309 matches
-
personajul-narator, Fănică, se opri la han. Este atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din nou la han și găsește în prag căprița pe care o pusese în desagă; hangița îl așteapta pentru alte secvențe erotice; vraja se rupe la intervenția socrului, care-l duce la schit ca să scape de magie după "patruzeci de zile, post, mătănii și molitve". Întâmplarea este relatată la persoana I, într-un stil caracterizat prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
obiectiv, al realității, și în unul subiectiv, al fabulosului mitic, plan care tulbura subconștientul uman. Caragiale valorifică în această nuvelă mitul folcloric al vrăjitoarei malefice care tulbură mințile tinerilor. Cel care folosește practici vrăjitorești este pedepsit, așa cum se întâmplă cu hangița Marghioala și cu hanul ei mistuit de flăcări, sugerând iadul. Deși Mânjoală lăsase în urma lui numai datorii, Mânjoloaia, o femeie zdravănă, plătise datoriile, reparase hanul și acareturile, construise "un grajd de piatră", avea bani și se descurca în afaceri. Ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
celor doi frați, care au vrut să spargă hanul, dar unul dintre ei "a picat jos" și a murit, după ce ridicase toporul, iar celălalt a amuțit și n-a reușit să spună nimic despre cele întâmplate, evidențiază forța malefică a hangiței. Revenind în plan real, personajul-narator, ajuns la han, adulmecă "aburul de pâine caldă", ascultă țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze masa în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins că necuratul l-a trimis la han, tânărul este cucerit treptat de Mânjoloaia, care știa scopul călătoriei și îl ademenea cu farmecele sale planul fantastic. Odaia era curată și cochetă, cu miros de mere și gutui, dar fără icoane
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anumit ritual: lăutarii cântau între două povestiri, Ancuța aducea pui fripți, vin și plăcinte fierbinți, iar înaintea fiecărei povestiri se făcea liniște, pentru a se crea o atmosferă de vrajă. Două personaje sunt prezente în toate povestirile: comisul Ioniță și hangița Ancuța. De fiecare dată, povestitorul voia să povestească o întâmplare mai fascinantă decât cea dinainte, care s-a petrecut într-un timp mitic românesc, atunci când oamenii se conduceau după legi nescrise. Fiecare povestire are un subiect diferit de al celorlalte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
La han, veni comisul Ioniță pe cal roib, pintenog de trei picioare, dar care se trăgea "dintr-o viță aleasă". Istorioara pe care o povestea comisul Ioniță se întâmplase pe vremea lui Mihai Vodă Sturza ; pe-atunci era tânăr și hangiță era "cealaltă Ancuță". Fiind gata de plecare, comisul a închinat oala cu vin în cinstea unui boier care tocmai venise la han. Acesta l-a întrebat de unde este și încotro se duce. Comisul i-a spus că are proces din pricina
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, În același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut Încolăcindu-se În voi frunzele șerpii”) coabitînd cu suave
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ascunde un cifru neștiut nici măcar de povestitor, dar care are credința că cifrul există, este cel mai bine evidențiat în La hanul lui Mânjoală. Un lucru este evident e faptul că din La hanul lui Mânjoală ies toate hanurile și hangițele sadoveniene, însă povestitorul moldovean a asimilat superficial și comod lecția marelui maestru. Motivul abordat este tot al magicului erotic, dar într-o compoziție cu o artă atât de savantă încât iluzia realului pare perfect plauzibilă. Aspirația autorilor de artă fantastică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
imaginație, nici neliniști metafizice. Astfel practicile magice ale cocoanei Marghioala pot acționa asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fi tăinuită (la nivelul textului), cu o artă a dialogului presărat de echivocuri prin nimic mai prejos ca aceea a lui Creangă și nedepășind, ca și în cazul aceluia, marginile bunei cuviințe verbale. Psihologia tânărului încă necopt și a experimentatei hangițe sunt sugerate fără cusur, printr-un minimum de replici și comentarii subsecvente ale naratorului. Nu se știe cine, norocul sau poate nenorocul (încă una din ambiguitățile stării de spirit ce-i prezidează acțiunile), face ca impulsul pentru aventura erotică a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
urmează a se logodi cu fiica polcovnicului Iordache, eroul nu rezistă tentației de a face un scurt popas. Nu atât nevoia odihnei îl determină a se opri din drum, cât mai ales dorința tiranic obscură de a o vedea pe hangiță. Admirația tulbure pe care o are pentru aceasta transpare în gândurile care îl încolțesc, reflectând la cele ce se spun pe seama hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
îl determină a se opri din drum, cât mai ales dorința tiranic obscură de a o vedea pe hangiță. Admirația tulbure pe care o are pentru aceasta transpare în gândurile care îl încolțesc, reflectând la cele ce se spun pe seama hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un alt Ulise, un Ulise al spațiului balcanodunărean, eroul nostru se trezește la han, unde, hangița îl prinde cu totul în mrejele farmecului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
reflectând la cele ce se spun pe seama hangiței, la legenda ce-o învăluie. În acest mod pregătit sufletește, într-o uitare deplină de sine, precum un alt Ulise, un Ulise al spațiului balcanodunărean, eroul nostru se trezește la han, unde, hangița îl prinde cu totul în mrejele farmecului său. Și de această dată irezistibila forță de atracție a femeii se concentrează mai ales în privire. Cu totul fascinat de chipul veșnic tânăr, tânărul bărbat nu-și poate reprima impulsul de a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
