195 matches
-
cunoscută sub numele de "Amanonuhoko" (Halebarda divină a mlaștinii). Cele două zeități au plecat apoi pe podul dintre rai și pământ, "Amenoukihashi" („Podul plutitor al Paradisului”) și au agitat marea cu halebarda. Când stropi de apă sărată au căzut de pe halebardă, au format insula Onogoro. Izanagi și Izanami au coborât de pe pod și și-au făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula insula. Au construit un stâlp numit "Amenomihashira", iar în jurul lui un
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
statal a putut fi deschis din nou. Astăzi Arsenalul din Graz este, cu cele aproximativ 32.000 de exponate, cea mai mare colecție de arme istorice (circa 3.840 armuri, coifuri, cămăși de zale și scuturi), săbii (2.414 bucăți), halebarde (5.395 bucăți), puști (3.867 bucăți), pistoale (4.259 bucăți) și accesorii de toate tipurile (printre care 3.449 de tolbe cu praf de pușcă). Cu acest inventar ar fi totuși posibil să se echipeze circa 5.000 de
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
răni grave și avea anumite trăsături fizice neobișnuite, în special . A fost exhumat pentru a permite analiza științifică, în contextul căreia s-a găsit că bărbatul fusese probabil ucis fie printr-o lovitură cu o armă tăioasă mare (probabil o halebardă) care i-a retezat partea din spate a craniului și a expus creierul, fie de o împunsătură de sabie care i-a penetrat tot creierul. Mai existau pe schelet și semne ale altor răni care au survenit după moarte, provocate
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
osul craniului. Alte izvoare contemporane fac referire explicit la rănile la cap și la armele cu care a fost omorât Richard; cronicarul francez scria că „unul din galezi a venit apoi după el și la omorât lovindu-l cu o halebardă”, iar "Balada lui Lady Bessie" consemna că „i-au lovit coiful de cap până i-a ieșit creierul cu sânge.” Asemenea relatări se potrivesc cu siguranță distrugerilor produse craniului. Curbura laterală a coloanei vertebrale a fost evidentă încă de la excavarea
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
arme albe și arme de foc. Armele albe erau reprezentate de arme de tăiere și împungere (spade, săbii, pumnale, cuțite de luptă), arme de aruncare și împungere (lănci și sulițe), arme de lovire și tăiere (securi și topoare de luptă, halebarde), arme de lovire și izbire (ghioage, măciuci, buzdugane) și arme de aruncare la distanță (arcuri și arbalete). Armele de foc erau portative, de calibru mai mic și cu țeavă lungă (sânețe, archehuze) și grele, de calibru mare, cu țeava scurtă
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
câteva zeci de vitrine ultramoderne. Ba, mai este acolo și paznicul. Un ins mărunt, negricios și care asuda îngrozitor pe sub gulerul cămășii de nylon. Insul s-a postat strategic, între o armura greoaie, autentică și panoplia plină de cuțite și halebarde vechi dar bine lustruite cu praf de magneziu. Paznicul își freacă palmele una în altă fără rost, le duce la urechi, la gură, pentru ca, în cele din urmă să și le înfigă zdravăn în țocul pistoletului prins în chingi, direct
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
a fost dornic să sponsorizeze noi modele de arbalete, care puteau trage la distanțe mai mari, în timp ce arbaletrierii au fost, de asemenea, valoroași atunci când erau angajați ca trăgători de rază lungă. Cavaleria Song utiliza o mulțime de arme diferite, inclusiv halebarde, săbii, arcuri, sulițe și „lănci de foc” ce descărcau explozii, de praf de pușcă, de foc și șrapnele. Strategia și pregătirea militară erau tratate ca științe, care puteau fi studiate și perfecționate; soldaților le erau testate abilitățile de a folosi
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
care samuraiul se servea pentru ca gesturile lui să pară cât mai marțiale când dadea ordine trupei. Luptătorii simpli erau echipați mai ușor, desculți sau cu sandale ușoare de papură, purtau pantaloni scurți și jambiere groase de cânepă și piele, o halebardă lungă, o sabie, unii având și arc cu săgeți. Pentru protecție aveau un scut de lemn mare și foarte greu. Un samurai trebuia neapărat să știe să cânte la un instrument, de obicei flaut. Înainte de începerea luptei samuraiul cel mai
