108 matches
-
postulează primatul rupturii din sine prin și întru poezie. Iată, în continuare, câteva fragmente ilustrative dintr-un poem din primul volum de autor, Pornind de la zero (Editura Junimea, Iași, 1985), poem intitulat Glăsuirea bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate prin spații aparent ale vieții, echivalente în definitiv cu golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în al cărui centru nu mai erau nici mama, nici amanta, ci eu însumi, scriitorul care genera orașul. Idila mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
indicat să fie citit de un preadolescent care vrea să facă poezie) și, desigur, am scris o vreme în stilul lui. N-am să uit niciodată nebunia care a-nceput de atunci și care-a durat tot liceul. Eram amețit, halucinat de poezie. Din aproape în aproape, descopeream câte un poet, român sau străin, și îl imitam cu sentimentul că scriu de fiecare dată în singurul fel posibil, că am descoperit punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit simbolismul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el, sub aspectul lor spectral, ca și cum ar fi fost halucinate de spectator. În Teatrul și ciuma (Le Théâtre et la peste), Artaud compară teatrul cu această pandemie înfricoșătoare care a bântuit imaginația occidentală pe tot parcursul Evului Mediu. El face o lungă descriere clinică a ciumei și a efectelor sale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dacă muncitorii de jos aud tusea, suntem morți cu toții. Această temere m-a împiedicat câteva săptămâni să mă duc la doctor. Stăteam întins în pat și tăblia de fier se lovea de perete din cauza tremuratului meu. Frica îmi lua mințile, halucinam imaginându-mi alte camere urât mirositoare. Până la urmă nu am avut altă soluție. M-am dus la doctorul care ura Europa. A spus că mi-e teamă să fiu singur și că vreau să mă întorc în tabăra de refugiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pat tresare. Vorbește. „-Apă! Apă!”spune el. Și imediat o soră îmi umezește buzele cu un tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră medici pînă acum necunoscuți. „-Inexplicabil!”-găsește unul din aceștia. „-Va fi halucinat căci creierul lui doarme iar aparatele indică a nu se fi întîmplat nimic. Sau, am halucinat noi?” V. tînăr și, totodată, suferind în spital văd ca prin vis cum unul din medici îmi schimbă țevile ce mă ajută să respir
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră medici pînă acum necunoscuți. „-Inexplicabil!”-găsește unul din aceștia. „-Va fi halucinat căci creierul lui doarme iar aparatele indică a nu se fi întîmplat nimic. Sau, am halucinat noi?” V. tînăr și, totodată, suferind în spital văd ca prin vis cum unul din medici îmi schimbă țevile ce mă ajută să respir și deodată acestea se prefac în lamă dulce de topor turnat din fierul crud al unui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și tu îmi șopteai: hai să murim! Asta se repeta de un an de zile, dar noi trăiam în mod acut acest sentiment straniu ori de câte ori ne vedeam și noaptea se cobora în odaie, găsindu-ne tot astfel, privire în privire, halucinați de noi înșine și de vecinătatea morții care, invocată, venea lângă noi și ne veghea parcă, prezență neputincioasă și iluzorie, căci nu ne temeam de ea... Cu atât mai însetate ne erau apoi sărutările și îmbrățișările... Nu le acceptai decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ți-e foame, asta e clar!" Confirmă cu o vagă mișcare a capului. "Nu vrei să cobori!" Ea confirmă, " În casă n-avem nimic de mîncare!" Era clar. "Să-ți aduc ceva din oraș, nu vrei!" Așa era! Mă uitai halucinat la ea și deodată zărind chipul mamei mele pe birou, mă întrebai ce ar fi zis ea dacă m-ar fi surprins în această postură. Nu apucai să-mi răspund, ca un fulger gândul meu trecu la Suzy, care brusc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nită, un amplasament social impozant sau, măcar, convenabil. E firesc să acordăm o atenție specială proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. În ultima vreme însă, întâlnesc tot mai mulți oameni care și-au făcut din eul propriu o obsesie. Trăiesc halucinați de ei înșiși, de micile (și marile) lor ambiții, de imaginea lor, de ograda barocă a vanității lor. Pustiesc totul în jur etalându-și, aproape obscen, portretul propriu. Lumea în întregul ei și oamenii din jur par să fie instrumentele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
