405 matches
-
Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo. Poate că și Rândunel, rătăcit pe undeva în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din cețurile unei gări din Berlin, Învăluite În halouri de lumini imposibile, și că, poate, propriul său aspect o plictisea. Nu-s prea multe de zis, Începu ea. L-am cunoscut pe Julián acum mai bine de douăzeci de ani, la Paris. Pe atunci, eu lucram la editura Cabestany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
constantă precum creatorul ei. Priorul scutură energic din cap și eliberă resortul mecanismului. Axul dințat Începu să se rotească, la Început lent, iar mai apoi din ce În ce mai iute. Își apropie ochiul de gemulețul din partea opusă celei cu lampa. În jur strălucea haloul de lumină, Însă În deschizătură domnea Întunericul cel mai deplin. Bonatti se apropiase și el de punctul de observație, Îndepărtându-se mai apoi cu o expresie de batjocură. - Privește bezna care Îți pedepsește ignoranța, messer Alighieri! strigă el disprețuitor. Cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
într-o barcă, leoarca de vise de parca mi-ar fi izvorât ape vii din sânii-copii; și-aș calcă peste valuri că pe spinări de dacice dealuri nici tare, nici blând îngânând un descânt cu rădăcini în pământul cel sfânt. * * * * * Albastrul halo să mă înconjoare că pe fecioare atunci cand visez că alăptez Duhul Frumosului și al Miraculosului că alăptez pe Însuși Mesia pogorându-se în chiar Poesia cea căreia tot mai smerita mă-nchin în Numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfanțului
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
comorile fondului etnolingvistic: „Ies în prag / să iscodesc noaptea, / în fața mersului zăbavnic al astrelor / Ies în noapte / să visez împreună cu Luna / și înfig diamante în coarne de fier”. Superdimensionat de aceste combinații de valori arhaice, centrul poemului se ramifică înspre haloul zorilor, cu evidența unei izbucniri profetice: „Dar ziua... / Ziua are puterea de a dărâma, / de a zgudui/ visul / și speranța / pe care le înalț / din nisipuri cântătoare” (Ziua care vine). Venită ca o pedeapsă prometeică, fulgurația simptomului (lacunar), de sorginte
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului imagine: artist: Leif Podhajsky colaj al absurdului devin odată cu primăverile indecența roade strugurii gândurilor arunc unul câte unul visurile în balta mamă a promisiunilor vântul le mângâie indecent odată nu demult învățam tăcerea câinelui în fața haloului lunii înainte de ecoul lătratului lătratul-gând ovalul cercurilor de foc și conurile prelungi ale brazilor din palma disperării continuau să se lungească alungească înspre acel timp incolor drumul inocenței devenea atunci fulger pentru zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
tristețe învăluie ochii triști în care se reflectă sufletul poetei. Prin versuri scurte, cu intensitate de blitz, poeta punctează stările. Sunt viziuni? Sunt sentințe? Uneori e de ajuns un singur cuvânt ca să creeze o lume. Celelalte sunt de prisos. Rămâne haloul de tăcere. Rămâne mușuroiul de nisip scurs în formă de piramidă. Cu ochii către cer, născându-se din nou, acum se desfată cu darul de viață nouă dat de Dumnezeu, ca să poată din nou trăi, după ce a căzut la pământ
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
socializa în Dumnezeu; omul care încă îl caută pe Dumnezeu, chiar - sau mai ales - atunci când nici el nu știe că o face... unul ca acesta se definește, din punct de vedere religios, mai ales printr-o cultură a discontinuităților, a halourilor de ambiguitate ce-și așteaptă structurarea într-o logică a urcușurilor de sens, dincolo de ghicitură”. Ca atare, această problemă se regăsește ca un fir roșu în lucrarea de față, ce este structurată în zece întâlniri de dialog și dezbatere (în
PARINTELE CONSTANTIN NECULA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367333_a_368662]
-
rămâne perla ce o ne-o disputăm. De n-ai văzut marea, te îndemn s-o faci acum să simți frenezia, și al brizei parfum. O paletă de culoare de albastru-n multe tonuri. colorează pietre scumpe, irizându-le-n halouri. Albastru-i safirul, topazul este-albastru, albastru este cerul, Pământu-i tot albastru. Infinitele nuanțe din albastru derivate, colorează orizontul - apă și cer îmbinate. Unde albastre ies din râuri, din lacuri albastre sau din cerul înstelat în oceane reflectat. Mare, stânci și