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
permite luxul de a întreține mai multe soții, întrețineau, fără ca cineva să se scandalizeze, măcar temporar o concubină ocazională. În familiile samurailor femeia era respectată; ea conducea treburile casei și se ocupa de educația copiilor. Cunoștea mânuirea arcului și a halebardei, luptând la nevoie alături de soț. Începând din secolul al XIV-lea s-a instituit obiceiul ca defunctului să i se dea un nume postum. În ajunul înmormântării familia și prietenii se adunau în casa decedatului, pentru priveghi, aducând daruri și
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
al regelui Henric și îndreptându-se cu sabia spre Henric Tudor înainte ca acesta să fie înconjurat de oamenii lui William Stanley și ucis. Cronicarul burgund Jean Molinet spune că un galez i-a dat lovitura de moartea cu o halebardă, în timp ce calul lui Richard a fost împins în pământul mlăștinos. Se spune că loviturile au fost atât de violente încât casca regelui a fost împinsă adânc în craniu. Preotul galez contemporan, Guto Glyn, presupune că Rhys Thomas, Lancasterul galez, l-
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
a însărcinat cu crearea lumii. Pentru a săvârși aceasta, ei le-au dat o naginată (un fel de suliță) fermecată. Stând pe podul dintre cer și Pământ, Izanagi și Izanami au făurit prima insulă, Onogoro, cu ajutorul apei oceanului și a halebardei. Apoi cei doi au construit o columnă uriașă și, în jurul ei, un palat numit "Yahirodono". Izanagi și Izanami au ținut un ritual de împerechere, mergând în jurul columnei, iar când s-au întâlnit, Izanami a fost prima care a salutat. Acest
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
cele ale dinastiilor anterioare . Armurierii Qin au perfecționat metalurgia bronzului pentru a oferi soldaților lor cu 30 % mai multe șanse să se apropie cu armele de adversari, cu atât mai lungi fiind tăișurile armelor lor decât cele ale dușmanilor. O halebardă poartă o inscripție, care spune că aceasta a fost făcută, în al cincilea an al domniei împăratului din Qin, de către primul ministru Lu Buwei. Aceasta era o garanție de calitate și însuși primul ministru era făcut răspunzător pentru calitatea armelor
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
luptei cu mainile goale) Ninja Kenjutsu (artă luptei cu sabia ninja, ușor diferită de cea a samurailor) Bojutsu (artă luptei cu bastonul, în diferitele sale forme) Shurikenjutsu (artă aruncării de lame) Yarijutsu (artă luptei cu sulița) Naginatajutsu (artă luptei cu halebarda) Kusarigamajutsu (artă luptei cu Kusarigama, o combinație între o secera și un lant) Kayakujutsu (artă utilizării focului și a explozibililor) Hensojutsu (deghizări și simulare) Shinobi iri (furișare, tehnici de efracție) Bajutsu (echitație militară) Șui ren (tehnică întrebuințării apei) Bo-ryaku (strategie
Ninjitsu () [Corola-website/Science/298000_a_299329]
-
vaci și găini pe pământ sfințit, țineau ibovnice și transformaseră altarul în armurerie. Ce-a mai făcut banda lui Tenzo în seara asta? întrebă Shinshichi. Sătenii începură să vorbească toți odată. Reieși că bandiții încerpuseră prin a lua lăncile și halebardele din altar. Beau sake și urlau că vor lupta până la moarte, după care, dintr-o dată, începuseră să parde casele și să le dea foc. În sfârșit, se regrupaseră și fugiseră cu armele, mâncărurile și tot ce găsiseră de valoare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Împotriva celor doi stăteau rânduiți peste douăzeci de oameni din Hachisuka. — Gura! Nu-l ascultați! Deja e aproape trecut de Ceasul Câinelui! Vreo doi oameni sloboziră strigăte războinice, iar Mitsuhide și Mitsuharu fură înghițiți în colții unei haite de lupi - halebarde, lănci și spade, din toate părțile. Urletele oamenilor și zăngănitul armelor se amesteca prin vuietul vântului, iar tabloul se preschimba cu iuțeală într-un oribil vârtej