109 matches
-
m-a vrăjit aproape cât Siena), după Anne Frank în Amsterdam și Hans Memling prin Bruges. Am încasat din plin șocul uluitoarei picturi flamande timpurii (năucit de Petrus Christus, Simon Marmion, Gerard David, Jan Provoost și mai mulți Anonimi!), rătăcind halucinați prin „Groeningemuseum“. Ne-a uluit splendoarea (cu subtil duh oriental) a catedralei „Sfântului Sânge“ din Brugge, am urcat în befroy-uri de 367 de trepte (cu gândul la Pisa ori la campanila lui Giotto din Florența), ascultând vrăjiți cum sună bronzul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
croitoriei "Verona", până în fața măcelăriei. Jumătatea jupuită de vacă, mereu atârnând în cârligele de oțel, era acum amestecată cu pietre cubice din caldarâm, și mutilată a doua oară. Capete tembele de miel, însîngerate, holbau ochii către azur cu aceeași groază halucinată din ochii omenești ai lui nea Titi. Cârnați cabanoși, tobă cu șorici și gelatină, salamuri uscate și ghiu-demuri în formă de potcoavă zăceau peste tot, năpădite de muște, ca organele unui mare animal arcimboldesc. O mână delicată, ca pictată de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să comenteze orice, în afară de munca lui. Oare muzica clasică îi făcea într-adevăr mai deștepți pe copiii mici? Cât de aproape ne aflam de descoperirea unor medicamente care să stimuleze cunoașterea? Weber era atât de obosit după zbor încât practic halucina. Auzea cum frazele sale devin mai lungi și mai puțin gramaticale. Când jurnalistul australian întrebă dacă America putea într-adevăr spera să câștige războiul împotriva terorismului, începuse deja să spună inepții. În noaptea aceea fu prea obosit ca să doarmă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cerebral. Mormăi ceva despre cărțile sale care combăteau ideea „suferinței“. Orice stare mentală era pur și simplu un mod de a trăi nou și diferit, care se deosebea de al nostru doar prin grad. —O persoană care are amnezie sau halucinează nu suferă? întrebă bărbatul pe un ton jurnalistic, dispus să se instruiască. Și totuși tonul lui conținea un mugure de sarcasm, gata să înflorească. — Păi, să luăm, de pildă, halucinațiile, spuse Weber. „Să luăm“ sună mai degrabă ca „salam“. Descrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu s-a mai schimbat nimic de pe vremea lui Roosevelt. Teddy. El se strâmbă de parcă i-ar fi tras un genunchi. —Glumești, nu? Se uită în jur, către trei puncte cardinale, de parcă ar fi fost posibil ca el însuși să halucineze. Orășelul cu cea mai rapidă dezvoltare din Nebraska. Poate din toată regiunea câmpiilor de est! Ea își înghiți râsul în sughițuri. — Îmi pare rău. Sincer... Am remarcat câteva... lucruri noi. Mai ales lângă autostradă. —Ești incredibilă. Locul ăsta trece printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mă la ușă și m-am uitat pe coridor, mi se pare că a durat o veșnicie. Când am văzut că nu e nici Carmen, nici scrumieră, nici om în negru m-am gândit că poate am visat sau am halucinat. Am ieșit din cameră luptându-mă cu impresiile și cu gândurile, m-am îndreptat spre scări ca să urc la 433 - și atunci am văzut că lumina venise iar: o grămadă de oameni se strânseseră din nou lângă geamuri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în al cărui centru nu mai erau nici mama, nici amanta, ci eu însumi, scriitorul care genera orașul. Idila mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
indicat să fie citit de un preadolescent care vrea să facă poezie) și, desigur, am scris o vreme în stilul lui. N-am să uit niciodată nebunia care a-nceput de atunci și care-a durat tot liceul. Eram amețit, halucinat de poezie. Din aproape în aproape, descopeream câte un poet, român sau străin, și îl imitam cu sentimentul că scriu de fiecare dată în singurul fel posibil, că am descoperit punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit simbolismul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fără sațiu, unde reluarea acelorași motive poetice, autoplagierea devin evidente). Rămâne valabilă și salvatoare puterea halucinatorie a Școlarului Durerii, putere ce îl conduce spre revelații de tot felul, inclusiv mistice. Oricât ar vrea să se salveze prin puterea de a halucina, el rămâne un rătăcit fără speranță într-un imperiu al măștilor, care întreține iluzia în perpetuitate. Metaforismul măștilor în schimbare poate fi o replică la Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Așa cum alteritățile scriitorului român își caută masca potrivită, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
