalitate deopotrivă tragică și pamfletară. Chiar dacă trimiteri biblice apăruseră, în aliaj cu miteme grecești, încă din culegerile anterioare, originală e acum suprapunerea perfectă dintre biografie și hagiografie, poeta speculând coincidența dintre propriul prenume și acela al unui personaj biblic. Din această omonimie ia naștere un discurs dublu codificat, unde revolta împotriva „Tatălui” sintetizează în egală măsură defularea și erezia: „În abatorul acesta perpetuu/ de vietăți lucide și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
propunându-i conform celor mai absurde criterii consumiste un evantai de variante de deces, fiecare cu avantajele și riscurile sale). Extrem de documentat asupra vieții, carierei și patimilor Mariei Callas, Helmut Krausser ne restituie destinul unei artiste desăvârșite fără a face hagiografie. Biografismul, trama romanului, datele psiho-fizice capătă pe nesimțite dimensiuni metafizice. Capitolul V Obsesia Portugaliei, exorcism, profeții Monstrul și exorciștii Aflat de două ori pe listele de candidați la Premiul Nobel, tradus în mai toate limbile de pe mapamond, Antonio Lobo Antunes
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Scriptura și kerygma Bisericii. Bolta Templuluitc "Bolta Templului" Evangheliile au fost scrise ca răspuns la întrebarea pusă de Iisus: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Modul în care Evangheliile îl zugrăvesc pe Hristos n-ar putea fi reductibil la genul hagiografiilor pioase 1. Evangheliile sunt o subtilă și complexă operă hermeneutică redactată din perspectiva evenimentului central al economiei divine care este Învierea Domnului. Am putea spune că Învierea este singurul eveniment în urma căruia apostolii l-au recunoscut definitiv pe Învățătorul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
, hagiografie scrisă de Gavriil Protul, „adecă mai marele” (protos) Muntelui Athos, în intervalul dintre 1517 (anul sfințirii ctitoriei lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș), când Gavriil vine în Țara Românească, și 1521 (anul morții voievodului, eveniment pe care textul nu îl înregistrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
văzut ca punând singur în mișcare țara și guvernul, și care are rădăcini adânci în cultura americană, mit promovat de biografi dedicați și admirativi (au obținut dreptul de a scrie biografia oficială) și de persoane din anturajul președintelui, alimentat de hagiografia care învăluie persoana locatarului șef de la Casa Albă și distorsionează memoria și facultățile critice ale cetățenilor (Edwards III: 1). INAUGURATION Și republica (foarte democratică) americană are nevoie, printre altele, de reprezentări simbolice, de reprezentări fastuoase ale autorității. Instalarea și învestirea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
tălmăcise Capetele foarte folositoare, sinteză atribuită lui Grigorie Sinaitul. Textele isihaștilor își fac loc în sbornicele cu conținut stabil, colecții al căror „sumar” este revăzut prin reînnoirea traducerilor și achiziționarea unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Antipatros din Vostrona, Theodor Studitul, Theodor Daphnopathos, patriarhul Gherman, Simeon Metraphrastul, prezbiterul Leontie, Nicethas din Paphlagonia și alții. Își fac apariția „viețile” de mai mare întindere, de obicei texte ce glorificau figuri martirizate în vremea împăraților iconoclaști. Acum se traduc hagiografiile consacrate lui Ioan Gură de Aur și lui Ștefan Noul Mărturisitor (autor, Simeon Metaphrastul), lui Grigore Omiritos (de Grigorie, episcop al Negranosului), lui Macarie Egipteanul (de Serapion), lui Vasilie cel Nou (de diaconul Grigorie), mucenicului Artemie (de Ioan din Rhodos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
fi zidită prestigioasa activitate de panegirist a lui Eftimie de Târnova, care, în strădania sa de a-i nemuri pe „martirii naționali” (cu scopuri de o profundă rezonanță patriotică și politică), a consacrat literatura hagiografică și sub unghiul originalității. Lângă hagiografie trebuie înregistrate oratoria (căci numeroasele „cuvinte” care se prefac sau se compilează erau destinate și rostirii) și epistolografia (Eftimie de Târnova a fost și un autor de scrisori). În privința scrierilor cu caracter istoriografic, în depozitele sud-slave se aflau deja Cronografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
turnul clopotniței mănăstirii Bistrița, un artist din școala lui Dragoș Coman reprezenta cu amănunțime viața sfântului. Pristavul Marcu, pictor al Voronețului, a reluat și el, câțiva ani mai târziu, această „idee” a programului iconografic alcătuit, probabil, de mitropolitul Grigore Roșca. Hagiografia va fi o inițiativă viabilă în vechea noastră literatură, reapărând fie sub forma unor texte originale, fie în prelucrări, cu rol de „localizare”, prilejuite de „naționalizarea” unor relicve aduse de prin alte părți (ca și moaștele acelui Ioan cel Nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cu stabilitatea ei generatoare de strălucire într-ale spiritului, a favorizat autonomizarea exercițiului istoriografic. Marele Letopiseț de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei, face din narațiunea istorică - de marcă bizantină - al doilea mare „gen” al timpului, alături de hagiografie. Al XVI-lea secol va aduce diversificarea scrierilor cu caracter istoriografic și, mai ales, apariția textelor comandate de un voievod sau altul. Cronicarii călugări - Macarie, Eftimie, Azarie - vor îndeplini aceste porunci, luând, firește, tot istoriografia bizantină (pe Manasses) drept pildă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
