108 matches
-
tip din România, în alte țări din regiune (de exemplu Ungaria, Ucraina, Polonia ș.a.) există rezervații de acest tip, dar sunt foarte mici ca și întindere comparativ cu aceasta. În arealul rezervației naturale este semnalată prezanța unei comunități de plante halofile (foarte rare), cunoscută sub denumirea populară de limba peștelui ("Armeria sampaioi" - sinonim: "Armeria maritima Wild"), specie vegetală (din familia "Plumbaginaceae") aflată pe Lista roșie a IUCN, alături de care mai vegetează coada șoricelului ("Achillea millefolium"), coamă de aur ("Aster linosyris"), ghirin
„La Sărătură” () [Corola-website/Science/316776_a_318105]
-
o suprafață de 242,70 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic și faunistic din Podișul Casimcei alcătuită din abrupturi calcaroase (atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii, ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj. Aria naturală se suprapune sitului Natura 2000 - "Cheile Dobrogei", arie naturală de protecție specială avifaunistică.
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]
-
altele ce nu semănau deloc cu viețuitoarele din ziua de azi. În străfundurile mării, printre alge înotau pești, meduze sau crustacee, talazurile erau brăzdate de delfini și rechini care își urmăreau prăzile ușoare, iar în estuarele rîurilor hipopotamii pășteau ierburile halofile ale limanelor de atunci. Marea s-a retras demult și astăzi paleontologii pot să studieze acea bogăție împietrită în timp, astăzi dezvelită pe coastele dealurilor și văilor, mai ales de-a lungul râurilor, la poalele pădurilor seculare. Lanțurile de recife
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
condiții topoclimatice specifice impuse de manifestarea efectului de fohn în Subcarpații de curbura și de orientarea spre SE a pantelor au permis păstrarea unor elemente termofile submediteraneene. Pe solurile bogate în săruri, s-a dezvoltat o vegetație formată din plante halofile: sărăcica (Salsola soda), brânca(Salicornia herbaceea), etc. Colilia (Stipa) sau năgara caracteristică stepei, este reprezentată în România prin câteva specii (Stipa capillata, S.lessingiana, S.pulcheriima, S.joannis) din familia gramineelor. Dealurile Buzăului reprezintă ultimul punct de rezistență al stepelor
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
anul 1992, situl UNESCO să cuprindă și partea belarusă a pădurii, aflată în exteriorul parcului național din Polonia. Parcul național dispunde de habitate divese: cu păduri mixte de câmpie, păduri virgine de fag, păduri de conifere, tufărișuri boreale sau pajiști halofile, cu floră și faună specifică atât Europei de Est, cât și Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
Dunării și Crimea) “"și insula lui Achile sau Leuce" ("albă")“. Stâncoasă, insula Șerpilor este formată din gresii dure silicoase, din conglomerate și cuarțite. Pe insulă solul este sărac, crescând o vegetație de stepă și o floră xerofilă (suportând seceta) și halofilă (suportând sarea). Nu există izvoare de apă dulce, ceea ce face imposibilă locuirea ei fără apă adusă de pe continent. Năpârca sau șarpele de casă "Natrix natrix", de la care insula își trage numele, prospera aici și atingea o lungime până la 2 metri
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
vegetale naturale putem separa trei etaje de vegetație: ¬ zona de câmpie, situată la confluența cu Crișul Repede ce se întinde până la atitudinea de 250 m. Acestui etaj îi sunt caracteristice atât cenoze mezohigrofile din alianța Agrostio stoloniferae, cât și fitocenoze halofile ale asociațiilor Artemisia santonici - Festucetum pseudovinae. ¬ etajul colinar ce urcă până la 550 m altitudine unde răspândirea fitocenozelor vegetale este influențată în mare parte și de expoziția versanților. Pe versanții însoriți din acest etaj vegetația lemnoasă zonală o formează cenozele asociațiilor
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar în est și nord există încă suprafețe însemnate de turbării și landă (formație vegetală tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar) au o extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde păsări de apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare, mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porcul mistreț, castorul și altele au fost introduse local sau reintroduse, iar reptilele sunt în pericol de
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
Podu Iloaiei. Este deservită de șoseaua județeană DJ280C, care o leagă spre nord de Lețcani (unde se termină în DN28). În comuna Dumești se află sărăturile de la Valea Ilenei, arie protejată de tip floristic, unde sunt ocrotite specii de plante halofile și higrofile rare: hreanul sălbatic, garoafa, mătrița, rogozul și pătlagina. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dumești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96
