KorAP: Find »[drukola/base=hegiră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

111 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

la țară, unde căuta un teren de luat în arendă. S-a întors peste câteva săptămâni, însă soarta ne înecase deja necazurile, și pe ale mele și pe ale lui, în nenorociri încă și mai mari. ANUL INCHIZITORILOR 904 de la hegira (19 august 1498 7 august 1499) În anul acela, Hamed dezrobitorul a murit, supus fiind la tortură într-o temniță din Alhambra; avea nu mai puțin de optzeci de ani. Nimeni nu era mai iscusit decât el în a obține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
cu ochii neplânși și zâmbitori. I-am explicat că aveam să muncesc, că aveam să primesc un dirham pe săptămână. Mi-a urat succes la treabă; i-am urat și eu succes în misia lui. ANUL BĂII TURCEȘTI 905 de la hegira (8 august 1499 27 iulie 1500) — Când mă gândesc că toți oamenii ăștia se spală cu bălegar... Mi-au trebuit câteva clipe ca să-mi dau seama ce voise Harun să zică. Am izbucnit apoi amândoi într-un râs zgomotos. Prietenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pentru a te ridica, trebuie mai întâi să admiți că ești căzut la pământ. Poate că va trebui să le spună cineva adevărul într-o bună zi. Eu, unul, n-am curajul s-o fac. ANUL LEILOR FURIOȘI 906 de la hegira (28 iulie 1500 16 iulie 1501) Sora mea Mariam se făcuse mare fără ca eu să-mi dau seama. Două lungi despărțiri făcuseră din ea o străină. Nu mai locuiam sub același acoperiș, nu mai aveam aceleași jocuri. Când o întâlneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pentru Mariam. O premoniție a asaltului leilor asupra colibei noastre? Pe moment, așa am crezut. E adevărat că la doisprezece ani, încă mai credeam că, dintre fiare și oameni, cele dintâi erau cele mai dăunătoare. ANUL MARII RECITĂRI 907 de la hegira (17 iulie 1501 6 iulie 1502) Logodnicul lui Mariam avea de patru ori vârsta ei, de două ori talia ei, o avere dobândită pe căi necinstite și zâmbetul celor care au învățat de timpuriu că viața e o veșnică înșelătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
însă că limba o să mi se lege din nou când am să pun piciorul pe pământ, când o să trebuiască să dau înapoi calul și mătăsurile, când n-am să mai fiu efemerul erou al Marii Recitări. ANUL STRATAGEMEI 908 de la hegira (7 iulie 1502 25 iunie 1503) — Zeruali n-a fost niciodată păstor sărman așa cum pretinde. Și nici n-a descoperit niciodată vreo comoară. Adevărul este că vreme de ani de zile a fost un bandit, un tâlhar de drumul mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
respins ar fi reacționat astfel, într-atât se simțea de umilit. Dar niciodată, nici în cele mai urâte coșmaruri, nu mi-aș fi putut închipui răzbunarea pe care Zeruali o punea la cale. ANUL FIRULUI DE IARBĂ ÎNNODAT 909 de la hegira (26 iunie 1503 13 iunie 1504) Începutul acelui an fusese alunecos, pașnic și studios. De Anul Nou, care căzuse în plină vară, ne împotmoleam pe străzi, într-atât fuseseră stropite cu apă în nopțile precedente, de Mihrajan. La fiecare alunecuș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
l-au plâns îndelung pe bătrânul monarh ar fi o minciună, nu doar pentru că el fusese prieten cu Zeruali, ci și pentru că legăturile proaspăt stabilite între fiul lui și Khâli ne lăsau să tragem mare nădejde. ANUL CARAVANEI 910 de la hegira (14 iunie 1504 3 iunie 1505) Anul acela a fost anul primei mele călătorii importante, care avea să mă conducă, prin Atlas, Segelmesse și Numidia, spre întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
și moarte, neînstare să se miște, până la începutul anotimpului cald, când orice traversare a Saharei devenise cu neputință. Am fost așadar nevoiți să așteptăm câteva luni în regiunea Segelmesse înainte de a ne relua călătoria. ANUL PETRECUT LA TOMBUCTU 911 de la hegira (4 iunie 1505 23 mai 1506) Unchiul părea pe deplin restabilit când ne-am așternut iarăși la drum, la începutul anotimpului răcoros din anul acela, mergând spre Tabelbala, cetatea situată în plin deșert al Numidiei, la trei sute de mile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
