620 matches
-
a continuat să progreseze, dar ritmul de înaintare al celorlalte două puteri a fost mai alert, decalajele s-au micșorat, pentru ca, la începutul secolului al XX-lea, fiecare din acești "succesori ai Marii Britanii" să depășească în mai multe domenii puterea hegemonică de până atunci. ""Uzina lumii" se afla acum pe locul al treilea, nu pentru că nu continua să se dezvolte, ci pentru că alții se dezvoltaseră mai rapid."110 A fost o diferență și între puterile urmăritoare, cel puțin potrivit lui Immanuel Wallerstein
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
dolarului" se va ieși cum s-a intrat: treptat Un element de noutate absolută în procesul de reașezare geopolitică prilejuită de actuala criză este furnizat de relațiile financiare speciale, într-o anumită măsură chiar ciudate, dintre SUA și China. Puterea hegemonică nu numai că traversează o perioadă de dificultăți financiare majore, dar ea își finanțează deficitul în principal cu bani chinezești. Mai mult, cea mai mare parte din rezerva valutară chineză de 2,4 trilioane de dolari a fost investită pe
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
de aplicare (restrâns la anumite domenii). Pentru Giddens, exercițiul puterii este autocratic atunci când este centralizat și nu este limitat în posibilitățile sale de aplicare; este oligarhic atunci când rămâne centralizat, dar supus unor limitări de aplicare. Exercițiul puterii nu este decât hegemonic atunci când domeniul său de aplicare rămâne, larg dar este supus unor restricții impuse „de jos”. În sfârșit, putem vorbi despre exercițiul democratic al puterii atunci când puterea elitei este limitată în două moduri: puterea este larg difuzată în corpul social și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care sunt drepturile și îndatoririle corespunzătoare fiecărei poziții ș.a. Instituțiile îndeplinesc o funcție socializatoare, servind drept exemple și reamintind cum ar trebui să se comporte și să interacționeze oamenii, ceea ce ei pot aștepta în mod legitim unii de la alții. Rolul hegemonic al instituțiilor ține de încurajarea autoimpunerii din partea actorilor sociali în sensul modelării comportamentului, descurajând manierele oportuniste de acțiune. În același timp, instituțiile oferă actorilor standarde sociale validate despre ce preferințe sau scopuri pot fi urmărite în maniere socialmente acceptate. „Prezența
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
efect al aprofundării integrării europene a României. Pe de altă parte, succesul se datorează tacticilor de încadrare creative și eficiente ale organizațiilor implicate în proteste: 1. evitarea limbajului stângist al ecologiștilor europeni prin folosirea unor concepte și formulări specifice neoliberalismului hegemonic românesc și invocarea unor teme autohtone sau specifice regiunii - ceea ce a contribuit la extinderea bazei de recrutare a mișcărilor, la stabilirea facilă de alianțe cu elemente ale elitei politice și administrative și la difuzarea, la costuri mici, a mesajului lor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
firesc din teama pe care actorii internaționali majori o resimțeau în 1815 față de Franța revoluționară, precum și din teama acestora că, excluzând-o complet din Concert, ea va fi mai puțin controlabilă și, eventual, va nutri și în viitor aceleași dorințe hegemonice. Mecanismele asupra cărora au convenit Marile Puteri europene la Viena au avut un succes deosebit pe o perioadă mare de timp, între 1815 și 1914, când nu a existat nici un război sistemic care să atragă în conflict, de o parte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Acest lucru a pornit tocmai din realizarea faptului că securitatea Statelor Unite și a intereselor sale depinde în mare măsură de balanța de putere europeană - ca atare, contravine intereselor Statelor Unite ca o mare putere europeană, îndeosebi una cu un pronunțat caracter hegemonic precum Germania, să domine Europa. Odată cu intrarea în război a SUA în decembrie 1941, raportul de forțe dintre beligeranți se schimbă în favoarea puterilor Axei. De altfel, Paul Kennedy susține că din acest moment se produce un dezechilibru puternic la nivel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Jackson, Sørensen, 2003). O mare parte dintre subiectele care domină astăzi politica mondială sunt mult asemănătoare ideilor vehiculate în perioada interbelică de reprezentanți ai așa-numitei Școli idealiste în relațiile internaționale, justificând „interogații în legătură cu statutul liberalismului contemporan ca ideologie devenită hegemonică” (Richardson, 1997, p. 5). Astfel, perceperea renașterii paradigmei idealist-liberale derivă din constatarea unei paralele între anumite idei și instrumente de politica externă propuse de curentul de gândire liberal la începutul secolului XXI, și cele vehiculate la debutul disciplinei relațiilor internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
