249 matches
-
din Abu Hasan curge cu degajare specifică unei opere caragialiene. Însă Abu Hasan se adresează ,,foarte dulce’’ roabelor, ca în Monopol, cu ,,drăguță’’ și cu ,,mătăluță’’. ,,Salbă de mărgăritare, în sănătatea mătăluță... Te rog, fă-mi și matale tot așa hatâr !’’ În Poveste: ,,A râs toată lumea, iar I.P.S. zice: Ei, așa băiat îmi place și mie ! să nu-i fie de deochi !...’’ Neterminata Poveste pune în acțiune o femeie virilă și dură, care nu pregetă să-și ucidă fratele atunci când interesele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca unuia capabil să țină un secret și să se bucure de toate consecințele viitoare ale acestuia -,tavanul lu’ omu’ de deasupra e înclinat!“ Într-o zi, inginerul, excedat oarecum de stăruința cu care verificam unghiurile, mi-a făcut un hatâr: mi-a repartizat o echipă de zidari adventiști. „Cu ăștia, tovarășu’ - a zis inginerul cu un glas conspirativ, de om câștigat târziu, dar definitiv la o cauză înaltă -, n-ai probleme, că-s credincioși.“ Prin urmare, unghiul drept era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
multă ușurință, e mai silitor”, considera unul dintre profesorii săi, în martie 1933. Profesorii lăudau inteligența Principelui și exprimarea limpede. „De 4 luni, de când au început cursurile, el și-a întrecut toți colegii, asigurându-și rangul întâi. Și aceasta fără hatâruri. Își iubește profesorii. De multe ori, în recreație, el bate cu sfială în ușa Cancelariei, cerând permisiunea de a mai sta de vorbă cu câte un profesor. Minte dezghețată, el are adesea răspunsuri spirituale. Profesorul de franceză îi cere în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
țigan ursar, condamnat la 15 zile închisoare pentru o coțcărie măruntă, care ne înveselea serile, cântând ca pentru urs; într-o noapte a șters-o însă, fiindu-i dor de țigancă și de cei patru copii... Făcându-mi-se marele hatâr de a fi lăsat să dorm în cancelarie, aduceam în fiecare seară un pat din dormitor, dar odată cu el și nelipsiții [291] păduchi ai cazărmilor românești. Toate spălătoarele fiind înghețate, cu un simulacru de baie la o lună odată, cazarma
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de la Ortansa, după cum aveam să aflu imediat. Politețea ei de a ni se prezenta cu numele Întreg, Ortansa Pantazi, nu era câtuși de puțin un semn că i-am stârni vreun dram de interes. Doar că-i făcuse lui Viorel hatârul să se dea jos din mașină și să se deplaseze Încoace. Mima un soi de curiozitate extaziată ascultându-l pe stăpânul nostru cum explica pasionat, da, camionul lui personal, o să facă și-o să dreagă și-o să pună pe roate puțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Laur și-și pițigăiază glasul: - Oh, tăticuțule, tăticuțu’ meu scump, freacă-mă și pe mine nițel, că-mi ia pizda foc. Asta-i o replică dintr-o piesă pe care o repetam seară de seară până la saturație, ca un hatâr și o plăcere pe care ea nu pregeta să mi le facă, străduindu-se să-și strunească nerăbdarea pentru ce urmează. M-a Încălecat și stă În capul oaselor pe burta și pe pieptul meu, având grijă totuși să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
obișnuiesc alte neamuri”) (Getica, XXX, V, 156). Confirmări despre acest obicei al vizigoților apar la Sfântul Augustin (De civitate Dei, I, 1, XL) și la Paulus Orosius (Historiae adversus paganos, VII, 39, 45). Deci era un „obicei național”, nu un hatâr făcut Romei! 13. Sursa fundamentală este Orosius, op. cit., VII, 43, p. 559; detalii la P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Hachette, Paris, 1948, p. 9. 14. Schmidt, Die Ostgermanen, ed. cit., pp. 287-290. 15. C. Courtois, Les Vandales
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