Comuna Dumești, Iași () [Corola-website/Science/301275_a_302604]
-
La Adam și Peștera Gura Dobrogei. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, terenuri arabile, culturi, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție) încadrată în bioregiune geografică stepică a Podișului Casimcei; ce adăpostește o gamă variată de floră (halofilă, higrofilă, mezohigrofilă) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
s-a intrdus salcâmul (Robinia pseudacacia) care reprezintă o bază meliferă importantă, motiv pentru care se cultivă din ce în ce mai mult și în gospodăriile populației, precum și în parcurile municipiului. Subzona de baltă este mai deosebită geobotanic, fiind formată din specii mezofile, higrofile, halofile și de nisipuri. Aceste asociații vegetale își datorează existența condițiilor locale create de prezența apelor curgătoare, lacurilor, bălților și dunelor de nisip de-a lungul văii brațului Borcea. Pădurile sunt formate din specii reprezentative precum salcia (Salix alba), plopul (Populus
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion"; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
mezofile ca păiușca, firuța, pirul, timoftica (Phleum pratense), coada vulpii (Alopecurus pratensis), iarba câmpului (Agrostis alba), precum și speciile hidrofile de rogoz (Carex riparia), țipirig (Scirpus silvaticus), pipiriguț (Heleocharis palustris), coada calului (Equisetum maximum), barba ursului (Equisetum palustre). 2.2. Vegetația halofilă (de sărături) Are apariții insulare sau bandiforme îndeosebi în zona de silvostepă a depresiunii de contact. Peticele de sărături din arealul localității Ceplinița și de la Cotnari se datoresc spălării marnelor salinizate de pe versanții "Coastei de tranziție" (cu expozite estică la
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
frasin, paltin (Ceplenița, Zlodica și Buhalnița). Pajiștile sunt formate din asociații de băboasă și firuță cu bulb. Lunca Bahluiului prezintă câteva areale cu zăvoaie formate din răchită, salcie, plop alb, precum și specii hidrofile de rogoz, țipirig, pipiriguț, stuf, etc. Vegetația halofilă are apariții insulare, îndeosebi în zona localităților Ceplenița și Cotnari și se datorează spălării marnelor salinizate de pe versanții "Coastei de tranziție". Dintre speciile halofile amintim: brânca, sărăcica, pelinul, limba boului. (C. Buduja, M. Lazăr, 1963). Solurile caracteristice depresiunii de contact
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
formate din răchită, salcie, plop alb, precum și specii hidrofile de rogoz, țipirig, pipiriguț, stuf, etc. Vegetația halofilă are apariții insulare, îndeosebi în zona localităților Ceplenița și Cotnari și se datorează spălării marnelor salinizate de pe versanții "Coastei de tranziție". Dintre speciile halofile amintim: brânca, sărăcica, pelinul, limba boului. (C. Buduja, M. Lazăr, 1963). Solurile caracteristice depresiunii de contact sunt: cernoziomuri cambice (cu fertilitate mare); soluri neevoluate aluviale tipice) ocupă cea mai mare suprafață a depresiunii); coluvisolurile (se întâlnesc pe terasele joase ale
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
a pronotului și baza sa prezintă o bordură vizibilă. Suprafața pronotului cu o punctuație accentuată, iar discul pronotului dispune de gropițe adâncite. Partea ventrală a corpului nu este punctată, fiind mată, acoperită cu reticulații fine. ♂ lucioși, iar ♀ sunt mate. Element halofil, est-european. l=3-4 mm. -ab. puncticeps Seidl. Banda laterală (a 5-a) din vecinătatea marginii laterale a elitrei este lungă, bine conturată, nefiind întreruptă la mijloc. 5 Coelambus confluens Fabricius Corpul oval-scurtat, puternic bombat, galben-roșcat, cu sternul și abdomenul negre
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
Elitrele adesea cu câteva pete mici, negre. Partea ventrală de culoare neagră, mată. Toată suprafața abdomenului este acoperită cu rugozități mate. Primul sternit abdominal prezintă o carenă situată între coxele posterioare. Jumătatea anterioară a femurelor des punctată și pubescentă. Specie halofilă întâlnită în ape salmastre. l=4,55 mm. 5 Berosus bispina Reiche & Saulcy (fulvus Kuw.) Corpul galben-maroniu, ventral negru mat. Antenele, palpii și picioarele galben-roșcate. Vârful penultimului sternit abdominal prezintă 2 dințișori depărtați unul de altul. Element halofil, întâlnit și
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
