119 matches
-
în acești ani ai guvernării. Spre deosebire de Cozmin Gușa, care și-a încercat de mai multe ori și însușirile de primadona politică, uitînd că acest rol e rezervat premierului, Cozminca a nădușit în postura de vechil al partidului. El a agitat harapnicul cînd Adrian Nastase se încrunta și a știut să-i ia pe baronii locali pe limba lor, cînd același Nastase se deda la considerații critice asupra activității acestora în așa-numitul teritoriu. Cînd și-a dat seama că a fost
Si, totusi, de ce a demisionat Cozmin Gusa? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13758_a_15083]
-
ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o tristă, prea cunoscută imagine a suferinței îndurate de trup, atunci când, azi ca și ieri, este supus torturii prin hatâr, din voința unor puteri avane. Schingiuit, dar în picioare, nemarcat de harapnic, sacrificatul ilustrează tăcut, în metaforă, o biruință a spiritului. Luată ca filă îndrăzneață de jurnal, Fosila din Jurasic, deschide, în cu totul alt cod de expresie, ochiul minții asupra firului cosmic de continuitate a ființei: prin juxtapunere, de la Facere și
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
Emil Brumaru Cînd strig furnica dînsa vine grabnic. Melcul de-l chem, alene se pripește. Zefirul e năpraznicul harapnic Ce păpădiile pe cîmp le biciuiește. Și-n fiece pahar se plimb-un pește De aur și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul, mieros, te zgîrie
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
generală din iulie 1964. De la Crăciun la Bobotează, se derula cea mai îndrăgită perioadă a iernilor, vacanța de iarnă, fiind o sărbătoare a cadourilor, a meselor bogate și a musafirilor așteptați sau nepoftiți. De la Sfântul Nicolae, pregăteam colindele, urăturile, buhaiul, harapnicul și clopoțeii, împreună cu frații Cimpoieșu, neuitând să bifăm toate vizitările din lunga listă prețioasă de adrese, care practic în teren uneori era demoralizant de sumară și ieftină. Prin clasa a VIII-a, am fost admis într-o echipă îpartie) mare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan atârnau legături de ceapă și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pământ. Mama a zis că are destul pământ, cele cinci hectare ale sărântocului! Și că, de n-ar avea nici o „cirtă”, tot n-ar primi pământ de furat... Cam de-aici a izbucnit cearta: Gheorghe, fratele mamei a dat cu harapnicul peste gard, de-a călare, a prins-o de picioare, a Început s-o tragă... - Cu ce? Harapnicul e bici, nu lasso. - Și una și alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avea nici o „cirtă”, tot n-ar primi pământ de furat... Cam de-aici a izbucnit cearta: Gheorghe, fratele mamei a dat cu harapnicul peste gard, de-a călare, a prins-o de picioare, a Început s-o tragă... - Cu ce? Harapnicul e bici, nu lasso. - Și una și alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care a dat: atunci harapnicul slăbește, se descolăcește, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care a dat: atunci harapnicul slăbește, se descolăcește, tu scapi... A scăpat și mama, a deschis poarta și i-a zis lui frate-său: Ai dat cu harapnicul În mine!, descalecă și vină să mă iei: tu cu harapnicul, eu cu parul... - Dar În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care a dat: atunci harapnicul slăbește, se descolăcește, tu scapi... A scăpat și mama, a deschis poarta și i-a zis lui frate-său: Ai dat cu harapnicul În mine!, descalecă și vină să mă iei: tu cu harapnicul, eu cu parul... - Dar În ce limbă vorbeau Între ei? - Ei, În ce limbă! se supără mama. Nu știu, nu eram de față, Încă nu mă născusem - oricum, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Între ei? - Ei, În ce limbă! se supără mama. Nu știu, nu eram de față, Încă nu mă născusem - oricum, mama În românește mi-a povestit. - S-au bătut frații Între ei? - Și ce? Era luptă dreaptă! - Dreaptă, el cu harapnicul, ea cu parul? Asta-i luptă dreaptă? Și cine a Învins? Bineînțeles, ca În covor, Binele: bunica... - Cine, alt’? La Început, mama l-a croit cu parul, i-a spart capul, i-a nenorocit o mână, dar pân-la urmă, mai-mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ochii Închiși. Continuăm altă dată, la altă vizită: - Dar nu s-au lăsat, neamurile, zic. S-au Întors, după o vreme, cu măști de stupar... - S-au Întors, cum altfel? Dar acum mama și cu tata Îi așteptau pregătiți: cu harapnice cu curnuți. A-ha: curnuții-cornuții, fructele țepoase ale unor spini de cărare și de pășune, cât un bob de mazăre, cu ace-cârlige (de aici: cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și neamul..., prinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A-ha: curnuții-cornuții, fructele țepoase ale unor spini de cărare și de pășune, cât un bob de mazăre, cu ace-cârlige (de aici: cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aflai ceva și din trecutul care așa de tare îi amărâse