problema rămânea indecisă, iar În ce privește confiscarea banilor și obiectelor, rămâne la aprecierea anchetatorului...! Tony Pavone se amăgise zadarnic. Sperase să opțină dreptate dar În schimb reuși prin reclamația făcută Împotriva lui, să-l facă pe Lct. Col. Tutose Ion să halucineze Înăsprind persecuția: reclamația Îi fusese trimisă lui spre rezolvare...! Mai hotărât ca oricând, Lct.Col.Tudose Ion, văzând negru În fața privirilor sale bolnave pornind o extraordinară campanie de calomniere a lui Tony Pavone, Înfricoșând beneficiarii să sisteze orice contact profesional
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mele au mers pe deal, prin pădure, de-au cules ceva bureți. Când aceștia Încă mai fierbeau, Înnebunit de foame, am luat câțiva și i-am mâncat cu sare. S-a Înnoptat, am intrat În pat și am Început să halucinez. De la picioare, urcând la genunchi, apoi sus, până la coapse, Îmi simțeam corpul cum răcește și aveam senzația că sunt paralizat. Ai mei nu știau ce să-mi facă. Mi-au dat laptele, care se mai afla În casă, apoi au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fost mândru orice oraș prin care curge un râu sau fluviu. Habar n-am dacă prin lume n-or mai fi fost asemenea desfășurări de forțe artistice pe malul apei, dar zic și eu ca directorul Gârboni, când am privit halucinați cum, luminată feeric, pe Bega înainta o gondolă, în timp ce Voichița Popa cânta dumnezeiește la oboi Adagio-ul din Concertul în re minor al lui Benedetto Marcello (pentru cine n-a uitat Anonimul venețian): „e butaforie, e făcută în atelier de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
vedere dar cu priză sentimentală în lumea celor care citesc și simt religios. Nu-i o poezie mistică ci una de cunoaștere și contemplare. Acum îngerii lui Voiculescu nu-i sondează propria credință, ci neliniștea lui, interpretările : Stam pe prispă, halucinat: M-a văzut... nu m-a văzut? Că nu mi-a luat aminte... Era așa de abătut, Că n-am mișcat, n-am strigat, L-am lăsat de-a trecut înainte. (Din «L-am lăsat de-a trecut»). În Îngerul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ori nu. Acum, pasiunea distrusese în ea iubirea și chiar și dorința. Pasiunea făcuse ca limbajul să se ghemuiască în el însuși, în gol, fără a se mai ancora în trup. A iubi pe cineva înseamnă a-i iubi cuvintele. Halucinându-i prezența... Marilyn îl iubea pe Greenson. Cu pasiune. Ceea ce însemna că nu-l iubea. Că nu îl dorea. Că îl aștepta.“ - Michel Schneider, Marilyn pe divan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în limbă, încât japonezul nu poate fi niciodată liniștit. Poate părea ireal, sau monstruos, dar așa este: nu numai ritualurile sociale, în funcțiune până și în intimitatea dintre soț și soție, îl transformă pe japonez într-o ființă profund hăituită, halucinată de posibilitatea greșelii, de atentat involuntar la legea nescrisă, care aduce după sine rușinea și vinovăția, ci chiar limba îl condamnă la perpetuă vigilență. Nici măcar în casa ființei sale, cum ar fi zis Noica, japonezul nu poate lăsa garda jos
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dacă muncitorii de jos aud tusea, suntem morți cu toții. Această temere m-a împiedicat câteva săptămâni să mă duc la doctor. Stăteam întins în pat și tăblia de fier se lovea de perete din cauza tremuratului meu. Frica îmi lua mințile, halucinam imaginându-mi alte camere urât mirositoare. Până la urmă nu am avut altă soluție. M-am dus la doctorul care ura Europa. A spus că mi-e teamă să fiu singur și că vreau să mă întorc în tabăra de refugiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cuvenită. Aceste pirite de fier, ce-și aveau locul pe fundul Mării