n(toare aurei, a epilepsiei temporale, a revela(iilor. Deci prin medierea unor substan(e se ob(in acelea(i modific(ri psihedelice pe care le (nt(lnim descrise din cele mai vechi timpuri. Schimbarea de spa(iu (i timp, halucina(ii (n culori, sunete, micropsii sau schimb(ri (nfrico((toare de forme, toate apar prin ac(iunea substan(elor asupra sinapselor cerebrale. Printr-o (nt(mplare deloc (nt(mpl(toare am remarcat schimb(ri (n activitatea cerebral( cu ajutorul aparaturii neurosonografice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cele mai profunde este subliniată prin două modalități, pe de o parte, prin imaginarul specific -tematica nevrozei, a nebuniei ("La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret", Carnet lapidar, "Ni-s obrajii galbeni în toate zilele, mâinile fierte./ Halucinăm", Coșmar), a mizeriei, a bolii, a războiului și a morții ("Iar târziu, spitalele, târziu/ ne-au strigat profund din bătătură;/ hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu...", Pacienți), iar pe de altă parte, prin modul de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ori nu. Acum, pasiunea distrusese în ea iubirea și chiar și dorința. Pasiunea făcuse ca limbajul să se ghemuiască în el însuși, în gol, fără a se mai ancora în trup. A iubi pe cineva înseamnă a-i iubi cuvintele. Halucinându-i prezența... Marilyn îl iubea pe Greenson. Cu pasiune. Ceea ce însemna că nu-l iubea. Că nu îl dorea. Că îl aștepta.“ - Michel Schneider, Marilyn pe divan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Jighirgiu » „M-au atras încă de la prima lectură abstractul, misterul ce învăluie acest text bolnav de un răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal spre grotesc nu te poate lăsa indiferent. Cele trei personaje au uneori naivitatea copiilor, alteori halucinează pe dialoguri în cheie absurdă, expunându-se unor situații caricaturale ce conțin în subteranele lor autentice șuvoaie lirice. De fapt, cei trei reprezintă umanitatea - cu tot ce are ea mai pregnant - aflată într-un permanent balans între două entități diametral
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
vedere dar cu priză sentimentală în lumea celor care citesc și simt religios. Nu-i o poezie mistică ci una de cunoaștere și contemplare. Acum îngerii lui Voiculescu nu-i sondează propria credință, ci neliniștea lui, interpretările : Stam pe prispă, halucinat: M-a văzut... nu m-a văzut? Că nu mi-a luat aminte... Era așa de abătut, Că n-am mișcat, n-am strigat, L-am lăsat de-a trecut înainte. (Din «L-am lăsat de-a trecut»). În Îngerul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fost mândru orice oraș prin care curge un râu sau fluviu. Habar n-am dacă prin lume n-or mai fi fost asemenea desfășurări de forțe artistice pe malul apei, dar zic și eu ca directorul Gârboni, când am privit halucinați cum, luminată feeric, pe Bega înainta o gondolă, în timp ce Voichița Popa cânta dumnezeiește la oboi Adagio-ul din Concertul în re minor al lui Benedetto Marcello (pentru cine n-a uitat Anonimul venețian): „e butaforie, e făcută în atelier de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