viața politică, învățatul egumen, minte lucidă și dreaptă, bucurându-se de aprecierea domnitorilor. M. a scris numai în limba greacă, limbă de circulație în mediile culte românești. Viața și petrecerea cuvioasei maicii noastre Parascheva cea Nouă din Epivates este o hagiografie, având ca model opera cu același titlu a patriarhului Eftimie din Târnovo. Urmează Slujbă pentru Grigorie cel Mare Decapolitul, în prefața căreia cronicarul face o primă referință la întâmplările sângeroase din timpul domniei lui Radu Șerban. Între 1616 și 1618
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
care susțin că se inspiră la rândul lor din evenimente istorice, iar mitul și folclorul se acumulează în "celule" ale Istoriei și ale Literaturii în locuri neașteptate, dar cu toate acestea, decisive.57 Altă sursă de mitologie "cosmetizată" medievală fost hagiografia, "veritabilă mașină de creștinat vechile mituri europene": "hagiografia medievală este un gen literar ca oricare altul, cu codurile și ritualurile sale narative, cu tematica și imaginarul său. În Evul Mediu, acest gen nu răspunde decât arareori exigențelor unei logici istorice
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din evenimente istorice, iar mitul și folclorul se acumulează în "celule" ale Istoriei și ale Literaturii în locuri neașteptate, dar cu toate acestea, decisive.57 Altă sursă de mitologie "cosmetizată" medievală fost hagiografia, "veritabilă mașină de creștinat vechile mituri europene": "hagiografia medievală este un gen literar ca oricare altul, cu codurile și ritualurile sale narative, cu tematica și imaginarul său. În Evul Mediu, acest gen nu răspunde decât arareori exigențelor unei logici istorice riguroase; el se bazează, în schimb, pe o
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cel mai vechi manuscris miniat din Țară Românească; Valentina Pelin - aspecte inedite în manuscrisele lui Gavriil Uric; Maria Harisiadis - miniaturile din tetraevanghelul moldovenesc de la Bibliotecă „Serai” din Istanbul; Anca-Irina Ionescu - circulația traducerilor românești ale Sinopsisului kievean; Dan Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
despre care vorbește mai ales Bahtin sunt forme elaborate și obiecte pluridisciplinare prin excelență. Putem vorbi, în acest caz, despre formațiuni discursive, religioase, jurnalistice, politice sau literare în cadrul cărora sunt produse genurile de discurs religios ca, de exemplu, rugăciunea, jurământul, hagiografia, parabola; genurile discursului jurnalistic ca faptul divers, reportajul, editorialul, depeșa; genurile discursului literar despre care trebuie să notăm că "alături de marile genuri ca tragedia epistola, epopeea, relativ stabile într-o cultură bine definită, există unele care sunt mai constrânse și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
apare lui A. veșnic valabilă. În Minunea de la Tismana se reface, după tradiția monastică, viața sfântului Nicodim, întemeietorul lăcașului. Divagația istorică romanțioasă reliefează figura excesivă, sadică a lui Jicmond (împăratul Sigismund), care îl supune pe Nicodim la încercări consacrate de hagiografie. Minunile religioase, ca și datinile populare, sunt frecvente în textele lui A. Zilele de hram, încheiate cu ospețe rafinate de o gastronomie fabuloasă, sunt însoțite de numeroase scene de aglomerare umană. Când schimbă mediul rural de inspirație, autorul se pierde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
va contribui în Occident la nașterea scolasticii. Pe lîngă acești doi maeștri ai gîndirii bizantine, trebuie menționate, ca evidențiindu-sc într-un imens corpus, opere de erudiție și compilație, precum Lexicul lui Suidas și Antologia lui Constantin Kefalas (~900), opere de hagiografie (Monologul lui Simeon Metaphrastos), de istorie Viața lui Vasile /, alcătuită de însuși Constantin VII, sau Cartea Regilor de losif Gene-sios. Literatura istorică își cunoaște anii de glorie mai ales sub ultimii macedoneni odată cu Mihail Psellos și mai tîrziu sub Comneni
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de fapt un om de știință în acest domeniu, ci un filosof al psihologiei, care nu cunoscuse activitatea asiduă de cercetare care te consacră în exigentele medii științifice vesteuropene și nord-americane. El nu a deschis "largi perspective", cum susțin diferite hagiografii, ci doar a comentat diferite aspecte din curentele psihologice contemporane lui. După modul în care se manifestă Ralea, psihologia este un fel de știință "a datului cu părerea" este adevărat, o părere academică și nu un domeniu în care dobândești
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]