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
nr. 1003 din 29 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ion Drăgan SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCȚIU Duminică, 22 septembrie, a fost echinocțiul de toamnă. Ziua și noaptea s-au găsit în echilibru perfect! Peste trei zile, în 25 septembrie, în haloul acestui eveniment astral, la echidistanță față de trecutul solstițiu de vară și de viitorul solstițiu de iarnă, s-au întâmplat Colocviile „Cuvântul liber” - „Punți de lumină”, ediția III-a. A fost o ediție ca o pulsație luminoasă, ca o răzvrătire a
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]
-
fără cuvinte luna rămâne rotundă rece stranie atât de iubitoare sărută noaptea înainte de răsărit și adoarme totul e atât de firesc încât poemul râde în hohotele misterelor închipuite sculptorul lasă dalta nu știe unde și începe să încolăcească șerpi pe haloul ei îndoială necunoaștere felinare verzi cu capetele în colții lupilor în colții cântecului lor nesfârșit scapă-mă Doamne de visul coșmar l-am desenat l-am sculptat cu gândul în carnea în pielea cu atâția pori deschiși încât am devenit
VISUL COŞMAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352510_a_353839]
-
privirea ca o apă Și- aduce-n inimă plăcerea . Dar tatăl ei, bătrânul Soare, O urmărește în tăcere, Dorind puțin să mai dogoare S- arate că e în putere. Când vara va sosi ,voioasă, Soarele, tineri, va uni, Ce sub haloul lui de aur, Pe valul marii s-or iubi. Soarele, marea, împreună, Rămân un cuplul cunoscut, Sub semnul lor și cel de Lună Mai toți copiii s-au născut ! AȘTEPT Aștept, iar, noaptea-n nerăbdare, Și iert lipsa luminii ei
TRAMVAIUL LUI LABIŞ (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350586_a_351915]
-
Editura " Axa" Botoșani, 1997, Liviu Ioan Stoiciu își păstrează nota personală a exprimării care omogenizează mediul unde eul își trăiește vibrațiile și discursul poetic. Îmblânzirea celor două extreme este o manifestare organică a acestei poezii. Cotidianul a fost absorbit de haloul poeziei care dă naștere unei stări lirice metamorfozate în membrana diapazonică a versului. Halucinațiile alienate dau naștere unor ambiguități ce flagelează poemul: "Vine un vuiet mare de viitor, care/ îmi provoacă dureri de cap, halucinații cu copii mici cu capete
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
îmi trezesc uitarea,un regat/ Și trec înfierbântată prin pățanii/ Și, fără înțeles, mă strig și cad/ Ca un salcâm în urma unei sănii.(Regat).Răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul spiritual, poeta în acest volum vibrează patetic împingând trăirile până în haloul mitului:De-atâta strâns și de nesomn, / Ai ochii mici,privirea-ți piere,/Te-ai stins,lunatecul meu domn/Și eu rămân a cui m-o cere.( Trecător prin lumea vie). Universul liric întemeiat pe simbolurile purificării conduce până în fondul
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
dulci de poame coapte ispite vin cu iz de rugă și clopotul, în miez de noapte, răsună în genunchi de slugă. bătăile în toacă, sacre, se-ntorc în mistice ecouri și-un gust străin de mere acre mă-ncoronează cu halouri. și voci din altă galaxie mă iscodesc ca la spovadă, dar mă blochez în cronaxie și mă trezesc rob de corvadă. Referință Bibliografică: rob de corvadă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 673, Anul II, 03 noiembrie 2012
ROB DE CORVADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351251_a_352580]
-
cal de lemn în care, visurile se rotunjesc. luna plină îmi ascultă culorile inimii. în halou de cuvânt privesc, lupta incertelor principii, rostite de guri domoale sau aspre. filele-mi sunt veșmintele credințelor neasumate. oameni și glasuri de animale lovesc haloul. crește în sfera păcatelor, casa cu ziduri de piatră mărțișoare... un coșar pitic, talpa și-o așterne pe petala unui ghiocel. șnurul înconjură forma. piatra lunii așteaptă sarea cuvintelor, pentru șapte zile. a opta zi, aștept eu soarele să-i
MĂRŢIŞOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354788_a_356117]
-
