131 matches
-
schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo fără țintă... Debray este foarte supărat în special pe faptul că Veneția a devenit un oraș fără venețieni, de unde și preferința lui pentru Neapole. Și este adevărat că napolitanii sunt vizibili, chiar prea vizibili, mișună
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de lume. Aș vrea ca toată lumea aceasta să fie aruncată în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanentă, continuă și adâncă, de o demonie intrinsecă și părăsită, să se cutremure totul ca în fața ultimelor clipe, să ne învîrtim, halucinați, la viziunea agoniei definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic să nu-și mai găsească o rațiune în sine însuși, totul să fie într-o clipă nimic. Și să soarbem nimicul, prinși în vârtejul demonic al clipelor din urmă. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele În luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” În zonele Înalte ale spiritului: „Simți - Îmi spuneai - prezența altor călători În jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși transparent, oferindu-se pînă În străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. CÎntece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se Înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fiecare dată, mereu În postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor Între trestii” „Vizionarul Îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfîrșească prin a Împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strîmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sîngelui În șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele În dinți, Împărțindu-și dinainte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care le ridicăm, ca pe un prunc nou-născut, deasupra capului nostru, pentru a le așeza apoi, de îndată ce le-am făcut, la o distanță convenabilă de locul în care ne aflăm, urmărindu-le neabătut prin ani, asemeni unui animal care merge, halucinat, pe urma de miros a hranei sale. Așa se naște sensul vieții noastre. Numai că hrana pe care o adulmecăm fără încetare cu fiecare zi nou începută, noi sîntem cei care o secretăm și tocmai fabricarea aceasta neîntreruptă a "sistemului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fabulos, de neverosimil pe care o avem când ne confruntăm cu istoria relatată. Tot cortegiul acela de învingători care își torturează semenii și îi ucid fără să cadă o clipă pe gânduri, ce are el comun cu noi, cu cititorii halucinați ai faptelor lor? Oricât de mult ne-am imagina că lucrurile acestea s-au întîmplat, ceva ne împiedică mereu să le extragem din ficțiunea unui horror și să le aducem în realitate. Majoritatea cărților pe care le-am publicat mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o ținută morală superioară lui și mult mai plin de demnitate decât el, apărând în ochii celor gânditori destul ridicol, mai ales atunci când din discuțiile filozofice cădea în banalizarea consultațiilor divinatorii și în isteria viziunilor misterioase, cauzate de mintea sa halucinată. Într-o noapte, după câteva ore de somn agitat și cu întreruperi, trezindu-se ca de obicei să scrie ceva sub cort, asemenea lui Iulius Caesar, sau să-și adâncească gândurile în reflecțiuni filozofice, a văzut într-o înfățișare neclară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
divorțeze, pentru a fi alături de Gelu, acesta se sinucide, repetând astfel destinul tatălui său. Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin valorificarea a două scene/secvențe/citate comentate Personajul central al dramei este, ca toți eroii camilpetrescieni, un halucinat căutător al absolutului, un spirit lucid, care are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a modela oameni și situații în tiparele idealității sale. Consecvent și ferm în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
antinomii întemeind un confubulatorium antrenant, plin de surprize, toate (de o neistovită sinceritate confesivă) acționează în nesfârșite modulații variaționale. "Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers după frumusețe ca un halucinat... / Dacă individul acesta zis Poetul / nu ne zice dacă trăim în frumusețe și măsură / ori în greșală și desfrâu, / atunci despre ce naiba să ne zică?" (Împotrivire). Trăsătură particularizantă: poemele sale reprezentative invită prompt la lectură, după cum se și lasă ascultate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
