475 matches
-
de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul 628, hazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate și ocupă temporar, în anii următori, părți din Armenia și Iberia, stat cunoscut în prezent sub denumirea Georgia. După prăbușirea hanatului "„kök türk”" în anul 630 și scindarea sa în diverse formațiuni statale, hazarii preiau conducerea politică în teritoriile din vest, pe cursul mijlociu și inferior al fluviului Volga. Ulterior, conducătorii hazari își asumă titlul de kagan, fapt atestat în 652
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
se stabilește în Hazaria și se căsătorește cu fiica hanului, Tzitzak, în turca hazară probabil "Çiçek" („Florica”), botezată apoi cu numele Teodora. Respingerea noului val de atacuri arabe, întreprinse între „722”-„723”, ocazie cu care a fost distrus Balangar, capitala hanatului hazar, a dus la strângerea raporturilor bizantino-hazare. Aceste relații au fost consolidate și mai mult în anii următori prin căsătoria, în anul 732, a viitorului împărat bizantin Constantin al V-lea (741-775) cu fiica hanului hazar, devenită împărăteasa Bizanțului, cunoscută
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și triburile ungurilor. Relațiile dintre cele două popoare nu au fost totdeauna optime, hanul hazar văzându-se silit uneori să recurgă la ajutorul bizantinilor, cum a fost probabil cazul în 838, pentru a respinge atacurile ungurilor. Durata apartenenței ungurilor la hanatul hazar este controversată, aprecierile oscilând între câțiva ani și câteva secole. Influența hazară asupra ungurilor trebuie să fi fost însă majoră, din moment ce inițiativa numirii lui Árpád la conducerea uniunii de triburi maghiare se datorează hazarilor. În urma unei revolte eșuate împotriva
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
în perioada 1867 - 1885. În plus, spre deosebire de alte granițe etnice din fostul imperiu, care fuseseră stabilite cu mult timp în urma Revoluției Ruse, autoritățile sovietice au moștenit două provincii care nu fuseră niciodată parte de jure din imperiu - Emiratul Buhara și Hanatul Hiva. În timpul războiului civil, aceste două teritorii au avut aceeași soartă cu restul republicilor, dar chiar și atunci a fost păstrat statutul lor special, fiind transformate în „Republici Populare Sovietice”. În ciuda eforturilor și victoriilor în regiune a lui Mihail Frunze
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
după preluarea terioriului deținut de Basarabi la nord de Dunărea de Jos, domnitorii Moldovei vor avea autoritate și dincolo de Nistru, în teritoriul numit astăzi Transnistria (deși nu în hotarele mult micșorate de astăzi) iar în trecut "Satele hănești" (adică dinspre Hanatul Crimeii) sau "Vozia" (după revista din Chișinău "Literatura și arta"). În 1455 moldovenii vor pune stăpânire pe castelul pe care, fără autorizația domnitorilor Moldovei, îl ridicaseră frații Senarega la Lerici, la gura Niprului. Încercările făcute sub Petru Aron, Bogdan și
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
35% din populație și noğaii (care nu trebuie confundați cu poporul nogai) care erau locuitorii stepelor crimeene. În vreme ce noğaii au păstrat trăsături asiatice, celelelalte două subgrupuri tătare au trăsături specifice rasei albe. Tătarii crimeeni au format o națiune în timpul existenței Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populației vorbitoare de limbă turcica din peninsulă Crimeea și din stepele din nordul acesteia și care s-a numărat printre cele mai mari forțe militare din Europa Răsăriteana până în secolul al XVIII
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
și noğaii (care nu trebuie confundați cu poporul nogai) care erau locuitorii stepelor crimeene. În vreme ce noğaii au păstrat trăsături asiatice, celelelalte două subgrupuri tătare au trăsături specifice rasei albe. Tătarii crimeeni au format o națiune în timpul existenței Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populației vorbitoare de limbă turcica din peninsulă Crimeea și din stepele din nordul acesteia și care s-a numărat printre cele mai mari forțe militare din Europa Răsăriteana până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
dintre cele mai importante piețe de sclavi a fost Kaffa (Feodosia). Anumiți cercetători apreciază că aproximativ 3 milioane de oameni, în special ucrainieni, dar și ruși, belaruși și polonezi, au fost capturați și transformați în sclavi cât timp a existat Hanatul Crimeii. Hanatul Crimeii a fost la rândul lui amenințat în mod constant după apariția organizațiilor(sici) militar-teritoriale ale kazacilor, mai ales ale kazacilor zaporojeni. Hanatul Crimeii a devenit protectorat al Imperiului Otoman în 1475, cănd generalul turc Gedik Ahmet Pasă
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