sufletul. Boierul vechi, „ăl de-a murit“, boierul Leonida, cum îi zicea Marin, își făcuse de cap o viață întreagă. Dusese pe oameni numai în răcnete și-n sfârcul harapnicului. Și pe toți îi domolise, îi frământa ca pe niște robi. Și de la acela, de la bătrân, i se trăgea pușcașului meseria aceasta fără hodină, de pescar și vânător, de care nu fusese niciodată bucuros, dar care la sfârșit îi intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa mă purtam... Am șmotrit-o eu de multe ori... Cunosc eu moarea femeilor, ce crezi mata!... Și Dragoș își duse dreapta la gură și începu să râdă înfundat, vesel. —He-he! zise el. Ce bătăi i-am tras, uite, cu harapnicul! Când o ardeam, se întindea pe jos și se zvârcolea ca un șarpe pe jaratic... Altfel nu-i de chip - dacă n-o bați pe muiere, nu merge, cucoane Petrache... Altfel îs mulțămit, și nu pot să spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu sclipiri vesele de râs. —Gavrile! strigă boierul scurt, cu mânie. Un om nalt, spătos, cărunt, cu plete revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându-și grumazul, ca să nu se pălească cu capul de pragul de sus. —Poronciți, cucoane! Cu coada harapnicului, stăpânul își dădu la o parte gluga care-i acoperea capul, și ochii luciră încruntați pe obrazul smead. Ia-ți pușca și vină după mine! grăi el cu hotărâre. Chihaia se întoarse grabnic, intră în tindă, dădu cubrațul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-o barbă rară, cu doi ochi rotunzi și spăimântați. Strigă răgușit: —Cucoane Coste! nu mă mai zdrobi și dumneata! Dar boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. Dădu de două ori cu harapnicul, apoi se feri o clipă, se dădu alături și-l păli cu boamba de plumb din capătul mănunchiului. Omul căzu peste roată. — De-acu-s gata! gemu el scurt, cu spaimă. Cu mânile prinse de schițe, îngenunche în noroi, ș-o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Aista-i Sandu Faliboga... El e, el e... se auzi un glas aspru și neprietinos. Și îndată se arătă în lumină un om uscat, cu gâtul lung și cu ochii arzând sub frunte ca în două văgăuni negre. Își încolăcea harapnicul pe după gât și râdea, cu gura știrbă de doi dinți de sus. Am venit într-o fugă, zise el repede; tocmai de la Moara-de-Vânt... Știi cum umblă cuconu Nastratin după caii lui? lucru mare! Râdea cu poftă, și-i scăpărau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspund, zise încet Niță. —Așa? da’ slujba n-ai s-o faci tu cu mine, măi? Oi face-o și cu dumneata. Da’ de mine nu te-i teme tu, măi? Faliboga zvâcni drept în picioare și puse mâna pe harapnic. În același timp răsări de la locul lui și Niță Lepădatu și scoase repede din glugă un buzdugan grozav, o măciucă grea de alamă cu mănunchiuri de lemn de corn. —Ascultă, Faliboga, vorbi Lepădatu; eu îs om blajin... c-o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Faliboga. Sandu Faliboga se cinchi lângă foc și-și răsuci o țigară, apoi o aprinse și se sculă repede. Apoi eu mai trag o raită până în Valea Lupului și pe urmă mă întorc... grăi el cu glasu-i răgușit. Își desfăcu harapnicul și ieși cu țigara în gură. Tropotul Albei se auzi îndată grăbit, aproape, apoi mai departe, apoi se stânse în noapte. Rămași lângă foc, ceilalți păstrară un timp tăcerea. Moș Nastase mai zvârli în flăcări un mănunchi de trestie. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din bice, mânându-le la vale, cătră iaz. Pulberea neagră îndată se stârni și se revărsă în valuri în toate părțile. Acu, măi băietane, grăi Faliboga, încalică pe căluțul ista sur. Iaca, ai măciucă și măciucăriță la botul șelei, ai harapnic; - și cu băieții iștia vezi de păzește bine averea boierească și n-o risipi... Încălecară amândoi pe cai și se luară după vite. Cu glasul lui neprietinos, Sandu Faliboga îi dădea toate lămuririle și învățăturile. — Măi Niță! grăi el într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te-oi sfătui pe tine un lucru: să te porți cu mine știi cum? ca c-un pahar subțire de steclă... — Vezi-ți de vite! strigă Faliboga și-și întoarse scurt Alba în loc. Să ne vedem cu bine! Poticni din harapnic și intră în fuga calului în nourii deși de pulbere. Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol; tălăngi sunau înainte. Soarele răsărea în nourii de aramă, și deodată pulberile se umplură de o rumeneală ușoară; apoi o lumină lină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa cu mine!... țipă Faliboga cu ochii holbați. Măi, de ce plouă atâta, de mi-i lehamite? de ce-i glod de se-neacă omul! Măi, de ce-mi stupesc sufletul de necaz? Eu trebuie să mă ușurez și să plesnesc cu harapnicul pe cineva! și eu pe tine, măi Lepădatule, am să te plesnesc cu harapnicul! Faliboga rânjea. Niță își păli gluga lepădând-o pe umeri și se trase înapoi cu sprâncenele încruntate. Aha! nu-ți place? strigă Sandu vătaful. Apoi stăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]