738 matches
-
fiecare ocazie ivită. Activiștii pierd nu doar pe planul luptei ideologice - războiul pare să fi fost demult pierdut pe acest plan -, ci în cel al banalului cotidian. Satul nu-i ia în serios, neseriozitatea devine o expresie a unui intolerabil hedonism, opusul angajamentului ideologic, marele căscat de fericire. Zâmbetul dințos al lui Ottik inundă cu fericire, Skruzny (Rudolf Hrusínsky), doctorul satului, se delectează cu peisajul romantic despre care ține câteva discursuri emoționate. Nu despre idilism este vorba, ci despre o formă
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
Coșbuc”), citit azi, chiar dacă în ansamblu este „sub nivelul celorlalte două volume”, se reține azi prin cel puțin câteva pasteluri - ne încredințează Petru Poantă - prin „rafinamentul plastic”, prin „spiritul ludic” ce trebuie, ce poate fi acceptat mai cu seamă pentru „hedonismul hâtru” al unor „stări și curiozități efemere” de fapte, marcat de „un nonconformism jovial și amuzant”, poeziile nefiind însă ocazionale, în strictul sens al cuvântului, automatismul prozodic pe care i-l reproșează criticii de ieri, ca și cei de azi
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
fraze. Și cam așa se petrec lucrurile și cu învățăturile morale (ce unora li se vor părea veritabile aforisme) din acest Jurnal cu fața ascunsă. Ele nu sunt de luat în serios, căci nici în fața morții autorul nu-și abandonează hedonismul. Proverbele pe care și le notează la răstimpuri sunt din categoria celor care făceau deliciul lui Iordache Golescu („se sperie calul de bășina lui” și altele asemenea). Nimic gnomic cu adevărat. Filozofia vinului e cultivată chiar și de-a lungul
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
De asemenea, înregistrările au mai arătat faptul că fostul șef în stat era un om obsedat de bani, dar și că sentimentul față de oameni era de dispreț, scrie Leplus. Putere amețitoare, sfidare a publicului, obsesia pentru celebritate, iubire de bani, hedonism vulgar - aceste lucruri reies din înregistrările făcute publice în presa franceză. Legat de Patrick Buisson, el susține că respectivele înregistrări serveau exclusiv pentru pregătirea următoarelor ședințe, și că le-ar fi realizat pentru că nu putea lua notițe în scris. El
Înregistrat fără să știe. Declarații murdare și dispreț pentru oameni () [Corola-journal/Journalistic/31784_a_33109]
-
spirit care îl recomandă în înalta societate, Jordan este mai popular, mai vulgar, gangsterismul său fiind mai vizibil, mai onctuos. Autenticul Gatsby încerca din răsputeri să îi confere acestui gangsterism o poleială oxfordiană, pe când Jordan îl exhibă, îndulcit însă de hedonismul său incurabil, de locvacitatea sa arteziană, de euforia sa cinică făcând din ignominie și furtișag o artă. Iar atmosfera de isterie colectivă nu doar a petrecerilor sale, dar și a întregii sale existențe are ceva din anii nebuni ai rag
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
cu o anume regularitate și pe care Monoran îl concepe auditiv. „Îmi place să-i văd, să le ascult sintaxa” (p. 30) scrie el despre niște bieți proletari cu care împarte spațiul vital. Pe un astfel de fond, de un hedonism tenace, apar și micile „descoperiri”, cum e acest vers cutremurător prin simplitate și prin puterea de insolitare a unei aparente banalități, formulate de obicei în fel și chip de poeți: „îmi place să mor” (p. 146). E, stenografiată, marea elegie
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
clipă - un potop de senzații ce abia dacă pot fi înțelese. Algernon Blackwood 2: „Să simți ca un poet nu înseamnă să fii poet”. E drept, totuși poezia, creația, nu înseamnă neapărat să tipărești cuvinte. E o viziune filosofică, epicurism, hedonism. [...] 30 septembrie Iarăși o înfiorătoare jumătate de oră de discuții. Cînd nu mai aveam mult pînă să zbier. Vorbe de o banalitate teribilă, despre prețul saltelelor, despre fiica doamnei Ramsey, care s-a măritat cu un medic din Montréal. S-
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
a făcut un crez din regăsirea valențelor soteriologice ale artei, obturate de hiperrealismul și utilitarismul științelor secolului al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima salvare din ghearele decadentismului tehnico-științific. Un exemplu concludent din proximitatea lui Proust este „confreria aristocratelor”, un cerc elitist cu înclinații artistice alcătuit din prințesele Anna de
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
poreclit „Rapineau”, Georges Soutzo, poreclit „Cap de mort” și Radu Văcărescu, căsătorit cu Jeanne Lahovary, sora Marthei Bibescu, figurile mondene care alcătuiau la începtul secolului XX boema aristocratică bucureșteană, cu sediul la Capșa, de unde ofereau rubricilor mondene ale gazetelor același hedonism spiritual marca Péladan. Cu toate că e greu de crezut că cei doi prinți Bibescu, serioși diplomați de carieră, masoni de grad înalt, nepoți ai domnitorului dezmoștenit de revoluția de la ’48, veri ai viitorului Mare Maestru al Masoneriei Române, prințul George III
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
de stat - Molnar asistă la risipirea unui tipar de gîndire, cu ivirea semnelor ce îl prevestesc pe cel nou: dispariția omului interior și ivirea exhibiționiștilor preocupați de succes social, bagatelizarea sufletului pînă la preschimbarea lui într-o superstiție anacronică, oficializarea hedonismului ca optică unanimă, pierderea prestigiului universitar în numele egalitarismului dintre profesori și studenți, compromiterea valorilor tradiției în numele societății deschise, blocarea dialogului prin înlesniri tehnice (informația neselectivă distruge educația, comunicarea permanentă omoară conversația, genul epistolar dispare sub obiceiul mesajelor telefonice), sau aservirea
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