MikaLé zădărnicise căsătoria surorii mai mari, Elena, cu prințul Maxențiu.) Caracterul incestuos sporește valoarea mondenă a "legăturii": Un flirt cu <<fratele mamei>> era în principiu socotit foarte chic de banda ei de prieteni, dar Lică personal era abia tolerat de hatîrul prințesei Ada." (s. n.) Raporturile dictate de poziția socială prevalează, așadar, pe continentul abia cucerit, asupra "spectacolului". Nu același sens îl au ierarhiile în intimitate. Privite sub unghiul "legăturilor primejdioase", purtătoare ale energiei lucrului oprit, relațiile putînd fi înscrise simbolic în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în străinătate”, articolele sunt redactate și în limba franceză. Ioan S. Nenițescu semnează, în mai multe numere succesive, Câteva cuvinte despre educația inimei, pornind de la Montaigne și Jean-Jacques Rousseau, în timp ce Petru Th. Missir dă un studiu de moravuri, Stăruința și hatârul, Const. S. Popovici scrie Izvoarele neîncrederii în sine a românului, iar I. U. Grozescu traduce, după Frédéric Tracy, Elemente de ideologie. Instrucția fiind privită ca posibilă „înălțare a gradului de responsabilitate”, se analizează activitatea școlilor normale pentru institutori, apar considerații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
de a fi intrat sub lupa lui critică. Și pe cuvânt că atunci am fost sincer dezamăgit. Nu furios. De obicei, mă enervez, dar uite că, pentru un tip inteligent, cronica nu era decât o chestie clientelară. Îmi făcuse un hatâr vorbind despre mine. Trebuia să fac reverențe că mă băgase în seamă. Metenele, plecăciuni. De-aia dăruiești, încercam să demontez mecanismele psihologice ale lui D.V., pentru a primi în schimb recunoaștere. Or, io așa ceva nu făcusem. Problema e că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îmi arunca priviri clar nemulțumite. Nu era interesat de conversație. Am aflat apoi că avusese o româncă în casă, de asta voia tot româncă. Am cunoscut-o apoi. Era o fată de 24 de ani, micuță, blondă, gălăgioasă. Îi făcea hatârul. Scotea moșul din toate cele. Printre râsete și vorbe goale mi-a spus că are doi copii acasă, la țară, și un soț care o bătea. O singură dată a oftat și-a zis: — Numai eu știu cum am câștigat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ascunsă Într-un subsol infect din strada Sf. Apostoli 24, În chiar casele generalului; și, mai mult decât tipografia, un pretext pentru afaceri de in termediari cu beneficii fără muncă, rezultate dintr-o simplă rezoluție minis te rială obținută de hatârul Caselor Naționale, sau al generalului Ion Manolescu, pe o hârtie cu en-tête-ul În tricolor al Răsăritului și acordând acestuia comenzi importante de tipărituri, pentru care acea gioarsă de tipografie din strada Sf. Apostoli În nici un caz nu era utilată ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la Snagov și un copil, ba Îl văzui acum, de curând, că o și Înșală cu alte femei brune, dar mai tinere, cărora Încă nu le-au crescut mustăți și barbă precum acestei neveste a lui de-a doua, de hatârul căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia M. din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dar nimeni nu Îndrăznea să i se mpo trivească stăpânului, așa că se mulțumi, așa cum făcea totdea una, să-și ridice ochii către cer, să ofteze adânc și să privească cu ochi foarte triști silueta mătăhăloasă a domnului Urs. Nu de hatârul lui, ci pentru că Începuse să nu-și mai simtă nici un mădular, Urs, de mult dezobișnuit de asemenea vrednicii, descălecă după câteva ceasuri la hanul Urcio rul de aur din Säckingen, unde fu primit cu mari onoruri. E drept, hangiul nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
drum pe ogorul primarului și a început să descarce cu furca mare. Deodată s-a trezit cu mama lângă el... Doamne ajută, domnule Isopescu. Ce faci, ai rătăcit ogorul, sau te-ai înțeles cu domnul primar să-i faci un hatâr? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara! Ia, am greșit și te rog să nu-i spui nimic lui Silvestru că aș muri de rușine. Bine, bine. Acum ia încarcă ce-ai descărcat și hai la Șvarac că acolo trebuia să fii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
povestit că directorul școlii l-a întrebat ce și-ar dori ca răsplată a bunei învățături, iar răspunsul a sunat: „o vioară“. Consultată și ea, maică-sa a opinat pentru... o pereche de ghete și dânsei i s-a făcut hatârul. Probabil, femeia s-a gândit că băiatul era orfan și nu trebuia abuzat de cumsecădenia tatălui vitreg, oricât de supus soției adorate va fi fost inginerul Godini. Silindu-mă pe mine, când aveam aproximativ vârsta premiantului „cu cunună“, să mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