Moarte. — Și ce e asta, Eisen, un tanc, să Înțeleg, un tanc Sherman? — O metaforă pentru un tanc. Nimic nu e literal În creația mea. — Nimeni nu mai halucinează pur și simplu, spuse domnul Sammler În poloneză. Remarca trecu neobservată. N-ar trebui șlefuite mai neted? spuse Wallace. Și ce cuvânt e ăsta? — Hazak, hazak, spuse Sammler. Porunca dată de Dumnezeu lui Ioșua În fața Ierihonului. „Du-te de te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pat tresare. Vorbește. „-Apă! Apă!”spune el. Și imediat o soră îmi umezește buzele cu un tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră medici pînă acum necunoscuți. „-Inexplicabil!”-găsește unul din aceștia. „-Va fi halucinat căci creierul lui doarme iar aparatele indică a nu se fi întîmplat nimic. Sau, am halucinat noi?” V. tînăr și, totodată, suferind în spital văd ca prin vis cum unul din medici îmi schimbă țevile ce mă ajută să respir
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră medici pînă acum necunoscuți. „-Inexplicabil!”-găsește unul din aceștia. „-Va fi halucinat căci creierul lui doarme iar aparatele indică a nu se fi întîmplat nimic. Sau, am halucinat noi?” V. tînăr și, totodată, suferind în spital văd ca prin vis cum unul din medici îmi schimbă țevile ce mă ajută să respir și deodată acestea se prefac în lamă dulce de topor turnat din fierul crud al unui
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
costumul de zbor cosmic? La fel și Cosmos? Aurora: Te rog. Cer scuze că ne-am luat cu vorba și ... Robo se va ocupa de Cosmos. Cei doi ies. Evelin se dezbracă de costumul de zbor. Cei prezenți se uita halucinați la Evelin: un corp normal dar bine dezvoltat și articulat în construcția lui. Dar fără haine, lucru care a surprins foarte mult, încăt Aurora a întrebat dacă nu dorește un halat. Aurora: Ela, te rog un halat pentru oaspetele nostru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu exist" și "exist". Alunecam parcă mereu din realitate în vis și din vis în realitate. Nu mai puteam fi sigur de nimic. Treptat, am început să mă îndoiesc și de faptul că am fost dincolo de pădure. Uneori, în zare, halucina o mare pată galbenă și mi se părea că recunosc umbra fierbinte a deșertului. Pe urmă pata dispărea. Nu mai făceam aproape nimic toată ziua. Păream învinși amândoi. Am recăzut în starea de larvă de la început, iar Eleonora îmi semăna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu dinții de-a lungul acestui mult spus drumeag, îți este sete, nici un izvor nu susură pe pereții acestui munte blestemat al chinurilor tale, în fața ta zărești, intermitent, o lumină care se deplasează cu viteză, crezi că ai început să halucinezi. șase în al cincilea loc: te mângâie pe față, cu picioruțele lui fine și curate, spălate zilnic într-un lac cu apă rece și dulce, un licurici cu ochi mari de lapis lazuli, îți prelinge printre buze picături de apă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care trăisem, amorul propriu ce pretindea să aibă din nou ceea ce pierduse, gelozia cătând o răzbunare împotriva celuilalt, toate la un loc - și e imposibil de a face o discernere pentru a vedea partea fiecăruiadintre aceste instincte. În timpul reântâlnirii eram halucinat. Disperarea cea mai cumplită, când nici nu te mai vaieți, iar unui străin i-aș fi făcut impresia de cârpă, răspunzând la vreo întrebare naiv, dispărând și apărând fără nici un sens. Deci prea lipsit de voință ca să nu mă întorc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și în odaia sa înfierbîntată pe iarna cea mai geroasă, el gustă ciudata plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Soția dumitale a revenit asupra mărturiei, a spus că nu te aflai la castel În nopțile acelea, i-o trînti calm Lucas. Argumentul Îl făcu pe PM să sară În sus. - Armelle?... Nu, nu ea, nu!... Ridică atunci o privire halucinată spre fratele lui. - Era În cîrdășie cu tine? SÎnteți cu toții Înțeleși Împotriva mea? Armelle, tata și cu tine, așa e?... Asta era? Știam eu! Tata e un monstru! SÎnteți cu toții niște monștri! Eu unul n-am făcut nimic! N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]