pubescentă. Specie halofilă întâlnită în ape salmastre. l=4,55 mm. 5 Berosus bispina Reiche & Saulcy (fulvus Kuw.) Corpul galben-maroniu, ventral negru mat. Antenele, palpii și picioarele galben-roșcate. Vârful penultimului sternit abdominal prezintă 2 dințișori depărtați unul de altul. Element halofil, întâlnit și în ape dulcicole. l=4,5-5,5 mm. F 8 Genul Hydrobius Leach Corpul oval, dorsal convex. Capul voluminos, cu ochii mari, puternic bombați, prevăzuți cu pori setigeri. Antenele scurte, formate din 9 articole, dintre care primele 6
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
uneori vertexul poate fi întunecat. Pronotul adesea cu o pată neagră, dreptunghiulară, mai rar discul pronotului are o nuanță închisă. Umerii elitrelor maronii, suprafața elitrelor cu 3 rânduri îngroșate de puncte. Partea ventrală și parțial femurele de culoare neagră. Specie halofilă, întâlnită în ape salmastre. l=5-6,5 mm. ♂ Ghearele anterioare cu un dinte bazal în formă de lob. 4 Enochrus ochropterus Marsham (frontalis Er.) Oval-convex, galbenmaroniu sau maroniu-roșcat. Ultimul articol al palpilor maxilari de culoare deschisă. Marginile laterale ale pronotului
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
metalic. Fruntea prezintă o strie transversală arcuită sau în forma unui unghi. Baza pronotului cu un rând de puncte adâncite. Elitrele dispun de 4 strii discale accentuate. Punctuația dintre stria suturală și stria discală interioară ajunge până la mijlocul elitrei. Element halofil, mediteranean, întâlnit și pe țărmul Mării Negre. l=33,5 mm. (Pl. VII, fig.5 ) 2 Hypocaccus rugifrons Paykull (violaceus Steph.) Dorsal albastru-verzui cu luciu metalic. Pronotul are o punctuație rugoasă, mai redusă în partea sa posterioară. Punctuația elitrelor este mai
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
de toponimice, care pot atesta existența vegetației arborescente, precum:Schinărie, Soci. Azi pădurea ocupă o suprafață redusă, de cca.30 ha. Covorul vegetal spontan este dominat de vegetația ierboasă mezoxerofilă și xerofilă, dar o mare răspândire o au și plantele halofile și higrofile. Fragmentarea reliefului,, pantele accentuate, excesul de umiditate din lungul șesurilor și sărăturarea solurilor acestora, ca și larga dezvoltare a proceselor de degradare a versanților din multe sectoare au limitat transformarea silvostepei de aici în scopul utilizării agricole. Astfel
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
fac parte receptorii muscarinici pentru acetilcolină, receptorii GABA, receptorii mGlu pentru glutamat, receptorii adrenergici și mulți alții. Sunt înrudiți din punct de vedere genetic cu pigmentul vizual rodopsină, ce se regăsește sub forma bacterio-rodopsinei încă de la cele mai vechi arhebacterii halofile; sunt probabil cel mai vechi sistem de recepție. Receptorul este alcătuit dintr-un lanț proteic unic, cu șapte domenii TM unite alternativ de o parte și de alta a membranei prin domenii non-membranare (extracelular 3 scurte și intracelular 2 scurte
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
VI - VII vernal III - IV de stepă și silvostepă estival V - VI vernal III - IV de dealuri și coline estival V - VI vernal V de muncei și munți estival VII vernal V - VI subalpine și alpine estival VII - VIII Pajiști halofile și de luncă estival VII - VIII oligotrofe estival VI - IX Mlaștini eutrofe estival VI - VIII din culturi de păioase estival V VI din culturi de prășitoare estival VII - IX vernal V ruderale estival VI - VIII Buruienișuri alpine estival VII - IX
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
decât cea a oceanelor. Apa din Marea Moartă este plină de magneziu, sodiu, calciu, potasiu, bromuri, sulfați și carbonați, un cocteil incompatibil, cel puțin teoretic cu formele de viață. Și totuși, în apele acestui lac trăiește o faună de microorganisme halofile, care pot supraviețui în mediul salin: alge și bacterii.
Există viață în Marea Moartă? by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63579_a_64904]
-
mlăștinoase, pe suprafețele ocupate temporar sau permanent de bălți, cresc rogozul (Carex), papura (Typha), stuful (Phragnithes), pipirigul (Scirpus), iarba de baltă (Potamogeton pectinatus), ciulinul de baltă (Trapa natans) ș.a. În locurile unde există sărături se dezvoltă o vegetație specifică - vegetația halofilă - alcătuită din bălănică (Atropis distans), steluță (Aster tripholium), peliniță de sărături (Arthemisia salina), lăptuca de sărături (Taraxacum bessarabicum), sica (Staticae gmelini) ș.a. Pe marginea drumurilor, pe lângă gardurile ce împrejmuiesc gospodăriile sătești cresc și specii ruderale ca: holera (Xantihium spinosum), lobodă
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]