109 matches
-
despre Amantul Colivăresei de Radu Aldulescu. Un roman formidabil al unui autor extrem de păgubos... Cel din urmă fi-va, acum, cel dintâi? SCRISOARE PENTRU MELOMANI La dispariția Teresei Stich-Randall Victor ESKENASY În decurs de zece zile, la mijlocul lunii iulie, adevărată hecatombă printre soliștii vocali faimoși de operă ai anilor ‘60-’70. Sopranele Beverly Sills, Regine Crespin, Teresa Stich-Randall, basul Nicola Zaccaria s-au stins unul după altul, lăsând în urmă amintiri și regrete. Cum amintirile mele sunt legate de discuri, vocea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
josnice. După o secundă, indignarea clocotește din nou în vocea lui: — Chiar crezi că îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl vei întreba, nu va recunoaște asta. Afișează un calm desăvârșit. ― Și războiul? Listele morților sunt cutremurătoare. Ce naiba s-a întâmplat acolo? Cauraincourt își strânse deodată pleoapele, ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe Napoleon. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintre noi din sămânța nedreptății. - Bravo! întrerupse încântat piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să rămână mărturiile de asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să-i Întîmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tiranilor și a împăraților păgâni, atât înflăcărau pe credincioși, încât autosugestionați și hipnotizați de idealul ceresc se aruncau voluntar în chinuri de neînchipuit, sfidau moartea, ba chiar o căutau sincer, iar biserica se fălea, că plutește pe sânge de martiri. Hecatombele de victime n-au fost făcute atât de cruzimea împăraților, cât de convingerile și idealismul de care erau stăpâniți credincioșii prin biserică. Secolele trecute, deci, și-n special cele primare și evul mediu, au constituit era speculațiilor metafizice. Pontifii bisericei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poarta fu degajată. Directorul Morton păși peste pragul ei și intră în clădire, împreună cu un membru al expediției. Curând după aceea, Grosvenor le auzi vocile în aparatul lui. Individul care-l însoțea pe Morton vorbi cel dintâi: - E o adevărată hecatombă! Pesemne c-o fi fost vreun război. Dovadă, mașinăriile astea. Par destul de simple. Ceea ce m-ar interesa pe mine este să știu în ce mod și în ce scop erau folosite. - Nu prea înțeleg ce vrei să spui, zise Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poate împlini. Sexualitatea lui Pratt este potențată de proximitatea morții. Devenită înger al răzbunării și preoteasă a iubirii dezlănțuite, Satanhia este sacrificată de Gringo spre a închide acest cerc al vrăjii. Tropicele acordă acestui scenariu al retribuției biblice amploarea unei hecatombe parfumate. În cele din urmă, realismul magic al lui Pratt reconciliază contrariile. Lumea de dincolo, un Paradis straniu, mai apropiat de reveriile voodoo decât de rigoarea creștină, îi așteaptă în sânul ei pe toți actorii acestei drame a iubirii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Breccia și Oesterheld distruge și reduce la sclavie tot ceea ce întâlnește în drumul ei. Oricât de curajoasă, opoziția umană este inutilă și irelevantă. Aruncat în timp și spațiu de un accident tehnologic, Salvo este unul dintre rarii supraviețuitori ai hecatombei de zăpadă și de sânge. Eternaut, el este condamnat să cutreiere o zonă întunecată, vidată de speranță. Întoarcerea pe Pământ a eternautului este încărcată de paradoxul macabru ce domină istoria sa de la început. Argentina în care Juan Salvo revine este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să‑i Întâmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși câțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe gât cu o singură mișcare. De data asta, își drese glasul, ca orice băutor , urmând să viseze cu o privire pierdută: Căpitanul Marinescu de pe submarinul sovietic și-a făcut datoria, măcelărind douăzeci de mii de nevinovați. Deci, pentru oribila hecatombă, se aștepta ca Tătucul de la Kremlin să-l recompenseze, atârnându-i pe piept decorații și în trâmbițări de goarnă și în duruit de darabană, să-l proclame Erou al Uniunii Sovietice. Însă Tătucul și ceilalți comandanți l-au uitat. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cimitir și nu e nimeni acolo ca să sape gropile, Întrebă secretarul. Discuția continuă aprinsă. La ora douăzeci și trei și cincizeci de minute președintele făcu un infarct miocardic. Muri cu ultima bătaie a miezului nopții. Mult mai mult decât o hecatombă. Timp de șapte luni, căci atât a durat armistițiul unilateral al morții, se acumulaseră pe nemaivăzuta listă de așteptare mai mult de șaizeci de mii de muribunzi, mai exact șaizeci și două de mii cinci sute optzeci, adormiți dintr-odată În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca la război " 1914 și ceea ce urmează timp de câțiva ani pe fronturile din primul război mondial spulberă, cu o violență ieșită din comun, nu doar milioane de suflete, ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aibă milă de sufletul ei! Să fi fost și de data asta un semn al Cerului, prevestitor de dezastre? Cu toate astea, n-am avut parte în ziua aceea nici de revărsarea Tibrului, nici de valuri nimicitoare, nici de vreo hecatombă. Ba chiar, spre sfârșitul după-amiezei, acordul de pace a fost semnat. Pentru ca orașul să fie cruțat, el specifica totodată că papa va scoate din vistierie o importantă sumă de bani. Banii au fost într-adevăr vărsați, șaizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unitate. Toți politicienii, toți înstrăinații și analfabeții de ieri aveau diplome universitare, doctorate și erau academicieni. Românul a pierdut din memorie și a uitat ce a pătimit el și copiii lui jumătate de veac. Țara a fost transformată într-o „hecatombă”. Școala nu mai era școală, iar Procuratura și Justiția erau un „bordel de prostituate” conduse de lupii și hienele securității care osândeau și ucideau din ordin, premeditat și fără vină, așa zis în numele poporului. Totul era spionare, pâră, crimă, înverșunare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cuminți”: „la începutul secolului XIX, când Europa traversa în mare o epocă de efervescență națională, de speranțe fără limită, istoria putea să-i apară lui Goethe ca o sursă de entuziasm. La distanță de un veac, întâiul război mondial, cu hecatombele lui de jertfe, a dus dimpotrivă la sumbra profeție spengleriană și la destule altele indicând o situare antinomică în raport cu celălalt început de secol. Paul Valery era chiar de părere că trebuie să vedem în istorie produsul cel mai primejdios pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