având o intensă circulație atât în literatura europeană, cât și în eposul popular autohton; astfel hanul, ca loc al acțiunii, unde, aduși din toate părțile apar oameni de toate genurile, capabili a provoca surprize de neuitat, și personajul feminin al hangiței, care, prin farmecul ei ,,mitic’’, provoacă și polarizează stările afective, nu o dată pasionale, cărora călătorii le cad victimă cu voluptoasă uitare de sine. Toate amănuntele din care se construiește însuși planul acestor invocații presupus magice ale Mânjoalei sunt reproduse după
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de stăpâna hanului. Presupusa ,,vrăjitorie’’ a hangiței exprimă la modul superlativ tulburătoarea ei feminitate și, astfel, enunță tema realist-psihologică a povestirii. Noutatea constă în faptul că, spre a situa respectivul atribut între parametrii superlativului absolut, pe de altă parte, naratorul ia în considerare fundamentala calitate de hangiță
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
hangiței exprimă la modul superlativ tulburătoarea ei feminitate și, astfel, enunță tema realist-psihologică a povestirii. Noutatea constă în faptul că, spre a situa respectivul atribut între parametrii superlativului absolut, pe de altă parte, naratorul ia în considerare fundamentala calitate de hangiță a eroinei. Acesta este drumul care deschide calea de acces în cealaltă sferă semantică a noțiunii de mister; în aceea a misterului încărcat de conținut magic. Marea originalitate a viziunii fantastice din La hanul lui Mânjoală își are sursa în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
conotația subtextuală a detaliilor investite cu funcție magică. De-abia odată cu reluarea lecturii pe scene și momente, începe a fi 81 reținută de prezența lor. Întâia apariție a celei mai apropiate colaboratoare în materie de vrăjitorie, de ale cărei servicii hangița beneficiază constant, poate să scape din atenție chiar și la reluarea lecturii. Este aproape imposibil a se interpreta altfel decât în litera lui textul frazei ce urmează: ,,Și repede coana Marghiolala dă o poruncă unei cotoroanțe să puie de masă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Și repede coana Marghiolala dă o poruncă unei cotoroanțe să puie de masă-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră’’. Doar la sfârșit, rememorând toate aparițiile ei, realizăm ideea că numita ,,cotoroanță’’ este principala unealtă a hangiței; chiar dacă (sau tocmai de aceea) acțiunile ei dau impresia că se circumscriu în aria celui mai stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu știți ce-i afară... -Ce e ? - S-a pornit un vânt de sus
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu știți ce-i afară... -Ce e ? - S-a pornit un vânt de sus... vine prăpăd’’). Iată acum și presupusul episod cheie al povestirii în care ar fi sugerat satanismul hangiței: ,, Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, da ca odaia aceea... ce pat... ce perdeluțe..., ce pereți!... ce tavan!... toate albe ca laptele... și cald ca subt o aripă de cloșcă... și un miros de mere și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întâmplărilor circumscrise episodului următor, rătăcirea eroului în timpul nopții incidentele își divulgă esența malignă. Scopul ,,relecturării’’ este acum de a identifica chipul în care se manifestă fenomenul de sublimare a gestului înscris în arsenalul strategiei erotice, cu inimitabil farmec mânuit de hangiță, în act ezoterico vrăjitoresc deliberat. Însă nici acum operația nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale cotoiului, inopinata răsturnare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fenomenul de sublimare a gestului înscris în arsenalul strategiei erotice, cu inimitabil farmec mânuit de hangiță, în act ezoterico vrăjitoresc deliberat. Însă nici acum operația nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale cotoiului, inopinata răsturnare a lămpii și rămânerea în întuneric a eroilor, febrilul, pasionalul ,,joc’’ cu căciula al Mânjoalei și refuzul de a primi acum plata pentru găzduire, amânând
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
am numi ultima limită la care ajunsese fenomenul de convertire a nefirescului la legile firescului, cedează întrucâtva locul spre sfârșitul povestiri formulărilor explicite, menite să releve intruziunea fățișă a satanismului. Aici avem în vedere surprinzătoarea siguranță de sine cu care hangița își reprimește oaspetele. ( ,,Ce să spui ? Știa femeia că mă întorc? ori se sculase de dimineață? patul era nedesfăcut’’), repetarea gestului de respingere a tot ce ține de impulsul mitic (voind a se închina lui Dumnezeu pentru că l-a scăpat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe tânăra soție a cârciumarului evreu sau pe fiica acestuia (cum este „ovreicuța rumână” din romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905, sau „crâșmărița tinerică, durdulie și sprintenă” a cârciumarului Neumann din romanul Ion, publicat de Rebreanu În 1920, sau hangița Nehe, „o femeiușcă oacheșă și simpatică”, din romanul Stele rătăcitoare, scris de Șalom Alehem prin 1909) <endnote id="(377, p. 141 ; 737, p. 138 ; 744, p. 27)"/>. Apropo de ultimele fragmente de lirică populară, să nu uităm că, În 1743
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bine și de voi se teme voi sunteți [ ai ei pe CIne mai are A: [și ȘTIe și ȘTIe și ȘTIe eu... în șifonierul în dormitor am... în cele două camereeee sunt ușile închise cheile sunt la brîu ca la hangiță da iar eu NU mă interesează am spus că nu mă decât în clipa când dacă moare aTUNci poate aTUNci voi ști ce are-n casă. eu NU știu ce are-n casă nu știu ce bani nu știu ce... bijuterii... eu NU știu ce are-n casă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]