dat sufletul înainte ca noi să fi ajuns la Teghaza și a trebuit să-l îngropăm în nisipul fierbinte la marginea drumului, deie Domnul să aibă parte de un adăpost mai umbros în întinsele Lui grădini! ANUL TESTAMENTULUI 912 de la hegira (24 mai 1506 12 mai 1507) Părăsisem orașul Fès “în bagajele“ unchiului, aflat în grija lui fără altă obligație decât aceea de a-l urma, de a-l asculta și de a învăța de la el; mă întorceam la Fès în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Brusc, rămase nemișcat, își lipi palmele de obraji, apoi le dădu la o parte, ținând în continuare ochii închiși. — Hassan, hotărârea mea e luată. Vreau ca Mariam să fie soția mea, mama copiilor mei. ANUL PETRECUT LA MARISTAN 913 de la hegira (13 mai 1507 1 mai 1508) La ospiciul din Fès există șase infirmieri, un slujitor care se ocupă de lămpi, doisprezece gardieni, doi bucătari, cinci gunoieri, un portar, un grădinar, un director, un asistent și trei secretari, cu toții convenabil plătiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
caută să-l urmărească, locuitorii muntelui le vor veni de hac. L-am strâns pe Harun cu putere la pieptul meu, dar el s-a desprins iute, fiind nerăbdător să vadă ce anume îi rezerva soarta. ANUL MIRESEI 914 de la hegira (2 mai 1508 20 aprilie 1509) În anul acela a fost celebrată cea dintâi dintre căsătoriile mele, dorită de unchiul meu când era pe moarte, dar și de mama mea, preocupată să mă îndepărteze de Hiba, care se bucura întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
sfatul cu o prezicere care, pe moment, m-a făcut să zâmbesc: — Mulți oameni descoperă lumea largă încercând doar să adune avere. Cât despre tine, fiule, tu vei da peste o comoară încercând să cunoști lumea. ANUL NOROCULUI 915 de la hegira (21 aprilie 1509 9 aprilie 1510) Fatima mi-a dăruit o fiică în ultimele zile ale verii; am numit-o Sarwat, adică Bogăție, căci anul acela a marcat începutul prosperității mele. Deși aceasta a fost efemeră, nu m-aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
fost cucerite, Oran în luna moharram, Bougie 1 în ramadan. Tripoli din Berberia avea să cadă încă din anul următor. Nici unul dintre cele trei orașe nu a mai fost de atunci recucerit de către musulmani. ANUL CELOR DOUĂ PALATE 916 de la hegira (10 aprilie 1510 30 martie 1511) Pe obrajii tăi am făcut să înflorească un trandafir, Pe buzele tale am făcut să se nască un surâs, Nu mă respinge, căci Legea noastră e limpede: Orice bărbat are dreptul să culeagă Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mai mândru, dar care la fața locului nu prea înainta; ultimele luni ale acelui an s-au vădit ploioase și reci, astfel că șantierul viselor mele nu mai era decât o mocirlă plină cu noroi. ANUL ȘERIFULUI ȘCHIOP 917 de la hegira (31 martie 1511 18 martie 1512) În anul acela, după cum rămăsese stabilit, sultanul din Fès și șeriful șchiop porniră, fiecare separat, atacuri împoriva portughezilor, cel dintâi voind să recucerească Tangerul, cel de-al doilea încercând să elibereze orașul Agadir; amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
merita să moară ca un câine la picioarele celei mai nevinovate dintre victimele lui. Înainte de căderea serii, Harun îl îngropase pe Zeruali sub un smochin, fără să-i fi scos nici veșmântul, nici încălțările, nici giuvaericalele. ANUL FURTUNII 918 de la hegira 19 martie 1512 8 martie 1513) În anul acela, Fatima, soția mea, a murit la naștere. Vreme de trei zile încheiate, am jelit-o pe cât n-am iubit-o niciodată. Copilul, un băiat, n-a trăit. Cu puțin înainte de condoleanțele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pentru ca să se dezvăluie o dramă. Marinarii veniră către mine în alai, cu mutre stupefiate și palmele înălțate spre cer. O lungă tăcere. Apoi, de pe buzele celui mai vârstnic, un cuvânt ieși parcă târându-se: — Ciuma! ANUL OCHIULUI AUGUST 919 de la hegira (9 martie 1513 25 februarie 1514) Epidemia se declarase încă de la începutul anului, după o puternică furtună și un șir de ploi torențiale, acestea fiind pentru toți cairoții semne evidente ale mâniei Cerului și ale iminenței unei pedepse. Copiii fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de măgar, negustorul meu de fructe, negustorul meu de parfumuri, argintarul meu, furnizorul meu de hârtie, aveam afaceri prospere, relații la palat și o casă așezată la malul Nilului. Credeam că ajunsesem în oaza izvoarelor răcoroase. ANUL CIRCAZIENEI 920 de la hegira (26 februarie 1514 14 februarie 1515) M-ș fi lăsat pe veci toropit de deliciile și chinurile de la Cairo dacă o femeie n-ar fi ales în anul acela să împartă cu mine taina ei, cea mai primejdioasă cu putință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
