331 matches
-
modul ideal, poetul devine un torționar al lumii sale ficționale ce constituie însă, neîndoios, un simbol al lumii reale; "străzi infuzate în ferestre cu arbori schilozi/ felinare oarbe peste pielea tăbăcită a pisicilor/ muguri de lămîi în cîrlige de fum/ hălci de carne uscată aici lîngă pleoapa ta/ lîngă epiderma ta" (Falsitate). Ca și: "prin încăperi cu miros fracturat de sulfină/ clavir comprimat în rotunjimea cifrelor/ ne rotim printre ele pe lîngă muribunzii din varul pereților/ purtăm haine cu tivuri de
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
istorie rezervată ciclului gimnazial. Singura structură, și ea cvasimilitarizată, care nu face statui pentru că nu-i stă în dogmă și în caracter, este biserica. Însă chiar dacă ar avea slobod și la statuie, ea nu prea este disponibilă acum doar pentru hălci de veșnicie fiindcă tocmai se ocupă intensiv cu veșnicia întreagă, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele ei Catedrala Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea biserica este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Aș face-o, da, aș face-o. Mai ia prăjitură, domnu’ Wakefield. Și să ne ierți, sîntem - cum se spune? - „pasionate“. Între mamă și fiică se Înfiripă brusc afecțiunea. RÎd de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Pinkertonii Cerurilor au tras asupra lui, toți deodată. Și acum iată aici, asistînd la o nouă tentativă de limitare a libertății sale. Muie! De ce totul trebuie să fie atît de complicat? Nu mai poate un biet diavol să savureze o halcă de stupiditate zdrăngănindu-și lăuta sau mestecînd un fir de iarbă cu o nimfă descreierată Învîrtindu-se morișcă pe burta lui? Primul punct pe ordinea de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fii o persoană cu mult mai plină de dexteritate decât eram eu ca să reușești să manevrezi bucata de cașcaval și s-o și razi cu succes pe drăcia aia. Mâinile îmi alunecau de zor, așa că mi-am ras și niște hălci generoase din degete odată cu brânza. Mama m-a tot admonestat în timp ce înjuram, apoi a început să inhaleze alarmată aroma caracteristică de parmezan care invadase bucătăria. În hol s-a stârnit agitație. Se auzeau voci și râsete. Mama s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost plăcută, ca atunci când mergi cu bunicii la măcelărie și te nimerești chiar în față, printre primii. Poza fusese mărită, aproape gigantic, nu se mai distingeau formele corpului, nici măcar nu puteai fi sigur că-i un corp acolo: doar o halcă roz, apoasă, crăcită (așa cum ne doream cu toții), cât pagina de mare. Deasupra, mustind afară din cadru, un morman de păr cârlionțat, ca o perucă bogată, bine realizată. Carnea roz era udă (se vedea limpede asta din aspectul deschizăturii), nu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bucureștiul de beton ridicat de Nicolae Ceaușescu. Mai departe, trebuia să aluneci în alt secol, ca să poți povesti; în altă minte, ca să poți asculta. Întotdeauna fusesem convins că mi-am greșit epoca. Mi-ar fi plăcut să învârt halebarde prin hălci de-armuri și să depun aurul și capetele dușmanilor la picioarele domniței mele, înainte s-o răstorn în iatac și să-i iau virginitatea, batista și, abia la urmă, gâtul. Viața Mariei iradia o splendoare tulbure, trecutul, deși uitat, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că tipul făcea teoria soft-ului sufletesc fără să trimită sau să citeze, asta nu mai mergea: aici, intrusul mă copiase pur și simplu, cu tupeu și nerușinare. Mai întâlnisem și eu studenți care năvăleau în bibliotecă și plecau cu hălci întregi din doctoratul meu, din care încropeau lucrări de semestru sau teze de licență, după putere și inventivitate. Crescusem și mușterii care azi te întrebau umil de-o noțiune și, după ce le dădeai interpretarea, trânteau a doua zi un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Întocmai. În două ceasuri, mai rămăseseră doar câteva zeci de ieniceri, care Încercau să fugă dincolo de râu. În jurul focului se făcuse liniște. Chiar și cei care știau acele Întâmplări le mai ascultau o dată, Înfiorați. Unul dintre ei Începuse să taie hălci din mistrețul fript, punându-le În farfurii de lemn, frumos sculptate pe margini. - În acea seară, mai spuse bătrânul, am stat la foc cu căpitanul Oană, așa cum stau cu dumneata, străinule. Și tot un mistreț au vânat oamenii mei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu-se să închidă fereastra, fericit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi arate tot ce-i de văzut, așa încât nu e nevoie să te deranjezi dumneata. Dar... Oricum, în curând mă voi întoarce acasă... Acasă? — În Colorado, unde locuiesc. Numele american pică în conversație ca mișcarea satârului care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese, beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby își petrecuse noaptea în Rolls. Lui Alex i se făcea greață la gândul hălcilor asudate ale lui Ruby, tolănite în automobil. „Am să-l vând, gândi ea, l-a spurcat.“ Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru ușa bucătăriei, într-un miez sumbru și ploios de noapte, înarmat cu o lesă, cu o halcă de carne friptă și o cârpă îmbibată cu cloroform, din recuzita proprie, Nae trecuse capiu la acțiune. La atac! Doar că anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-a dreptul bine-intenționate (numele Bossului fiind, în șoaptă, cel mai adesea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uscatul în mare și va împinge apele mărilor, până la cer! Spune Cartea Genezei à rebours! Menește de-a-ndoaselea! Blestematul! și Fratele simte și ascultă cum prietenul lui, cel care-l ocrotește, urlă și se zbate de durere, în vreme ce morții ambulanți smulg hălci întregi de carne macră, din el. Printr-o pădure de picioare și de mâini vânturate, Avocatul mai percepe cum Boss se muncește și se luptă disperat, să deschidă cutia! Apoi, Stăpânul meu și al fiștecăruia, va arunca cerul, pământul și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