de război. Spadele se frângeau, bucățile zburau care-ncotro. Lăncile azvârleau jerbe de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu perdele ale inamicului păreau nenumărate, toate leoarcă de ploaie. În fața lor se afla mlaștina. Dincolo de ea, povârnișul colinei Dengakuhazama. Când priviră din nou, oamenii lui Tokichiro văzură coifurile și armurile aliaților lor năvălind deja. Își agitau spadele, lăncile și halebardele. Nobunaga spusese că erau mai avantajați dacă se deplasau fără greutăți și mulți dintre oameni își scoaseseră căștile și aruncaseră steagurile. Croindu-și drum printre copaci, alunecând pe pante cu iarbă, porniră imediat spre îngrăditurile inamicului. Când și când, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din Owari străpungând urechile slujitorilor lui Yoshimoto. Doi sau trei dușmani se repeziră în direcția lor. — Hei! Seniorule din Suruga! Când văzură cum veneau oamenii clanului Oda, urlând ca niște demoni, sărind și alunecând prin noroi, agitându-și lăncile și halebardele, șocul îi fău în sfârșit să recunoască adevărata situație. — Oda! Un atac prin surprindere! Confuzia era și mai cumplită decât dacă ar fi fost atacați noaptea. Îl subestimaseră pe Nobunaga. Era ora prânzului. Acest lucru, pe lângă furtuna violentă, îi permisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe Hideyoshi și, calmându-se atâta pe cât putea, spuse: — E-n regulă, ți-i încredințez. Soția și copiii săi i se aruncară la picioare, dar Nagamasa îi dădu la o parte, strigând: — Cu bine! Și, după aceste cuvinte, apucă o halebardă și alergă afară, în întunericul care urla. O latură a castelului era înghițită în coloane de flăcări crescânde. Nagamasa își feri instinctiv fața cu o mână, din fugă. Așchii de lemn aprins, ca niște aripi de foc, îi zgâriară obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața, așa cum se așteptase toată lumea, Nobumori luă o halebardă mare, în chip de toiag, își legă o sandală de paie pe piciorul stâng umflat - rănit în lupta pentru apărarea castelului - și porni șchiopătând spre poartă. Îi convocă pe apărători la adunare, se urcă în turnul cu acoperiș al porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se din răsputeri în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia o halebardă. Cu toate că era în pragul morții, Nobumori se strădui să accepte emoția neașteptată care-l învăuise atât de brusc. „Femeia aceea este atât de sfioasă încât de obicei nici nu îndrăznește să vorbească în fața bărbaților,” își spuse el. Acum, însă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alt arc! Sozo, dămi alt arc! Katsuyori își rupsese deja de două ori coarda arcului, iar acum luă unul nou. Sozo stătea lângă stăpânul său, ferindu-l pe câtputea. După ce trase toate săgețile, Katsuyori aruncă arcul jos și luă o halebardă, după care ridică o spadă lungă. De-acum, inamicul ajunsese chiar în fața lui, iar o luptă între tăioasele lame dezgolite n-avea să dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară pașii în aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? îi întrebă gardianul pe cei doi negustori. Sunt Soshitsu din Hakata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de luptă ale războinicilor. Zidurile cu acoperișuri de țigle se vedeau ușor dar, apărate de șanțul adânc, nu erau prea simplu de escaladat. Pădurea de lănci, steaguri, puști și halebarde nu făcea decât să se unduiască înainte și-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și, din cauza armurilor grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a fost mult mai violentă decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, spadele lungi și halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii decurte. Arcurile stăteau în tecile lor, lăncile și halebardele erau învelite în huse, iar samuraii mergeau în dezordine spre castel, cu îmbrăcămintea lor inocentă la înfățișare. Oamenii care urcau la castel nu erau numai din clanul Shibata, desigur, ci și din Niwa, Takigawa și alte clanuri. Singurii care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]