mai importante piețe de sclavi a fost Kaffa (Feodosia). Anumiți cercetători apreciază că aproximativ 3 milioane de oameni, în special ucrainieni, dar și ruși, belaruși și polonezi, au fost capturați și transformați în sclavi cât timp a existat Hanatul Crimeii. Hanatul Crimeii a fost la rândul lui amenințat în mod constant după apariția organizațiilor(sici) militar-teritoriale ale kazacilor, mai ales ale kazacilor zaporojeni. Hanatul Crimeii a devenit protectorat al Imperiului Otoman în 1475, cănd generalul turc Gedik Ahmet Pasă a cucerit
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
ruși, belaruși și polonezi, au fost capturați și transformați în sclavi cât timp a existat Hanatul Crimeii. Hanatul Crimeii a fost la rândul lui amenințat în mod constant după apariția organizațiilor(sici) militar-teritoriale ale kazacilor, mai ales ale kazacilor zaporojeni. Hanatul Crimeii a devenit protectorat al Imperiului Otoman în 1475, cănd generalul turc Gedik Ahmet Pasă a cucerit coasta de sud a Crimeii. Otomanii au respectat însă dreptul hanilor de stăpânire asupra restului peninsulei și a stepelor din nord În urmă
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
a avut drept obiectiv fundamental organizarea structurilor politice și administrative menite a duce lupta pentru autodeterminare și proclamarea Republicii Tătare Crimeene, independente. Această eră în conformitate cu aspirațiile Tătarilor Crimeeni care, după anexarea Crimeii de către Imperiul Rus în anul 1783 și desființarea Hanatului, fuseseră deposedați de toate drepturile în propria țară. În condițiile dificile ale Primului Război Mondial, Congresul a decis organizarea primelor alegeri pentru Parlamentul Național. Au fost aleși 76 deputați, între care se aflau și 4 femei. Convocat în prima sa sesiune în
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
noua dinastie Romanov, și l-au ajutat pe țar să înăbușe rebeliunea din Astrahan. Cazacii de pe Terek au distrus în 1633 rămășițele Hoardei Nogailor și un deceniu mai târziu au venit în sprijinul cazacilor de pe Don în lupta lor împotriva Hanatului Crimeii (1646). La mijlocul secolului al XVII-lea, cazacii de pe Terek și-au extins controlul în regiunea râului Sunja, unde au construit în 1651 un nou avanpost. Doar doi ani mai târziu, avanpostul a rezistat cu eroism la atacurile kumîkilor și
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
publicată un statut al cazacilor de pe Terek. Din deceniul al optulea al secolului al XVIII-lea, în Caucazul răsăritean s-a instaurat pacea. Cazacii de pe Terek au luat parte la mai multe războaie ale Imperiului Rus, printre care campaniile împotriva Hanatului Hiva din 1873. În timpul războiului ruso-tuc din 1877 - 1877, cazacii de pe Terek au trimis pe frontul din Balkani șase regimente de cavalerie, un escadron de gardă și un regiment de artilerie tractată de cai, iar în Cecenia și Daghestanul răsculate
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Bătălia de la Țuțora (în poloneză "Bitwa pod Cecorą") a fost o bătălie dintre Uniunea statală polono-lituaniană (sprijinită de trupele Moldovei) și Imperiul Otoman, (sprijinit de Hanatul Crimeii), care a avut loc între 17 septembrie - 7 octombrie 1620 în Moldova, la Țuțora, pe malurile Prutului. Eșecul misiunii diplomatice polonezo-lituaniene de la Istanbul și violările tratatul de Bușa de ambele părți (cazacii și tătarii își continuaseră raidurile de jaf
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
Campaniile crimeene din 1687 și 1689 (în limba rusă: "Крымские походы"), au fost campanii militare ale armatei ruse împotriva Hanatului Crimeii. Aceste campanii au fost parte a războiului ruso-turc din 1686-1700. După semnarea taratului de pace eternă din 1686 cu Polonia, Rusia a devenit membră a coaliției antiotomane ("Sfânta Ligă" - Austria, Republica Veneția și Polonia), care s-a angajat în
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
1686-1700. După semnarea taratului de pace eternă din 1686 cu Polonia, Rusia a devenit membră a coaliției antiotomane ("Sfânta Ligă" - Austria, Republica Veneția și Polonia), care s-a angajat în luptă împotriva Imperiului Otoman și a aliatului și vasalului său, Hanatul Crimeii. În luna mai 1687, cneazul Vasili Golițîn, în fruntea unei armate de aproximativ 100.000 de oameni, a părăsit Ucraina, avându-i alături pe cazacii de pe Don și pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
căpetenii care a existat din jurul secolului I î.en. până în secolul al IV-lea d.Hr. în partea de sud a Peninsulei Coreene la est de valea râului Nandonk din provincia Gyeongsang. Jinhan a fost unul dintre Samhan (sau "Trei hanate") alături de Byeonhan și Mahan. Se pare că este descendent din statul Jin din sudul Coreei, Jinhan a fost absorbita de mai târziu de Silla unul dintre Cele trei regate ale Coreei. La fel ca alte confederații Samhan, Jinhan a apărut