viață. Valoarea etică supremă pare a fi, după Petru Creția, ,,promovarea în sus a vieții". Stînd la rădăcina vieții, plăcerile ,,bine practicate", adică raportate la întregul lor și cumpănite în cadrul acestuia, pot deveni, ,,sub ochii scandalizați ai asceților", ,,nobile virtuți". Hedonismul spiritualizat cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt altceva
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
Nu le cultivă decît acela care nu mai e în stare să trăiască muzica atît de complexă a plăcerilor terestre și își vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai intens, devine strigăt și apoi moarte". Fundamentul ontologic al hedonismului spiritualizat al lui Petru Creția îl constituie afirmarea în Eseuri, împotriva oricărui dualism, a unității trup-suflet, ca ,,două fețe ale aceleiași realități... o funcție sau alta a aceluiași sine, care este suflet-trup, așa cum spațiul și timpul sînt spațiu-timp". Trupul, spunea
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
simbolic biblic"). Observații la fel de pătrunzătoare, demne de reținut, despre întreaga generație ca și despre cîteva din volumele ei reprezentative. În fine, este profesorul clujean într-o cu totul altă ipostază în studiul despre Gellu Naum?! Ion Pop, care nu agreează hedonismul, se relevă aici ca un degustător rafinat de poezie, un atent stilist, fermecat de meandrele instituirii sensului prin mijloace abia bănuite. Criticul e cu adevărat un profesor care explică cu răbdare și cu bucurie. În plus, mai mult decît în
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
treptat privilegiile, ei nu-și mai pot satisface după voia inimii pofta de avere. Dar instinctul posesiunii le rămîne tot activ; el se preschimbă în dorință de parvenire, în lăcomie sexuală și delir pasional, în apetit alimentar monstruos, într-un hedonism deșănțat și cinic, într-o nevoie continuă de scandal, amuzament și farsă crudă, în histrionism "sans rivage". Totul în lumea lor - rareori penetrată de intruși - este exacerbat de prezența tenace a unui sentiment nedeslușit de teamă și disperare. Membrii acestei
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
pe întuneric căile luminoase ale credinței, ale încrederii în El, în grija să părinteasca. ● Credință va mai dura chiar și dacă doar în inima unei turme mici, a unei ceate de sfinți. O lume dominată de tirania relativismului moral, a hedonismului și a pragmatisului materialist, nu este prea departe de cea în care se puneau bazele credinței biblice. Și prin câte vai întunecate nu a trebuit să treacă duhul credinței spre a răzbi până la noi? Referință Bibliografica: TEOLOGUMENA - Despre Credință / Marin
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
stimulează producția, mărindu-se producția, veniturile cresc. Întrucât producția internă nu a crescut, avântul comunist a stimulat practici antisociale: delapidarea, corupția, „tunul“, „mita“, „țeapa“, „ingineria financiară“ ș.a. Societatea de consum a reușit să asimileze toate pulsiunile și dorințele, adică neînfrânarea, hedonismul, desfrânarea, experimentul ludic, și să le transforme în stimuli economici. Toate acestea sunt amplificate și manipulate prin mass-media. Până și domenii care odinioară erau sustrase controlului economiei de piață, și anume, religia, cultura, învățământul, relațiile de familie, sunt în prezent
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
să-ți povestesc, ca să te simți bine aici - a râs Engelhard, înainte să-mi arate casa. La etaj era o bibliotecă, cu veioză și fotoliu de piele, cum intrai, de la stânga la dreapta, cu tot ce trebuia, de la utilitarism până la hedonism. — Le-ați citit pe toate? l-am întrebat eu. — Pe toate - mi-a răspuns el. — Și v-au plăcut? — Sincer să fiu, mă așteptam la mai mult. Sper ca unele să lipsească. Poate că tocmai alea. Știi, până și cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ar fi întâmplat... în loc să se supere, să se simtă jignit ori măcar contrariat, Preafericitul elogiază impasibilitatea, flegma și marea înțelepciune a lui Pyrrhon, care a plecat de acolo - să-și spele purcelușii, așa cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului, care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor, dar și filosofii de profesie au lăsat-o să învăluie această figură majoră a sofisticii, indiscutabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în fața instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut ce folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. -5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în chiar momentul declarației de independență față de legile sociale. Physis contra nomos, legi naturale contra legilor civile, autonomie și libertate de acțiune contra supunerii, a obedienței și dependenței față de o transcendență juridică, de o morală normativă, iată imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsură hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o creație a spiritului, departe de modelul său în carne și oase, căruia i se asociază un discurs posibil opus celui al personajului istoric. Tot așa, Diogene și Aristip funcționează și ei ca niște personaje conceptuale: unul exprimă cinismul, celălalt hedonismul. Figurile lor, asemenea cu niște personajele de teatru, par a-i servi, dar, de fapt, cel mai adesea îi deservesc. Paradoxal, eu aș spune că Diogene nu era cinic, nici Aristip hedonist, dacă ne limităm la neînțelegerile și aproximările asociate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deși a scris și el. Fiindcă citim uneori că cutare sau cutare n-a lăsat nimic scris, când, de fapt, nu s-a găsit nimic din ce a publicat. Lupta care-l opune pe Platon adversarilor săi direcți - materialismul și hedonismul, Democrit și Aristip, atomul și plăcerea - autorizează o lectură diferită a operei acestor doi filosofi: și dacă Platon, reactiv, nu a fi scris și nu a gândit decât pentru a combate aceste două gândiri niciodată citate, dar care-l preocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]