922 matches
-
copii și nu erau foarte bogați. Fetița a învățat setswana destul de repede. A găsit modalitatea de-a câștiga câteva pula adunând sticle goale de la marginea drumului și returnându-le la depozitul de sticle. Ducea bebelușul în spinare, legat într-un ham și nu-l pierdea niciodată din ochi. Am stat de vorbă cu infirmiera în legătură cu ea și am înțeles că, deși fetița era ea însăși încă un copil, i-a fost o mamă micuțului. Îi făcea haine din resturi de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Aripile, aviația înseamnă cea mai pură afirmare a curajului. De sus toate lucrurile se văd mai bine, mai clar. Este ceea ce vă trebuie, domnilor, o privire mai clară, o privire de sus care să vă elibereze de toate obișnuințele, tradițiile, hamurile unei societăți stăpînite de plutocrația istorică. Aveți o țară tînără, cu sînge proaspăt, ridicați-vă deasupra contractelor și convențiilor, ele nu sînt făcute decît pentru a intimida pe naivi și a proteja pe ticăloși, ridicați-vă aripile proprii, zburători!" Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Gura mi-e rotundă cu un spațiu de cerc de parcă pe acolo acum aș avea un fel de ureche. Informații de nu știu ce gen îmi intră prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e făcut cu fard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
când am forțat, greșit! Prima oară când cineva vine spre mine eu nefăcând nimic, mă cheamă la cafea, mi-a ținut câinele în brațe, acum haina lui e aici, a lăsat-o ieri când am venit să văd ce face Ham, și eu știu ce înseamnă, o las aici, ok! mergem? mergem! Butonează tot timpul la telefon și sună, fete multe, dacă vii tu eu nu mai plec, pup-o și pe Ana, ce faci, dragă? și ieri după ce îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să citesc textul la un internet, a, da! o să-ți placă! În colțul blocului pașii o iau în stânga și imaginea lui cumva se deplasează în sens invers. Tocmai m-a sunat să ne vedem diseară, ok! lui îi răspund. Câinele Ham s-a culcat cuminte, mă mir. Ce zici, Baby, să-l iau pe cățelul ăsta? E frumos, cred că nu mă pot abține, iaaaa-l! și l-am luat. Pot să-i pun numele tău? Nu, că n-am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mei, că altfel nu poate, bunica i-a adus chiftele și brânză și pâine și pijama și Xanax, „liniște la cutie”, la un moment dat o să dau din chifteaua făcută de bunica Prințesei, care va muri în ziua aceea, lui Ham câinele, dar nu prea o să mănânce, că e cam veche și stricată, am stat o săptămână la mare toți 3, normal. Mihai a ajuns la Londra acum, cred, ai mai vorbit cu el? îhî, nu mare lucru, am 2 chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aceea mă trezește brusc telefonul, Prințesa Miau dormea lângă mine, cu o zi înainte ne văzuserăm toți 3, ne plimbaserăm aiurea pe stradă și viața era iar frumoasă. Fuseserăm seara sus, în Ceainărie, să vedem un film, după ce în AfterDays Ham câinele alerga, țopăia și mă trăgea de fustă. Mâncasem cu Cezar o salată la Cafeneaua Artiștilor în drum spre Păianjenul, care nu mai avea curaj să mă sune direct, o sunase pe Prințesă și mă întrebă: ne vedem? Poate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a zis Mihai, și eu, a zis Pinochio cu zâmbetul lui irezistibil, larg, pierdut și continuu, lăsându-se pe spate în pat, și urma să mai mergem o dată la mare, dar de data asta fără Mihai, cu Miau și câinele Ham și să rămânem 2 zile doar noi 2 și să stricăm tot ce era, iremediabil credeam, asta după ce am trimis-o pe Prințesa acasă cu tot cu câine, pentru că nu se mai putea. Să nu-i spui câine, el nu e câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în gară și el nu ne-a mai văzut o clipă. Ne-am decis să plecăm toți la mare, când? acum! acum?! Acum, la 5, du-te, Miau, și ia-ți bagajele și plecăm toți 3 la mare cu tot cu câinele Ham băgat într-o pungă, pe străzi, uite, aici stau eu! și le arăt garsoniera unde urmează să mă mut, liniște, lumea doarme și doar unul se duce la pescuit, aaaaaaaaauuuuuu, se tânguie prințesa Miau, o doare piciorul de la tăietură, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mine, îi zic eu Prietenei mele care-i mai sus și care a luat-o din parc spre stânga, de ce nu-l suni pe colegul tău, ți-a fost dor de mine? Am cumpărăturile în mâini, apă, pui pentru câinele Ham, el mă așteaptă în fața balconului de la hotel cu rucsac în spinare, venise direct de la mare, culmea! au pus flori ăștia! De acolo, din balcon, prin ploaie vedeam chiar geamul garsonierei în care m-a lăsat Baby să stau, ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bătrână, și degetele începuseră să se încrețească, ca o casă nelocuită, ciudat, ca să te simți întreg, până și clătitele trebuie să le faci pentru cineva, cine să gătească singur pentru el? Miau doarme liniștită și Mami îi face clătite, câinele Ham a rupt tot ce a putut în garsonieră la Cezar și acum doarme mulțumit, muzica e deși afară un picamer, dar ce contează, în capitală începi să devii selectiv, aseară Pinochio cel cuminte a plecat să se însoare, Prietena care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
