177 matches
-
In Joshi, S. T. The Agnostic Reader. Prometheus. pp. 172-173. ISBN 978-1-59102-533-7.] A fost și primul astronom care a estimat (destul de imprecis) dimensiunile Soarelui și Lunii, ca și distanța de la acestea până la Pământ. În anul 288 î.Hr dezvoltă teoria heliocentrică. A ajuns la concluzia că planetele se rotesc în jurul Soarelui, pornind de la dorința de a ști care este distanța de la Pâmant la Soare. Luând ca etalon distanța Pamânt-Lună, a considerat momentul cel mai indicat pentru efectuarea calcului 'Primul' sau 'Ultimul
Aristarh din Samos () [Corola-website/Science/309533_a_310862]
-
germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikołaj Kopernik) (n. 19 februarie 1473, în orașul liber hanseatic Toruń, aflat azi în Polonia - d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom și cosmolog, matematician și economist, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar. Naționalitatea sa este reclamată și de germani, dar majoritatea istoricilor îl consideră polonez. Copernic provenea dintr-o familie de comercianți și înalți funcționari administrativi de etnie germană. Tatăl său a fost brutar, un susținător al luptei dusă
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
la renumita Universitate din Padova. În anul 1503 i se acordă în Ferrara titlul de Doctor în Drept canonic, după care se întoarce în Polonia. În Italia, Copernic vine în contact cu scrierile vechilor greci și se documentează asupra ipotezei heliocentrice, pe care au susținut-o unii filozofi ai antichității: Philolaos, Aristarh din Samos, Platon și convinge tot mai mult de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu. După 1497 a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu Regiomontanus. În 1501 este chemat
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
tratat de astronomie, ""De Hypothesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Commentariolus"", care va fi publicat postum mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja "Comentariolus", o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaților. În același an se mută la Frauenburg, face parte din comitetul "Concilului din Laterano" (1515) pentru reforma calendarului și începe să lucreze la opera sa fundamentală, ""De Revolutionibus Orbium Coelestium"" ("Despre
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
imobil, în centrul unor sfere concentrice în rotație pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi). Sferele finite cele mai externe ar conține așa zisele "stele fixe". În tratatul său, Copernic reia o veche ipoteză heliocentrică, deja susținută de filosofii pitagoreici, și descrie cele trei tipuri de mișcări ale pământului: în jurul axei ("rotație"), în jurul soarelui ("revoluție") și în raport cu planul eliptic, menținând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe, deși lărgindu-i substanțial
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
Mercur nu li se puteau așadar aloca distanțe diferite față de Pământ apelând la ipoteza ptolemeică, care ea formase totuși timp de mai bine de un mileniu gândirea celor interesați de "știința stelelor" în lumea greacă, latină și arabă. Un sistem heliocentric așa cum gânditori medievali care l-au precedat pe Copernic au luat și ei în considerare fără a-l și adopta, avea avantajul de a permite măsurarea distanței relative a oricărei planete față de noul centru care devenea Soarele, apelând la o
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
pământul rămâne nemișcat în timp ce planetele se mișcă în jurul soarelui, care, la rândul lui, înconjoară pământul. După respingerea teoriei lui Copernic de către autoritățile ecleziastice cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar câțiva filosofi iezuiți mai acceptau în ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia după sfârșitul secolului al XVII-lea, odată cu apariția lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicei cerești, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni. Copernic nu a fost numai fondatorul astronomiei moderne, ci și inițiatorul primei revoluții științifice. A
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
naturală a Bisericii Catolice a fost copierea fundamentalismului adversarului, mișcare cunsocută de istorici sub numele de Contra-Reformă. Liderii Reformei precum Luther sau Calvin au fost primii care l-au acuzat în termeni fără echivoc pe Copernic de erezie, respingând teza heliocentrică pe motiv că aceasta contrazice cosmologia biblică. Biserica Catolică, a cărei practică uzuală fusese până atunci adaptarea pozițiilor ei la noile cunoștințe (integrarea neo-aristotelismului în doctrina oficială a fost un astfel de exemplu), de frică că ar putea pierde adepți
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
la acel moment criza declanșată de teza universului infinit și ipoteza existenței mai multor lumi (sisteme solare), așa cum speculase turbulentul Giordano Bruno. Pe de altă parte, pentru întreaga ierarhie religioasă (catolică și protestantă) mai importantă și amenințătoare chiar decât ipoteza heliocentrică propusă de Copernic, era pretenția lui și a discipolilor lui de a pune speculația științifică sau filozofică mai presus decât Biblia (și exegeza biblică), așa cum dovedea polonezul prin chiar dedicația către Papă din deschiderea primei ediții. Dacă până nu cu
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