relațiilor internaționale timp de mai bine de o jumătate de secol. Totuși, așa cum vom vedea, tentativa de „construcție a istoriei disciplinei de către o anumită comunitate de cercetători [realiști] ce au construit imaginea falsă a unui așa-numit «idealism» unitar și hegemonic în perioada interbelică servind propriile interese” este substanțial contestată începând cu anii ’90 (Thies, 2002, p. 147). Dar, înainte de toate, ce se ascunde în spatele unui nume controversat? Este interesant de remarcat, considerând importanța momentului în dezvoltarea disciplinei, că nu există
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
despre comportamentul statelor - spre exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. În cadranul defensiv se află teoria balanței de securitate sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria (Taliaferro, 2000-2001, p. 135). Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în studiile de securitate și cele subsumate economiei politice internaționale, excluzând astfel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
critice încorporează distincția fundamentală operată de Robert Cox între teorii orientate spre rezolvarea problemelor și teorii critice. Astfel, feminismul teoriei critice în relațiile internaționale nu își propune cercetarea obiectivă a unor aspecte din relațiile internaționale, ci teoretizarea contestatară a structurilor hegemonice de cunoaștere și de putere existente, completată prin reflecția asupra surselor de transformare a sistemului prin identificarea și cultivarea forțelor sociale cu interese contra-hegemonice. Feminismul teoriei critice, aidoma teoriei critice, aduce în plus reconsiderarea rolului și valorii urmăririi evoluțiilor istorice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt exemple dintre cele mai puternice. Ele se deosebesc de alte conflicte militare, chiar între Marile Puteri, nu numai prin imensele pierderi înregistrate, dar și prin urmările majore pe care le-au avut. Teoretic, ele pot fi tratate drept „războaie hegemonice”, iar la sfârșitul fiecăreia dintre ele s-a putut afirma că „lumea s-a schimbat” dar manieră incontestabilă și irevocabilă. Modificările suferite de ordinea internațională au depășit cu mult intențiile inițiale ale principalilor beligeranți: ele au fost însoțite de puternice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de „balansier”, ea fiind cea care și-a exprimat în mod formal interesul menținerii balanței de putere în Europa. Astfel, Marea Britanie a reprezentat puterea care a înclinat balanța de o parte sau de cealaltă, în încercarea de a stăvili tendințele hegemonice ale Marilor Puteri continentale. Ea a fost, de pildă, cea care a menținut balanța între Franța napoleoniană și Marile Puteri europene coalizate împotriva ei; sau între Franța, pe de o parte, și Austria, Prusia și Rusia, de cealaltă parte, în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o permanentă contracare a acelor actori care pot deveni prea puternici și, în consecință, potențial amenințători. Balanța de putere este o instituție prin care mai multe state pot bloca ascensiunea unui stat revizionist sau a unei Mari Puteri cu tendințe hegemonice. Ea presupune identificarea acelui stat care poate deveni amenințător pentru securitatea internațională și coalizarea celor care încearcă să-l îngrădească. Prin contrast, liberalii cred în posibilitatea cooperării între state. Ei recunosc importanța factorului militar în relațiile internaționale, dar afirmă că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al XIX-lea. Treptat, sistemul se deteriorează din cauze multiple: revoluția industrială, ascensiunea tot mai puternică a Prusiei, ulterior a Germaniei, competiția pentru colonii etc. Apare o balanță de putere în care Marea Britanie, balansierul sistemului, încearcă să blocheze eventualele tendințe hegemonice ale celorlați. În jurul anilor 1870-1880, balanța își pierde flexibilitatea, astfel încât la începutul secolului XX erau deja formate cele două mari alianțe - Antanta și Puterile Centrale. Războiul din 1914-1918 reprezintă, de fapt, falimentul instituțiilor care au asigurat, mai mult sau mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
organizațiile internaționale și dezvoltarea unui sentiment identitar comun poate fi studiată urmărind evoluția relațiilor româno-maghiare. Tradițional încordate pe motive de ordin național, ele au fost ținute sub control din perioada celui de-al doilea război mondial, mai ales datorită sistemului hegemonic în interiorul căruia evoluau împreună - inițial german, apoi sovietic. În condițiile slăbirii și, apoi, ale sfârșitului dominației Moscovei, pentru o perioadă ce a început din anii 1980 și a durat până spre mijlocul anilor 1990 s-a putut constata o răcire
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unui conflict armat (Levy, 2003, p. 17). Nivel sistemic Abordările de la nivelul sistemic au dominat practic explicațiile cu privire la cauzele războiului în teoria relațiilor internaționale. Printre acestea, se remarcă în special două perspective realiste: teoria balanței de putere și teoria tranziției hegemonice, precum și două perspective de orientare neo-marxistă: teoriile imperialiste și cele cu privire la comerțul internațional. Deși diverse teorii realiste diferă în predicții, exponenții acestora împărtășesc o serie de supoziții: Statele suverane se comportă rațional în vederea promovării securității, puterii și prosperității lor într-