Confederația Jinhan () [Corola-website/Science/333059_a_334388]
-
acord să nu semneze un tratat separat cu Imperiul Otoman. Prin semanrea acestui tratat, Rusia a devenit membru al coaliției anti-otomane, compuse din Rzeczpospolita, Sfântul Imperiu German și Republica Veneției. Rusia s-a angajat să organizeze o campanie militară împotriva Hanatului Crimeii, iar rezultatul a fost declanșarea războiul ruso-turc din 1686 - 1700. Semnarea acestui tratat a fost un mare succes diplomatic al Rusiei. În Polonia, opoziția foarte puternică din parte anumitor factori de decizie a făcut ca tratatul să nu fie
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
după reluarea luptelor de către ruși. Puterea polono-lituaniană a început să slăbească după ce a primit o dublă lovitură la jumătatea secolului al XVII-lea. Prima a fost cea mai mare răscoală a cazacilor din ținuturile răsăritene ("Kresy"), răscoală sprijinită de tătarii Hanatului Crimeii, care a avut ca rezultat direct ieșirea regiunii de sub controlul polonez și intrarea ei în sfera de influență a Moscovei în 1654. A doua lovitură importantă a fost invazia suedeză din 1655 - "Potopul" - provocată de politica regilor polonezi din
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
a granițelor Imperiului Otoman în Europa. După o perioadă de glorie între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, achingiii au început să-și piardă din importanță. Începând de la sfârșitul secolului al XVI-lea, călăreții tătari și nogai din Hanatul Crimeii au fost folosiți de otomani ca achingii. După ce înaintarea în Europa a încetat, achingiii nu au mai fost necesari Imperiului Otoman și, fără câștigurile din jafuri, această clasă de războinici a început să dispară. După modernizarea armatei otomane, ultimele
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
rusă. Din acest punct de vedere, răspândirea limbii și culturii ruse și a etnicilor ruși (rusianizare) nu este echivalentă cu asimilarea culturală a nerușilor (rusificare). Exemplul cel mai vechi de rusificare a avut loc în secolul al XVI-lea în Hanatul Kazanului după cucerirea acestuia de către ruși. Cel mai important element al acestui proces a fost creștinarea tătarilor și impunerea limbii ruse ca singură limbă folosită în administrație și biserică. După dezmembrarea Uniunii statale polono-lituaniană și ocuparea a unei părți a
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
forța umană pentru a avea o armată de masă -„oastea cea mare”. Pe plan extern a reușit să ducă o politică realistă având două mari linii directoare: impunerea sau susținerea unor conducători favorabili în țările vecine mici - Țara Românească și Hanatul Crimeei - și o politică de alianțe care să nu permită nici uneia din marile țări vecine - Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei să obțină o poziție hegemonică față de Moldova. A încercat, fără succes realizarea unui sistem de alianțe internaționale împotriva
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și Malcoci, pașa de Silistra, din în 1485-1486. La începutul anilor 1480, contextul regional începea să se schimbe. Polonia înclina tot mai mult să coopereze cu turcii, Ungaria acorda prioritate Europei Centrale, Țara Românească fusese readusă sub controlul Porții iar Hanatul Crimeii redevenise vasal acesteia. După cucerirea de către turci a Chiliei și Cetății Albe și în noul context extern european, Ștefan decide în 1487 să încheie pace cu Imperiul Otoman, acceptând reluarea plății tributului în schimbul garantării de către aceștia a statalității și
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
păcii cu Imperiul Otoman și securizarea frontierei sudice, în ultima parte a domniei, Ștefan își va focaliza politica externă pentru rezolvarea chestiunilor în dispută de la frontiera nordică. În acest sens a dezvoltat un sistem de alianțe cu Cnezatul Moscovei (1491), Hanatul Crimeei și Marele Ducat al Lituaniei (1499), în scopul îngrădirii influenței polone. După victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului din 1497 și expediția militară în Galiția din 1498, a încheiat pace cu Regatul Poloniei. Ultima sa mare acțiune diplomatică au
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
supremă în noul stat., unificând toate sferele societății ucrainene sub autoritatea sa. Acțiunile hatmanului au vizat dezvoltarea unui sistem administrativ civil și militar ale cărui cadre erau cazaci și nobili ucraineni, precum și stabilirea unei pături conducătoare în Hetmanatul căzăcesc. După ce Hanatul Crimeii a schimbat tabăra în 1653, aliindu-se cu polonezii împotriva cazacilor, Hmelnițki și-a dat seama că nu se mai poate baza multă vreme pe sprijinul Imperiului Otoman împotriva Rzeczpospolitei și s-a reorientat spre o alianță cu Imperiul
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]