204 matches
-
bolnav diminuînd riscul pasajului la act la un schizofren aflat în perioada de debut a tratamentului. Se știe că în această etapă a tratamentului un hebefren "dezinhibat" poate să treacă printr-o perioadă în care agresivitatea, impulsivitatea, episoadele delirante sau halucinatorii pot să-l împingă la conduite aberante frecvente. 2. Pe locul al doilea în ordinea frecvenței stă asocierea unui neuroleptic dezinhibitor cu un neuroleptic antipsihotic. Rațiunile asocierii ar fi prezența elementelor delirante și/sau halucinatorii la un bolnav tratat pentru
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
agresivitatea, impulsivitatea, episoadele delirante sau halucinatorii pot să-l împingă la conduite aberante frecvente. 2. Pe locul al doilea în ordinea frecvenței stă asocierea unui neuroleptic dezinhibitor cu un neuroleptic antipsihotic. Rațiunile asocierii ar fi prezența elementelor delirante și/sau halucinatorii la un bolnav tratat pentru un sindrom deficitar. Asocierea este ilogică, cel puțin în teorie, din cauza efectelor opuse a substanțelor asupra acelorași receptori dopaminergici. în plus, există riscul pierderii avantajelor terapeutice ale primului (reluarea activității, ameliorarea indiferenții sau a apragmatismului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
clasice a unor elemente deficitare. și în aceste condiții proprietățile antagonice ale substanțelor acționează competitiv pe același receptor țintă: asocierea apare din nou ilogică. Riscurile sunt fie lipsa de răspuns: receptorii postsinaptici sunt oricum blocați, fie reluarea fenomenelor delirante și halucinatorii însoțite de o creștere a anxietății. Sigurul lucru care poate fi făcut este diminuarea posologiei, elementele deficitare fiind adesea un efect secundar al antipsihoticelor care blochează receptorii postsinaptici dopaminergici (DA1). De remarcat că adesea bolnavul se schimbă cu toate acestea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
fi aplicată situațiilor concrete reale, cum ar fi căutarea unui loc de muncă, căutarea unei locuințe, întâlniri cu prietenii ș.a. 3. Dezvoltarea strategiilor de adaptare. Este bine cunoscut faptul că pacienții psihotici dezvoltă spontan diferite strategii de adaptare la fenomenele halucinatorii sau interpretative (Romme și Escher, 1989). Scopul terapiei este de a defini care sunt factorii de mediu care declanșează și mențin simptomele psihotice. Se stabilește o colaborare în scopul diminuării simptomelor și consecințelor lor prin diferite tehnici particulare. Strategii de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
este mai ușor să-i reziști unei mode, unei morale, unei presiuni sociale decît unei satisfacții fizice efective. Or fluxul clipelor lipsite de trecut ori viitor care se numește actualitate este, pentru psihismul nostru, o sursă de plăcere, descărcare, satisfacție halucinatorie a unei aspirații latente către ubicuitate și atotputernicie. Aspirantul producător de istorie sau de sens trebuie să aleagă după bunul-plac între transmisiunile televizate live și inscripția cu bătaie lungă. Mai exact, odată trecut un singur prag de intensitate, transmisia trece
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dori să spun că mi-au revenit în minte delirurile lui Salvador Dali din al său Jurnal al unui geniu: și acolo prezența unei zeițe ocrotitoare (Gala, soția pictorului; Aia în cartea lui Mincu), obsesia sadomasochistă a insectelor respingătoare, aspirația halucinatorie a unui rol profetic al artistului care are o irezistibilă vocație cosmogonică marchează o scriitură care amestecă - și adesea contopește - solicitările „codrului sacru” poetic, evocat indirect în funcția lui inițiatică, prin cufundarea onirică într-un inconștient fragmentar ce nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ironic, C. folosește toată recuzita genului, fără a renunța la predilecția din tinerețe pentru erotism și psihisme, căci, așa cum remarca Ion Vartic, în toate scrierile sale, „sub trama polițistă transpare interesul acut pentru analiza unor psihologii anxioase și a delirului halucinatoriu”. SCRIERI: Stanțe pentru nemurirea altora, Cernăuți, 1934; Vrăjitoarea, București, 1939; Casa cu neguri, București, 1946; Sfat cu făpturile basmului, București, 1955; La miezul nopții va cădea o stea, București, 1957; Fiul lui Monte Cristo, București, 1958; Se destramă noaptea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