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
au fost „războaie ale balanței de putere” care au avut loc datorită formării coalițiilor pentru a preveni tendința unui stat de a ocupa o poziție dominantă în sistem (Ibidem, p. 8). O abordare diferită de precedenta perspectivă este teoria tranziției hegemonice, o formă a teoriei structurale care presupune existența unei ordini în cadrul sistemului considerat a fi anarhic (Gilpin, 1988, pp. 591-613). Hegemonii sistemului sunt pare inter pares, sunt cei care își folosesc preponderența pentru a impune o serie de reguli politice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
economică duc la apariția contestatarilor ordinii, care, ulterior, încearcă detronarea hegemonului. În aceste condiții, fie hegemonul lansează un „război preventiv” împotriva contestatarului ordinii, fie ultimul declanșează războiul pentru a prelua poziția de lider (Levy, 1998, p. 148). În teoria tranziției hegemonice, conceptul central este războiul hegemonic, o înfruntare ce implică aproape toate statele din sistem și care va decide cine va guverna sistemul în următorii ani, ceea ce va determina valorile și ideile predominante (Gilpin, 1981, p. 203). Spre deosebire de teoria balanței de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ordinii, care, ulterior, încearcă detronarea hegemonului. În aceste condiții, fie hegemonul lansează un „război preventiv” împotriva contestatarului ordinii, fie ultimul declanșează războiul pentru a prelua poziția de lider (Levy, 1998, p. 148). În teoria tranziției hegemonice, conceptul central este războiul hegemonic, o înfruntare ce implică aproape toate statele din sistem și care va decide cine va guverna sistemul în următorii ani, ceea ce va determina valorile și ideile predominante (Gilpin, 1981, p. 203). Spre deosebire de teoria balanței de putere, egalitatea puterii și modificări
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Marile Puteri din sistem atribuie ordinii mondiale un caracter fluid și schimbător. În acest context, se poate vorbi despre apariția, decăderea și, în ultimă instanță, prăbușirea ordinilor mondiale, aceasta din urmă având loc, dintr-o anumită perspectivă teoretică, în urma războaielor hegemonice care ar avea capacitatea să schimbe în mod radical nu doar raporturile de forță dintre state, dar și modele de interacțiune economică și socială la scară globală (Ibidem, pp. 1-3). Însă ar fi greșit să considerăm că ordinea mondială este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a ordinii este asociată cu balanța de putere, modelul care a dominat politica europeană timp de mai multe secole (Huntington, 1999, pp. 35-49). Un exemplu clasic în acest sens este ordinea multipolară instaurată prin Congresul de la Viena (1815) după războiul hegemonic napoleonian. Atunci principalele Mari Puteri continentale - Anglia, Austria, Prusia și Rusia, sub forma Quadruplei Alianțe (în care ulterior a fost integrată și Franța) - au instituționalizat formal principiul balanței de putere prin care au trasat limitele competiției și au convenit să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Mari Puteri continentale - Anglia, Austria, Prusia și Rusia, sub forma Quadruplei Alianțe (în care ulterior a fost integrată și Franța) - au instituționalizat formal principiul balanței de putere prin care au trasat limitele competiției și au convenit să descurajeze orice tentații hegemonice în Europa. Atunci când ordinea internațională este asigurată de două superputeri aproximativ egale ca forță, suntem în prezența ordinii bipolare. Într-o ordine bipolară, relațiile dintre cele două superputeri sunt cruciale pentru sistem, ele dominând în totalitate agenda internațională și politica
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Survey, 23 (1), martie. Gibbon, Edward (1995), The Decline and Fall of the Roman Empire, vol. I, Alfred A. Knopf, New York. Gilpin, Robert (1981), War and Change în World Politics, Cambridge University Press, Cambridge. Gilpin, Robert (1988), „The Theory of Hegemonic War”, Journal of Interdisciplinary History, 18 (4), primăvara. Gilpin, Robert (2000), Război și schimbare în politica mondială, Scrisul Românesc, Craiova. Glaser, Charles L. (1994-1995), „Realists as Optimists: Cooperation as Self-Help”, International Security, 19 (3), iarna. Goldmann, Kjell (2005), „Relațiile internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pledoarie Împotriva imperialismului ordinii sociale planificate a modernismului extrem. Accentuez aici cuvântul „imperialism” deoarece, categoric, nu critic nici ideologia modernismului extrem și nici vreo altă ideologie a planificării birocratice În ansamblul ei. Cu toate acestea, mă pronunț Împotriva unei mentalități hegemonice sau imperialiste de planificare, ce exclude rolul necesar al cunoștințelor și competențelor de la nivel local. De-a lungul acestei lucrări, voi Încerca să arăt că, În fața impredictibilului, rolul cunoștințelor practice, al proceselor informale și al improvizației este unul esențial. În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]