De cuvinte nu se poate dispensa: le descifrează și le încifrează; nu desenează cu ele, nu reproduce, nu acționează în modul unui ca și cum, ci produce conexiuni și tensiuni, deschideri conjuncturale spre toate zările: "Nu am lopeți nici cârmă". Vedeniile navigatorului halucinat introduc finalmente în lumi născânde, în Cercul vrăjit, primordial; ca la alți romantici, sublimitățile lui se concretizează în auroral și celest. Variațiuni pe tema poeziei se succed în Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea (din Marea înfățișare, 1977): "Poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se întregească prin Celălalt: "Eu, tu cel care am murit, / ascultă sunt eu mai departe acolo" (Șirul lui Fibonacci). Tentații bipolare în căutarea unui sens implică înșelări și inadvertențe. Moartea, "fată în casă a lunii, ciută plângând / trece pe acoperiș"; halucinată, "se duce să iubească"; în tărâm de "arderi reci" mari dezolări bacoviene își asociază cinismul: Crapă râsul mai departe într-o ordine mai trează". Nonsensurile fac legea! Intenția (repetată) de a înțelege lumea, "ridicând-o în dreptul ochiului", îndrăzneala de a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fantomei lui Polidoros în Hecuba. Prin gura lui Oreste grăiește Agamemnon: „Vorbește ca și mine”. De asemenea, și în Oreste a lui Euripide, chiar dacă eriniile nu sunt reprezentate pe scenă ca în Eumenidele lui Eschil, ele există totuși în privirile halucinate ale lui Oreste, victimă a propriilor obsesii, târât într-un delir în care experiența întunericului și a nebuniei se împletește cu experiența morții. Această posedare a individului de către morții care se întorc deschide o perspectivă esențială pentru o reflecție asupra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
asemenea fantomei, imaginii din vis sau apariției de origine supranaturală. Să ne amintim de figura Elenei din Agamemnon a lui Eschil. Fantoma ei, ivită la chemarea nostalgică a îndrăgostitului Menelau, se înfățișa sub trei forme: apariția spectrală sau nălucirea, viziunea halucinată, apoi vedenia din vis și, în sfârșit, statuia. Trei feluri în care Menelau o avea pe Elena, fără să o aibă totuși cu adevărat. Trei feluri de a articula prezența și absența. Statuia ca dublu, ca eidolon modelat pentru a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a fost ceea ce l-a determinat pe Macbeth să-și dorească o nouă întâlnire cu „arătările”. S-ar părea așadar că, în Macbeth, vrăjitoarele se plasează oarecum între apariția efectivă a unui mort întors printre cei vii și viziunea interioară, halucinată, a asasinatelor, a fantomelor-fantasme lăuntrice, anunțătoare și purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca și în bezna nopții vrăjitoarelor, sălășluia de multă vreme crima; ea nu făcuse decât să înainteze tăcut, pas cu pas, ca o fantomă. Între cele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să își realizeze scopurile care pot fi obținute (Erickson, 1954; Erickson și Rossi, 1989; Hammond, 1990a, pp. 543-5Ă. Erickson cerea pacienților aflați în transă profundă să vizualizeze pașii implicați în obținerea scopurilor lor cu o serie de bile de cristal halucinate. El a ascuns natura acestor scopuri față de pacienții săi prin producerea unei amnezii profunde, astfel protejând scopurile inconștiente decelate în transă pentru a nu contamina mintea conștientă (Erickson, 1996Ă. De asemenea a insistat ca pacienții să fie disociați de mediul
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
poți însănătoși complet chiar înainte de acest moment... și vei alege să uiți această dată? Am lucrat în acest fel cu mulți pacienți și ședințele ulterioare au arătat că de obicei și-au rezolvat problema la data respectivă sau înainte de data halucinată. Oricum, trebuie subliniat că nu sunt disponibile nici un fel de cercetări clare care să confirme acest rezultat subiectiv. Cu toate acestea metoda duce la creșterea expectanțelor pentru schimbare. Se poate realiza o ratificare a lucrurilor învățate în cursul ședinței de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cunoscut; curios; demn; deșteaptă; dezamăgire; discret; discriminare; dispare; disperat; dispoziție; distrat; doar; dragoste; dubios; elegant; emoționant; este; nu este; exactă; ezitare; fățarnic; două fețe; mai multe fețe; fițe; a fost; frică; a fi frumos; a se gîndi; gîndi; gîndire; greșit; halucinată; halucinație; imaginăm; imagine falsă; imaginea; imposibil; a da impresia; incert; indiferent; inexact; interpretare; invizibil; ipoteză; ivește; a se ivi; ivire; ivită; iz; a închipui; închipui; încredere; îndoieli; îndrăgi; înfățișa; înfățișare; înger; îngîndurat; îngrijorat; însemna; însușiri; înșeală; a înșela; înșelat; înșelăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