își pune cenușă în cap: „Pe redactorul Curierului român nu-l știa până acum oamenii să facă un pas înapoi din ceea ce apucase să facă înainte, și acum, favorizând pe cei ce vor să ne ție cu buchile, adică pentru «hatârul» dumnealor, mai încărcă pe bietul Curier cu câteva buche, de care scăpase în anul trecut. Pe semne că voiește să mai ia câțiva galbeni și de la niște oameni ce mai niciodată n-au dat bani pe cărți rumânești“ (Urzicele, în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și națională au fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste cărora li se prezic toate hatârurile existenței și cărora zeii le fac acest „dar” ciudat; un dar ca o lovitură de ciocan a timpului, o nenorocire, o năpastă care, la capătul ei... da, doar la capătul ei, te Întâmpină cu brațele pline, mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ulei și 2 kilograme de zahăr. Femeia ar vrea mai mult. I se răspunde că „mai mult nu se poate”. „Vedeți, după ce terminați cu înmormîntarea, să treceți cu toții la treabă!”, îi subliniază primarul, ca și cum i-ar fi făcut nu știu ce hatîr. După plecarea femeii, în birou a pătruns un bărbat înalt, cu fața lustruită de nesomn (acea peliculă de sudoare de după o noapte nedormită), cu ochii înroșiți. „Mă numesc Ciuraru”, a zis. Și, fără să fie întrebat, a început să înșire
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd am afirmat că, de fapt, nu-i om rău, „Bunica” mi-a replicat: „Se vede că n-ai reușit să-l cunoști”. Iar Lena și Gică îl scot „țap ispășitor” pentru îmbolnăvirea ei. N-am să-i fac nimănui hatîrul de a-l dușmăni. Dat fiind prestigiul „modelului chinez” la noi, următoarea afirmație a lui Hu Yaobang ar trebui, dacă nu să dea fiori, barem să ne pună pe gînduri. Primul secretar al Partidului Comunist Chinez a spus că scriitorii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pînă la urmă, la insistențele Magdei, vara mea, măritată cu un activist de partid, și „înțepat” de autorii textelor de brigadă, a cedat, printre ultimii! Față de difuzor a rămas însă cu un soi de scîrbă: îl lăsa „să meargă” (pentru hatîrul mătușii Valeria), dar refuza să-l asculte: „Doar n-ăi vrea să-mi bat capul cu mincinoșii aiștea!” Atitudinea sa mi se părea retrogradă, deci comică. Judecata mea era, totuși, departe de a fi cea mai corectă. Lucrul care îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi prezentată mai bine citând câțiva autori: [Așa cum remarcau unii istorici] aproape toate sectoarele de activitate s-au aflat, în acești ani (1990-1996), sub semnul celor două plăgi, abătute asupra societății românești de cel puțin trei sute de ani: bacșiș și hatâr. Corupția și hoția au ajuns la niveluri fără precedent în istoria națională. Libertatea - atât de râvnită în anii dictaturii comuniste - a fost înțeleasă ca libertatea de a face orice sau de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și japonezilor, care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
putut crea și pregăti personalul subaltern calificat pentru aplicarea legii în spiritul ei» (din Enciclopedie a României, vol. I, 1938). România Mare sau, mai exact, societatea românească din frontierele ei a continuat să evolueze între vechile coordonate ale bacșișului și hatârului. Spiritul civic, fără de care nu există democrație adevărată, nu s-a putut dezvolta în aceste condiții. Democrația a rămas firavă. România este la ora actuală un vas care plutește în derivă, învârtindu-se în cerc. Iar cercul acesta în care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
919 români; în anul 2002, mai avea 43! La fel, localitatea Vlăhița (vlahii sunt români, Vlăhița ar însemna Româncuța!), din județul Harghita, avea în secolul al XIX-lea 644 români, iar în 2002 - 73. Minoritarii secuio-maghiari care au privilegii și hatâruri nu sunt chiar așa de mulți cum ar voi ei să fie: o Ungarie de la Balaton până în Caucaz cel puțin! În HARMUCOV sunt 668.471 etnici maghiari, secui numai 285, repartizați astfel: în Covasna 164.158; în Harghita - 276.038
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
după cum de fapt se predă în școlile ungurești plătite de statul român. Să mai adăugăm că, în legea lui Funeriu, limba română este tratată ca limbă străină, în școlile din Harmucov, că minorității secuio-maghiare i s-au făcut și alte hatâruri, fără ca cei cu puterea să-și dea seama că s-au transformat în agenți ai subminării unității și suveranității statului român. Dacă s-ar cunoaște realitatea din învățământul unguresc de la noi, unde se învață istoria Ungariei Mari, poate că s-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]