-ul unei socie tăți occidentale decadente. O scenă absolut felli niană. În urmă toarea, confruntarea cu înaltul prelat iezuit Rangoni se termina pentru Viorica într-o secvență de exorcism, dificil de exe cutat. Duetul cu Dmitri era luminat de luna halucina torie și era con dus cu măiestrie de mezzosoprană. Marina conducea istoria până la a-l domina și poseda, făcându-l sclav. Toată scena era rea lizată ca un balet de dragoste erotică peste care trebuie să planeze o atmosferă de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ce era, asemenea personajelor cu aureolă sau cu blazon ale lui El Greco, elegant, dar degajat în costumația ce mie mi se părea colorată (n-aș putea spune cum, dar eu îl vedeam verde ca iarba sau violet sau mov: poate halucinam), cu gesticulația de retor însoțind glasul lui ușor gutural-cântat, ecou al unor depărtări doar de dânsul întrevăzute, mi se arăta proaspăt și tineresc. Îi dădea un picant prestigiu faptul că studiase la Paris, de unde se spunea că abia se întorsese
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Era premonitoriu... À propos, mai faci tablouri din pietricele?" "Nu..." "Păcat, de ce?" "În primul rând, pentru că nu mai am pietricele..." "Nici eu nu mai cânt la vioară. A mea a rămas la Bugaz..." Și deodată, cu privirea strălucitoare, ca de halucinat, întrebă febril: "Cât e ceasul? Trebuie să plec... Ascultă, vizita mea are și un scop. Vreau să-ți fac o propunere foarte importantă, ești ultima mea nădejde. Îți propun să iei în mână direcția generală a presei!" Zicându-i pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse numărul și sensul, rătăcind în lumile macabre pe care mintea sa le mai putea concepe. Nu de puține ori halucina și stătea de vorbă singur la masă, crezând că-l are alături pe Fernic. Ca un nebun scăpat de la sanatoriu, înconjurat de râsetele meschine ale bețivanilor care își găsiseră un clovn. Minute în șir îi povestea lui Fernic câte și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie, Paul Georgescu a putut să treacă în ochii unora drept un neobosit urzitor de intrigi și un pervertitor de suflete. Dan C. Mihăilescu, de pildă, îl numea recent, plastic, de altfel, „ludicul feroce“, „halucina toriu în malignitatea sa“. Este cel puțin exagerată această percepție, neîntemeiată pe cunoașterea directă a personajului, contrazisă, iată, și de recent publicatele scrisori către Ion Simuț, de care aminteam la început. Acestea prezintă, între altele, fața umanizată a lui Paul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe hârtia asta, pe care stau înclinată de trei ore? Cândva, când invizibilul va fi vizibil, se va vedea, ca pe pânza de la Roma, chipul lui Christos, imaginea celui ce a scris și și-a pus pasionat gândul lui de halucinat? Așa aș putea vedea fața ta brună înscrisă pe hârtie și, în fundal, decorul camerei tale, iar eu ți-aș trimite „ce-i mai dulce pe la noi“ din toată inima mea, mamina scumpă și mult dorită. Am scris mereu, sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din Diary of a Mad Old Mân de Junichiro Tanizaki? Acest autor a descris În opera să unii dintre cei mai extraordinari ipohondri din literatur). Îți r)mane În minte imaginea abjectului și perversului crai b)trân, pe jum)țațe halucinat; vicleana să nor), de care este Îndr)gostit nebunește, Îl stoarce de bani. Avea o infirmier) - era Ins) și un maseur? Nu, maseurul la care m) gândesc apare În A Blind Mân’s Tale a lui Tanizaki. Ins) Îi descriu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
le lua cu o dexteritate uluitoare, dar executa cu aceeași precizie mișcările cele mai neașteptate, culcată pe stânci cu capul În jos și lăsând pe piatră urme sângerânde din rochia de mireasă sau urcându-se sus pe vârful muntelui, unde, halucinând, Își Închipuia că este Împreună cu iubitul ei. Însă nu toți cântăreții sunt dispuși să Încerce imposibilul. Alfredo Krauss, marele tenor spaniol, a sosit târziu la repetițiile de la Chicago. Îmbrăcat impecabil, În costum de gabardină și cu mănuși subțiri de piele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]