divorțeze, pentru a fi alături de Gelu, acesta se sinucide, repetând astfel destinul tatălui său. Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin valorificarea a două scene/secvențe/citate comentate Personajul central al dramei este, ca toți eroii camilpetrescieni, un halucinat căutător al absolutului, un spirit lucid, care are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a modela oameni și situații în tiparele idealității sale. Consecvent și ferm în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atrași unul către celălalt de o tainica asociație. Numai între noi găseam ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului devine certă abia când realul, acest real al voluptoasei adânciri în viciu, se contopește total, în ochii halucinați ai tânărului, cu visul în care i se prelungesc angoasele și habitudinile. Într-o obișnuită seară la club, îl revede pe omul din vis, însoțit de acelasi câine care îl fixează halucinant. Pretextul folosit de acestă știindu-l bibliofil pasionat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ținutul Arcis. Conflictul cu Robespierre e însă ireconciliabil, anticipă și acceptă ca o fatalitate cuțitul ghilotinei, singurul regret fiind legat tocmai de existența tihnită, solară: "Danton: Că în clipa când voi pune piciorul pe scara eșafodului, să nu te văd (halucinat) pe tine venind la Arcis pe potecă, (respiră greu) prin soare, să mă chemi la masă..."33 Procesul în desfășurare al desfacerii din increat traduce, în termeni filozofici, prelungirea devenirii. (De ce nu? a devenirii întru ființă.) "Întru" este un proces
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stă niciodată în locul realității și este întotdeauna, în calitate de imagine interioară, deosebită de realitatea senzorială. De regulă, îi lipsește orice proiecție în spațiu, cu toate că în cazuri excepționale poate să apară cumva din afară."41 Imaginea interioară ar traduce tocmai acei "...ochi halucinați și mistuiți lăuntric", din poezia Ideea, epitetul "halucinați"" neavând nimic în comun cu o metarealitate, ci cu rezultanta cunoașterii în absolut ("căci am văzut idei"). Inadecvarea imaginarului la un spațiu bine definit se poate demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
imagine interioară, deosebită de realitatea senzorială. De regulă, îi lipsește orice proiecție în spațiu, cu toate că în cazuri excepționale poate să apară cumva din afară."41 Imaginea interioară ar traduce tocmai acei "...ochi halucinați și mistuiți lăuntric", din poezia Ideea, epitetul "halucinați"" neavând nimic în comun cu o metarealitate, ci cu rezultanta cunoașterii în absolut ("căci am văzut idei"). Inadecvarea imaginarului la un spațiu bine definit se poate demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lung, vânturat, ca al unei păsări subțiri, imaculate ! Trecutul, încă ieri un vis de intensă cruzime. Clipă de durere, tinerețea... dar clovnul nu acceptă trucul ! Dacă tot am murit, să mai murim o dată și încă o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații de jos. Nimeni să nu știe că cel de-alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu dimensiunea funebră impresionează, ci grotescul ei: "O mare metropolă valsată de bagheta lui Strauss în mijlocul unui imperiu și aplaudată ca o baletistă nu-și mai poate usca pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar după un ritm halucinat: în vârtejul muzicii, partenerii au ajuns cu dansatoarea în cimitir. Niște cavaleri scheletici și-au pierdut anatomia pe drum și cântă, cu o suvenire a vocilor stinse, romanțe culese din epitafe"199. Dimensiunea tragediei nu poate fi afirmată pur și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]