iar ochii ei râdeau fals. — Iată-l pe fiul meu Bayazid, pe care-l ascund ca și cum ar fi un copil al rușinii! Veni spre mine și-l așeză, ca pe o ofrandă, pe palmele mele resemnate. ANUL NESUPUȘILOR 921 de la hegira (15 februarie 1515 4 februarie 1516) Acest fiu nu era din sângele meu, dar se ivise pentru a binecuvânta sau a pedepsi opera cărnii mele. Era așadar al meu și mi-ar fi trebuit curajul lui Avraam ca să-l jertfesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
adunate la un loc, zece fugari sub acoperișul unui corsar. Cu toate astea, îmi aduc aminte de acele momente ca de o clipă de fericire rară, pe care aș fi prelungit-o din toată inima. ANUL MARELUI TURC 922 de la hegira (5 februarie 1516 23 ianuarie 1517) Eu, care peregrinam prin lume ca să-l pun la adăpost pe Bayazid de răzbunarea otomanilor, m-am pomenit în anul acela, cu tot cu nevastă și copil, chiar în inima Constantinopolului și, încă, făcând un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
tatăl meu vitreg. Apoi s-a pus pe râs. Exista totuși cineva, un bărbat care nu se resemnase nicicum. Acesta era Tumanbay. El se pregătea să scrie paginile cele mai eroice din istoria orașului Cairo. ANUL LUI TUMANBAY 923 de la hegira (24 ianuarie 1517 12 ianuarie 1518) Stăpân peste Cairo, Marele Turc se fudulea, ca și cum ar fi ținut să-și aștearnă umbra de neșters peste fiecare loc sacru, peste fiecare cartier, fiecare poartă, peste orice privire înspăimântată. Înaintea lui, pristavii nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam să rămân surd la ispitele cu care mă ademeneau. ANUL RĂPIRII 924 de la hegira (13 ianuarie 1518 2 ianuarie 1519) Din lunga mea retragere la țară, presărată totuși cu meditații și preumblări tăcute, am ieșit lipsit de certitudini. Perisabile erau toate orașele; feroce, toate împărățiile; insondabilă, Providența. Singurele lucruri care mă consolau erau creșterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
istorisite întâmplările cele mai ieșite din comun în legătură cu aceste șopârle gigantice care terorizează Egiptul-de-Sus. Se pare că pe vremea faraonilor, apoi a romanilor, și chiar și la începutul cuceririi musulmane, crocodilii făceau puține ravagii. Dar, în veacul al treilea de la hegira, s-a produs un eveniment dintre cele mai ciudate: într-o grotă din apropiere de Manfalut, s-a găsit o statuie din plumb înfățișând pe unul dintre aceste animale, în mărime naturală, acoperită de inscripții faraonice. Socotind că era vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mână, te prinde cu cealaltă. Abbad grăia adevărat, fiule, mai adevărat decât credea. Nu lăsasem oare la Mecca mâna dreaptă a lui Dumnezeu? La Roma aveam să trăiesc în căușul mâinii Sale stângi! ANUL PETRECUT LA SANT’ANGELO 925 de la hegira (3 ianuarie 1519 22 decembrie 1519) Răpitorul meu avea renume și spaime cucernice. Pietro Bovadiglia, venerabil pirat sicilian, trecut deja de șaizeci de ani, de mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mai virulentă, care-l opunea pe Leon al X-lea călugărului Luther, eveniment care amenința deja să treacă întreaga Europă prin foc și sabie și care avea să atragă asupra Romei cea mai odioasă dintre calamități. ANUL ERETICILOR 926 de la hegira (23 decembrie 1519 12 decembrie 1520) — La ce e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu german Hans, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat pe cel mai primejdios dintre tronuri. Roma a fost cândva o poartă a Cerului, acum ea este genunea căscată a Iadului.“ ANUL CONVERTITEI 1 927 de la hegira (13 decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat un lung moment nemișcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]