și Regent street, unde circulația era închisă autovehiculelor, așa că puteai să te plimbi liber pe mijlocul străzii și să admiri cât de frumos este împodobit orașul. Și bineînțeles toate acestea le făceam pe ritmurile muzicii, astfel încât totul să fie perfect. Haloul Lunii din Winter Wonderland Și tot așa... plimbându-mă, am ajuns într-un parc mare de care cred că ați auzit, Hyde Park, care găzduiește anual în această perioadă „Winter Wonderland”. Adică în traducere liberă un fel „Țara de basm
JURNAL LONDONEZ (13) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355005_a_356334]
-
I.Mihăescu “Rusoaica “și ”Zilele și nopțile unui student întârziat “, cu acea culoare rurală de “haut en couleurs “.Autorul creează efecte noi prin schimbarea perspectivei narative și să sugereze, fără crispări și eforturi hilare, o atmosferă onirică, uneori plonjând în haloul halucinației:”Ațipi! Focul! Doar flăcările jucăușe se ridicau spre înălțimi, căutând scăpare ... De cine?...De ce?...dansul nebunatic în ritmul tobelor începu frenetic.Nu le vedea chipurile ascunse după mantia grea a nopții. Le auzea doar cântul! Cântul straniu amestecat cu
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
serios aceștia își pun probleme despre viață cu iluzia reformatoare a acesteia, a literaturii și a societății. Textele acestea sunt adevărate confesiuni ale naratorilor care construiesc conflicte de idei, însă ele consumă într-o autoflexibilitate ce refuză să iasă din haloul narcisiac. Închei aceste rânduri parafrazându-l pe Emil Cioran, spunând: Când valorile pentru care luptă acești tineri talentați se cristalizează într-o adevărată lucrare de artă, atunci acei tineri s-au integrat în devenirea culturală. Al.Florin ȚENE Membru corespondent
CRESTOMAŢIA CA OGLINDĂ A TALENTULUI ADOLESCENTIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369444_a_370773]
-
și „magma zilei” ca activitate incandescentă se situează, modernist, eul liric. Într-o astfel de cheie de lectură poate fi perceput întreg poemul. Tranzitivarea respectiv metamorfoza conținuturilor sintagmatice, golirea cuvintelor de sensurile curente și asignarea acestora a noi sensuri și halouri de sensuri reprezintă, de asemenea, procedee moderniste supuse a ceea ce am putea denumi, în poezia modernă, drept fantezia dictatorială auctorială. Câteva exemple: „ubicuitate în si bemol” eul liric devenit, poetic, aproape zeitate. Bemolul pare a-l face, nu un zeu
MODERNISM ŞI UBICUITATE POETICĂ ARTICOL DE ELENA STEFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353042_a_354371]
-
corespondăm și ne considerăm amici, încerc un soi de motivare. Confrate la catedră, Confrate în mărturisitul dumnealui Crez artistic: „Sunt un autor care încearcă să-i reprezinte pe contemporani după puterile sale”. Și eu aș vrea, am suspinat! Răsfoiți „lista”! Halouri, cu numele autorilor și cărților asupra celor care s-a aplecat și veți constata că lecturile de „La început de mileniu” formează un Curcubeu vărgat peste țara aruncat, căci olteni de-ai noștri sunt doar câțiva: Geo Dumitrescu, Ion Georgescu
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
dârdâi câteva clipe din tot trupul. E cam frig astăzi, adăugasem, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii. Dacă domnul dorește, îi pot oferi o pătură, se arătase atent vizitiul, în timp ce îmi puneam piciorul pe treapta din metal striat a trăsurii. Halo, halo!... se auzise atunci o voce, era a femeii în pardesiu care se întorcea, venea într-un suflet, agitându-și energic una din mâini, ajunsese lângă noi abia trăgându-și respirația. Naiba să le ia de taximetre ... , nu e niciun
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
câteva clipe din tot trupul. E cam frig astăzi, adăugasem, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii. Dacă domnul dorește, îi pot oferi o pătură, se arătase atent vizitiul, în timp ce îmi puneam piciorul pe treapta din metal striat a trăsurii. Halo, halo!... se auzise atunci o voce, era a femeii în pardesiu care se întorcea, venea într-un suflet, agitându-și energic una din mâini, ajunsese lângă noi abia trăgându-și respirația. Naiba să le ia de taximetre ... , nu e niciun șofer
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când caută luna plină printre halouri fără culoare, fără strălucire. Ne mai rămâne să ne privim de pe piatra de argint cu floarea vieții în pumnii pieptului așteptând reînflorirea. Știu că ne cunoaștem doar că nu mai avem cuvinte pentru a ne defini. Aleg mersul înainte, aleg
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]