multe la rând, ca să ne Îmbătăm și să ne povestim Întâmplări Înflorite din armată. N-a fost așa, dar nu asta mă apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu vin, și am străbătut În picioare, Între vagoane, sprijinit de burdufurile sparte prin care năvălea aer Înghețat, cele câteva sute de kilometri care mă despărțeau de prietenii mei din alt colț de țară. Deschid aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sacoșe întregi, stăteau de mai multe ori la rând. De ce? Pentru că pâinea trebuia stocată și trimisă la țară, ca hrană pentru oameni și porci - de Crăciun te duceai cu portbagajul plin de pâine și luai în schimb, de la eventualele rude, hălci din tradiționalul râmător, îți umpleai frigiderul de sărbători... De câte ori nu mă duceam astfel cu ai mei la rudele de la Ciorani-Prahova, o comună de pe malul Cricovului Sărat, cu Lada noastră 1200 roșie... Trocul cu cei de la țară se practica intensiv, stăteai
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iubit. I-am luat la noi. Și în ciuda a tot ce-au făcut i-am absolvit. KARLI: Cea mai mare porcărie pe lume este pâinea zilnică, pentru, trebuie să ți-o câștigi zi de zi. (Schweindi îl lovește cu o halcă de carne peste cap. Cârciumăreasa îl lovește peste scăfârlie cu un ciolan din coapsă.) HERTA (sigură pe ea): Futători de leșuri, ațâțați înfulecători de oameni. Pentru voi va trebui descoperit un iad numai al vostru. O să vă petreceți veșnicia într-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
președinte Din cauză de dureri și vedenii (bea mult) Că noi suntem doi președinți ai marii armate a lumii Eu, și eu însumi (râde) Un președinte trebuie să aibă carne de la coroană O coroană înaltă și cărnoasă Crescută dintr-o halcă de friptură de la piept Nu așa o carne imperială grasă și împinsă în față Așa cum ar trebui să fie La întreaga porcărie Care a dat tot timpul peste mine. (bea) FEMEIA (apare cu mânecile suflecate, cu mâinile pline de aluat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o grămadă de porcării, că nu mă respect deloc și că pur și simplu nu-mi pasă. Dar am momentele mele. După ce ajung acasă și mă dezbrac mă uit În oglindă. Văd inele de carne, bucăți masive de carne, uriașe hălci de carne. Deodată sînt Într-o glorie a existenței cărnii. Văd o putere În acest lucru, În propriul meu trup. Fertilitate. Abundență. Un sentiment de viață imens, nerestricționat. De fapt mă simt mîndră de modul În care arăt. Cum Îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
o gură larg deschisă, dar situată sub corp (pe partea anterioară) și ascunsă sub blana deasă. Fără gât, cu membrele atrofiate, cu spatele disproporționat, animalul din crescătorie (își mai merită oare numele de animal?) nu este nimic altceva decât o halcă de carne traversată de un aparat digestiv, o larvă enormă care se târăște spre hrană, înghite, doarme, se ușurează și se încărnează văzând cu ochii. Adunate în hambare imense, îngrășate în câteva săptămâni, toate aceste creaturi se aseamănă. E greu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sfera de desfășurare a predicației un nume (pronume), verbul îi impune acestuia cazul nominativ; „Piere în jocul luminilor / Saltul de-amurg al delfinilor.” (L. Blaga) „Îți plac fotografiile - la ceasul când se preschimbă-n tigri: fiecare își ține-n gură halca ei de timp.” (Șt.Aug. Doinaș) 2. determinate de convergența dintre natura morfologică a regentului și funcția sintactică a termenului dependent: • substantivul impune termenului subordonat (substantiv, pronume etc) cazul genitiv: „Florile și fiecare sens luminos al lumii / să poposească-n cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din nou plană și ne e necesară acum acea „Unitate în diversitate”. Și totuși, mai degrabă „Desparte și domină!” al romanilor explică această lege a lumii secolului actual. Desparte și uită totul, desparte și înțelege că dezbinarea și defalcarea unor hălci de memorie cauzează fragilitatea pe care toți o așteaptă să determine partea dominantă a universului. Fără să fie liant, omul nu există e dual, și unitar în dualitatea lui. E dihotomic, dar își uită dihotomia ca să își crească în sine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nările în vânt poate din cer, din iad sau din mormânt, să ne arunce resturi ca la fiare. În bezna nopții ne visăm strigoi cum ne-nfruptăm din hoit fierbinte. În bezna nopții ne visăm strigoi și numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfulecă morminte". Iată un aspect al foamei, cum a văzut înfometatul Radu Gyr acest fenomen al foamei cu care ne-au pedepsit. Cine? Tot oamenii acestui neam, domnule! Este admisibil oare să existe în rândul unor
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
noapte, gata să devină o subcolonie a celor interesați 2. Dacă țara nu s-a destrămat, acest lucru se datorează convingerii stăpânilor noștri din cele patru zări că România și nenorocosul său popor pot fi dirijate mai ușor decât dacă "hălci" din ea ar fi încorporate la vecini, vecini care sunt și au rămas... normali, în sensul că se călăuzesc după instinctul lor național și, cum spuneam mai sus, de la vlădică la opincă, gândesc asemănător în ceea ce privește interesul țării lor pe termen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]