și crud ca Satana 279. Iubita îl caracterizează și ea, portretizând în tușe concentrate: Părul tău pare a fi de eben și ochii tăi diamanți negri!280 Ca o presimțire a firii, Eminescu-omul are, în momentele sale mai deosebite, stări halucinatorii, prevestiri ale bolii de mai târziu: Lucrul de care mă temeam cel mai mult era nebunia, mi-era frică să nu-nebunesc. Adesea mă pomeneam că privisem, fără să știu, câte o oră întrea gă-n soare și că ochii mei, orbiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spuneam că acasă, dacă fac o baie fierbinte, o să mă simt mult mai bine. - În cinci minute pot să ajung acasă. E chiar după colț. Adeseori mi se părea că mă aflu sub Kenmore Square din Boston. Stranietatea acestor Împrejurimi halucinatorii era, Într‑un fel, eliberatoare. Mă Întreb uneori dacă, aflat În pragul morții, nu cumva m‑am desfătat nepăsător, ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin psihonevrozele de război, în cadrul cărora se consemnează stări confuzionale, manifestări anxioase și crize de tip isteric sau tulburări psihosomatice. La prizonierii de război sau la persoanele deportate, se menționează stări de apatie, iritabilitate, depresii, reacții anxioase, stări delirante sau halucinatorii, deliruri sistematizate cu temă mistică. Sănătatea mintală la deportați și prizonierii de război. În cazul persoanelor deportate și al prizonierilor de război, problemele de sănătate mintală sunt diferite de cele ale populației (civile sau militare) aflată în câmpul de operațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caracteristice. Sintetizând datele din literatură, A. Porot face o clasificare a criminalilor, luând în discuție toate aspectele legate de determinism și constituția acestora: a) criminalii de factură net patologică sunt cei la care se decelează stări psihotice grave, epilepsie, psihoze halucinatorii, deliruri cronice sistematizate, psihoze anxioase cu raptusuri impulsive, stări toxice; b) criminalii obișnuiți reprezintă grupa inadaptaților social amorali, fie delincvenți obișnuiți și recidiviști, fie delincvenți ocazionali; factori decisivi îi reprezintă o anumită maturitate afectivo-intelectuală, inadaptarea socială și amoralismul, precum și o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
situații: toate anormalitățile psihice asociate cu dezordinile personalității tind către o periodicitate (stările compulsive, pseudologia fantastică, stările disforice); dezordinile afective severe (folie à double forme, folie alternante); periodicitatea unor simptome ce stau la baza dezvoltării unor viitoare boli procesuale (bufee halucinatorii, debutul schizofreniei). Pe lângă cele de mai sus, în legătură cu evoluția bolii psihice, K. Jaspers mai vorbește și despre proces, care este tulburarea globală a personalității, ce înlocuiește actul de dezvoltare normală a acesteia prin intervenția unor „factori noi”, care schimbă viața
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rândul lor, îl vor ignora sau, mai rău, îl vor elimina din grupul de joacă și de prieteni. Una dintre trăsăturile mai rar întâlnite, dar deosebit de nocivă este schizofrenia. Elevul cu o astfel de trăsătură, denaturează lucrurile reale prin interpretări halucinatorii. Copilul schizofrenic refuză orice idee pertinentă, el venind cu promptitudine cu falsa lui idee despre lume și viață. Am avut marele noroc de a nu înregistra la copii, de-a lungul carierei mele, sentimente ca demența și suicidul, sentimente care
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
nimeni nu ne-o poate fura”, „numai în cupa nesfârșită a visului încape TOTUL”. Totuși, prozopoemele lui P. nu fac loc dicteului automat, autorul recurgând programatic la analiza lucidă a realului și căutând în facerea poemului - uneori plin de imagini halucinatorii, populate de figuri ale inconștientului - sensul poeziei: poetul e un „secretar al inconștientului”, fantasmele lui sunt expresii ale „subteranei” ființei, iar poezia trebuie să fie un vis trăit. Chiar receptarea poeziei trebuie să se realizeze la nivelul trăirii, al asumării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
terapeutului. Deși cele mai multe „fenomene hipnotice” pot apare spontan în afara hipnozei următoarele efecte pot fi produse prin sugestie, fie în heterohipnoză, fie în auto-hipnoză: relaxarea; comportamentele ideomotorii (de ex. levitația brațuluiă; comportamentele ideosenzoriale (de ex. analgeziaă; amnezia; sugestia post-hipnotică; regresia; comportamentele halucinatorii. Inerent în discuția anetrioară asupra hipozei este punctul de vedere conform căruia hipnoza nu este un tip de psihoterapie în sine, ci un catalizator care promovează alte tipuri de terapii și tratamente prin facilitarea efectelor ca urmare a sugestibilității crescute