valabil după 1918. "Noi civilizațiile știm acum că suntem muritoare", exclamă Paul Valéry într-o frază rămasă celebră. Absurditatea și cruzimea războiului scoseseră la iveală eșecul societății occidentale și provocaseră o gravă criză morală. Cum de fusese posibilă o asemenea hecatombă? Sunt mulți cei care, după exemplul lui Georges Duhamel, se ridică împotriva naționalismului extremist, a militarismului, a capitalismului, considerate, ca multe altele factori favorizanți ai războiului. Alții, precum artiștii dadaiști, iar mai târziu suprarealiștii, sunt însuflețiți de o dorință de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving În epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel Houellebecq reușește În romanul lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui ethos militant anti-SIDA și pro-minorități sexuale de o parte și de alta a Atlanticului (filmul american Philadelphia este din 1994, Guibert moare În 1991 iar Freddy Mercury, liderul lui Queen, În 1993: este epoca numită de Frédéric Martel a „hecatombei”, cu urmări importante asupra eticii și praxisului comunității homosexuale). și În cazul lui Guibert, preferința pentru zone fetide ale imaginarului - exploatate Însă cu mai multă relativizare, cu umor și, la final, cu cinism - ne face să ajungem la concluzia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atît conflictul, cît și reglementarea conflictului. Războaiele sale împiedică orice hegemonie unificatoare și îi întrețin policentrismul. Însă cînd statele naționale se vor transforma în state-națiuni, cînd războaiele vor deveni cu preponderență sau pe deplin naționale, cînd progresele militare vor permite hecatombe pe scară largă, atunci Europa își va fi atins apogeul și se va prăbuși în abis. Statele-națiune Franța revoluționară este primul exemplu desăvîrșit de stat-națiune. Încă din perioada monarhiei, Franța își dezvoltase un stat centralizat, iar integrarea în ordinea regalității
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
universalism strălucitoare, pe care triumful revoluției din China le va întări. Sursa luminoasă se află de acum în afara cîmpului european. Astfel, Europa apare deopotrivă ca meschină, periferică, ambiguă, frivolă și înșelătoare în comparație cu marile ambiții, umane și planetare, care au urmat hecatombei din cel de-al Doilea Război Mondial. Și totuși, așa limitată, meschină, ambiguă și incertă cum era, o crisalidă de Europă tot a apărut. 2 Schimbări de identitate Noua conștiință europeană nu este nouă în sensul de nou din expresiile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
origine complet diferit! Aceeași chestiune se repetă în 2Cr 15,8-14: cu ocazia reformei religioase a regelui Asa în Iuda (sfârșitul secolului al X-lea - începutul secolului al IX-lea î.C.), în luna a treia, poporul a oferit o hecatombă și „a făcut jurământ lui Yhwh, cu glas tare, cu strigăte, cu sunet de trâmbițe și corni” (v.14a, ebr. ûbitĕrûăh). Lăsând la o parte problema istoricității reformei patronate de regele Asa (improbabilă!, cf. 2Reg 15,9-24), notăm că sărbătoarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
deturna de la scopul lor inițial, alterându-le astfel conținutul și destinația. Prin urmare apare în societatea umană ceea ce în lumea animală nu se întâlnește și anume instinctele deviate, alterate, generatoare de conflicte grave, uneori chiar sângeroase dacă avem în vedere hecatombele produse de războaie, revoluții și răscoale. Instinctele alterate sunt numite de Paulescu patimi sau vicii, iar numărul lor egalează pe cel al instinctelor. „Nu orice om înțelege și cunoaște scopul instinctelor: alegerea mijloacelor și momentului poate deveni o armă periculoasă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
profund în ceea ce privește omul și natura sa, reprezentând în același timp culmea atinsă de înțelepciunea omenească. Renașterea, consacrată istoric ca o etapă importantă în progresul civilizației umane, este considerată totuși de V. Cousin ca o epocă mediocră, datorită zguduirilor sociale și hecatombelor umane pe care le-a anticipat. În plan filosofic și doctrinar secolele XV-XVI se remarcă prin contribuțiile lui Nicolo Machiavelli, Thomas Morus (cu cartea sa „Utopia”), Tommaso Campanella cu cartea „Civitas Solf, toate aceste scrieri însă nu fac altceva decât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ar fi; Panelenismul, Panslavismul, Pangermanismul sau Panmaghea-rismul au sfârșit lamentabil. Comunizarea omenirii, încercată în secolul al XXlea conform doctrinei marxiste, s-a încheiat în Europa (unde a și apărut) în mai puțin de un secol (117 -18), după o adevărată hecatombă umană, iar mondializarea prin globalizare, care pare să fie caracteristică secolului XXI și a cărei scop evident este dominația universală, va avea aceeași soartă, pentru că istoria a demonstrat că acest fapt nu este posibil. Încercând ipoteza ideală că omenirea și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]