puse pe fața albă de damasc, ca de fiecare dată la sărbători. Ochii pătrunzători ai bătrânului de adineaori Îl arătau Încă vioi, În stare să-și privească nevasta cu Încântarea cu care țăranul privește o iapă de tracțiune Încordată În ham la trecerea unui râu. Zâmbetul și mâna puternică pe care i-o Întinse fuseseră ca o promisiune a unei petreceri fără restricții orare. Și totuși, ceva se schimbase. 22. Își puse singur În farfurie și Începu să mănânce cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
persan chiar; cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul internaționalismului proletar. Nu români. Dezrădăcinarea naționalismului, așa suna un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că gurile lor au început dintr-o dată să se miște frenetic, luând tot felul de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
necesară atât timp cât copilul nu-și mai lua ochii de la cei doi cai, urmărindu-i cum apucau cu buzele lor cărnoase smocuri din brațul de iarbă proaspătă pe care gospodarul o așezase dinaintea lor, după ce mai Întâi a scos zăbalele de la hamurile vechi și murdare. După ce s-au cinstit, de mai multe ori, urându-și Între ei „Noroc” și „Mulți ani!”, s-au Întors la căruță și nu au mai oprit până la „Șușmeaua Pușcașului”, ciușmea cu teuci din lemn, Îmbătrânite de timp
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iar tu, tacă-ți fleanca, muiere! Ați trăit pe spatele meu toți cinci ca niște căpușe. Uite, am mâinile degerate, picioarele mi-s pline de varice, mănânc o dată pe zi, eu nu mai pot, calul nu mai poate, trag la ham cu el să aveți ce crăpa, iar vouă vă arde de studii! Dumnezeii mamei voastre de putori! Dar tată, eu... Tu, la menghină, la șaibă, la ciocan! Auzi, domnule, pentru ce l-am purtat în școală "operator produse ceramice!" Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde, de obicei, poștașul lăsa un ziar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Rachiul și curvele l-au pus pe chituci. A îmbătrânit odată cu Puiu, de parcă au trăit împreună aceeași viață. Petru era cel mai mare dintre copii. Taică-său și-ar fi dorit să-i semene. Căruța putrezea sub șopron, gura de ham, ca un apendice de înger, atârna sub streșina casei, pielea lui Puiu, însărată, legată de grindă. Petru la un altfel de car visa cu ochii deschiși; Sfântul Ilie, într-un exces de egoism biblic, s-a înălțat la cer; sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște furtuni ce au spintecat pânzele. Picioare grăbite ca de galop: di fetele tatii, nu vă lăsați, rupeți hamurile, înghițiți zăbalele, striviți sub copite boașele sfinților, iepele cerului scapără scântei înhămate la carul mare. Picioare de gazelă ce plutesc la doi metri deasupra trotuarului, te ridici pe vârfuri să le săruți tălpile, nu ajungi, îngerul mereu poartă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu rouă. Unguroaica are curul ca pâinea rumenă, îți vine să muști din obrajii lui Dumnezeu, dar nu știi câtă blasfemie încape într-o foame de viață. Vezi ce crac are negresa? Parcă-i o iapă pur sânge ruptă din hamul Carului Mare. Ce buze are franțuzoaica, mulaj de argint peste trupul sfinților! Doamne, câte catapetesme poate împodobi cu un singur sărut! Îți curg balele, dar nu vrei să recunoști. Lasă dracului pudismul ăsta de fată mare, scutură-te de ciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul briceagului. Depresia trăgea cortina, când Petru, la 15 ani, a pășit în arenă. Inutilă lupta de unul singur, inconsistentă lașitatea în doi, fără rost victoriile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din tavan lumina se cernea precum o ploaie hepatică. Sub grinzi, liliecii ronțăiau întunericul ca pe o turtă arsă. Noaptea, îngustă cât să încapă greierul într-o coajă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o chingă precum gura de ham strânsă în jurul inimii; altă cingătoare, ca un cerc închis sub pântecele butoiului cu murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]