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
tradus recent la noi, în colecția de carte străină a editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951, cînd fizicianul John Rivers aflat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în povestire sugerează, în regim alegoric, deteriorarea bruscă și aparent fără cauză a intelectului uman, ieșit din zodia armonioasă a rațiunii și intrat subit în universul defazat al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
căror comportament violent a fost declanșat, fie pe fondul consumului de alcool, fie În contextul unor situații conflictuale. În sfârșit, mai există un grup de 5 bolnavi (9%) al căror comportament homicidar a apărut În contextul apariției unor stări delirant halucinatorii, generate de consumul cronic de alcool. Menționăm Însă faptul că, indiferent de boala de care sufereau, marea majoritate a celor 55 de bolnavi, au săvârșit actele criminale sub influența alcoolului. Având la dispoziție datele, mai sus expuse, cu privire la comportamentul violent
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
o documentație temeinică și bine pusă în valoare, cu meditația nostalgică asupra inocenței pierdute și a timpului devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu doar al curgerii, ci al dualității temporale timp liniar/timp ciclic, și psihologice, amintire/ speranță) devine o pledoarie indirectă pentru revrăjirea lumii. Acestea sunt doar cîteva aspecte ale strălucitului eseu
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
la alcătuirea volumului, au parte de cîte o caracterizare succintă și sugestivă, a lor și a reportajelor - proze scurte: "Octavian Coman realizează un reportaj captivant, în care un fost copil al străzii, matur acum, îi este călăuză printr-un București halucinatoriu." Sau: Georgiana Maria scrie tot despre nevăzători, ca să se verifice pe sine și să-și descarce spaimele de odinioară. Reportajul ei poate fi de aceea considerat un auto-exorcism. Cinismul verde-crud dar și autoironic al Geaninei Sălăgean, căreia nu îi plac
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
din care e receptat spectacolul se schimbă astfel radical. Obiectul speculațiilor și el. Fiecare scenă , atât vizual, cât și ca stare de spirit, reconstituie parcă o lume de după sfârșitul lumii. Tot ce se vede și se întâmplă aparține unei ordini halucinatorii. "Povestea" din piesa lui Beckett, pe cât e de reală pe atât de fantastică, dă impresia că se derulează undeva între cer și pământ, într-o zonă de tranziție către un rai promis. La un moment dat am avut senzația cutremurătoare
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
Gheorghe Grigurcu Sumbră cît încape, frisonată de stări halucinatorii și agonice, apăsătoare în aparenta- i indistincție panicată, poezia lui Aurel Pantea poate da inițial impresia unei încă peri cufundate în întuneric, însă în care, dacă zăboveș ti puțin, începi să vezi, cu ajutorul cîtorva raze ce s-au furișat în
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
Prin însăși condiția lor, evreii nu pot fi neutri, apolitici, lăsați în pace. Destinul lor politic e transistoric și pecetluit de implacabil. Aceasta ar fi problematica generală a romanului. Însă ceea ce rămâne cu adevărat bun în roman sunt aceste episoade halucinatorii ale lui Bok, alimentate de complexe arhetipale, precum și caracterele fascinante (desprinse parcă din demonologia dostoievskiană) ale Marfei Golov sau Grigori Gronfein. Este un roman care merită citit pentru aceste câteva motive precum și pentru a reconsidera resursele prozei tradiționale în postmodernitate
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
de copii - / Îmi dă mugurii ce-mi sunt unică haină" (Înaltul gînd din început...). Apogeul aparține departelui indicibil, numai proximitatea se textualizează: "O, jubilează tot ce e departe, / Tot ceea ce apropiat (zare) intră-n carte" (Am urmat cărările cu urme halucinatorii...). Ca și următoarea aproximare a belșugului biblic, a paradoxalei fecundități virginale: În ziua întîia am rîs către toate, / Era o jubilație de țară unde curgea lapte și miere, / Era la capătul drumului o sfîntă adiere de fecioare însărcinate" (În ziua
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Angelo Mitchievici De mult nu am mai văzut un film de război de o astfel de intensitate halucinatorie, de la Apocalypse Now (1979) al lui Francis Ford Coppola, care rămâne pentru mine un reper. Filmul lui Denis Tanovic, No Man's Land (2001), cu care lua Oscarul pentru cel mai bun film străin în 2002 constituie și el o
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]