însăși - "filozofia", cum era ea numită în epocă - era considerată "sluga teologiei" (ancilla theologiae), noile științe precum matematica și astronomia pretindeau acum că dobândeau și vehiculau adevăruri în lumina cărora trebuia citită și înțeleasă (interpretată) chiar și Biblia. Doctrina sa heliocentrică a fost completată și dezvoltată de Johannes Kepler și apoi de Isaac Newton, care i-a dat forma definitivă și explicația fizică. De asemenea, susținători ai lui Copernic precum Thomas Digges și Giordano Bruno ajung la ideea universului nesfârșit. Clerul
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
În 1588 a fost ales în locul lui Galileo Galilei pentru a ocupa catedra de matematică de la Universitatea din Bologna , după moartea lui Egnatio Danti. El a murit în Bologna. Magini a susținut existența unui sistem geocentric al lumii spre deosebire de sistemul heliocentric al lui Copernic. Magini a conceput propria sa teorie planetară, diferită de celelalte teorii existente. Sistemul maginian consta din unsprezece sfere de rotație, pe care l-a descris în "Novæ cœlestium orbium theoricæ congruentes cum observationibus N. Copernici" (Veneția, 1589
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
și Ibn al-Shatir realizează separarea dintre filozofia naturală și astronomie. Se dezvoltă primul model non-ptolemaic. si aceasta prin opera lui Alhazen si Mo'ayyeduddin Urdi, la care ulterior contribuie si Ibn al-Shatir. Astronomii arabi pot fi considerați precursori ai teoriei heliocentrice a lui Copernic. Astfel, Al-Tusi, în lucrarea "Tadhirah", aduce o critică modelului geocentric. Astronomii arabi au inventat si perfecționat un număr mare de instrumente, care le permiteau o bună cunoștere și observare a cerului, cum ar fi astrolabul (considerat o
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
și concepție astronomică al multor civilizații antice, cum sunt grecii, evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii, această uranografie predominând ca explicație general acceptată până în secolul al XVI-lea, când a fost lent și gradual înlocuită cu diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent. Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent. Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este exemplul cel mai cunoscut. O posibilă explicație a faptului ca modelul geocentric a fost adesea și primul propus și în același timp a rămas preponderent milenii, e că pentru toți observatorii Soarele și planetele păreau a se roti
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
impresie că de fapt trenul de pe linia alăturată a început să se miște. Singura excepție de la regula primordialității clare a unui sistem geocentric este cel al civilizației grecești, unde ideile geocentrice (Pitagora, Platon, Aristotel) au apărut relativ simultan cu cele heliocentrice (Filolaus, Icetas, Aristarh). Modelul geocentric a fost uneori asociat cu teoria Pământului plat, însă grecii au abandonat devreme această idee, de prin secolul VI î.e.n., grație lui Pitagora Alții, precum evreii de exemplu, au păstrat această asociere între geocentrism și
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
Cosmologia greacă geocentrică este cea mai importantă din mai multe motive; în primul rând ea a influențat cultura europeană pentru mai bine de 2 milenii, până când în sec. al XVI-lea în Occident au fost propuse cu succes noi modele heliocentrice. În al doilea rând, ea e importantă pentru că a reușit să influențeze chiar și cosmologia biblică creștină, a Noului Testament, care părăsește opinia veterotestamentară a cosmosului format din 3 entități, pentru a împrumuta complicata structură cerească tipică gândirii grecești. În
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
cosmosului format din 3 entități, pentru a împrumuta complicata structură cerească tipică gândirii grecești. În al treilea rând, în ciuda falsității ei, această cosmologie geocentrică se perfecționa continuu și dădea cont de cea mai mare parte a observațiilor empirice, în contrast cu versiunile heliocentrice, care erau respinse din pricina incapacității lor de a explica lipsa fenomenului de paralaxă. Primii filozofi greci precum Thales, Anaximandru și Anaximene (“cei 3 cosmologi”, cum sunt ei cunoscuți - Mircea Florian, 1922). Considerau Pământul a fi plat și fix, restul corpurilor
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
și fix, restul corpurilor cerești cunoscute rotindu-se în jurul lui. Pitagora și (cei mai mulți dintre) discipolii săi imaginează o cosmologie originală, în care Pământul este deja rotund, nu se află în punctul central de rotație al planetelor (nu e un model heliocentric), în acest punct special aflându-se imaginarul și invizibilul “foc central” (Mircea Florian, "Îndrumar de Filosofie", 1922, reeditat Humanitas 1992), în jurul acestuia rotindu-se planetele și Pământul, plus “sfera stelelor fixe”, plus o altă planetă imaginară, Antipământul. Platon are o
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
astrelor va fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul însuși pentru fizică migrând înspre metafizică Modelul geocentric va rămâne în grația autorităților și a publicului larg până când Nicolaus Copernic va propune în secolul al XVI-lea alternativa heliocentrică. Azi geocentrismul a încetat să mai fie o teorie științifică, însă e departe de a fi dispărut: în SUA și în alte țări există diverse mișcări care, în general din motivații religioase, mai susțin încă veracitatea teoriei geocentriste. Unul din
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
Aș-Șīrăzī (1236-1311), Sadr Al-Buḫari (c. 1347), Ibn Aș-Șățir (1304-1375). Aceștia au reușit să reformeze vechiul sistem și au propus noi modele planetare opuse celui ptolemeic. Mișcarea de rotație a pământului în jurul axei este dovedită, iar în cele din urmă teoria heliocentrică este luată în considerare. Tradiția astronomică andaluză, printre ai cărei exponenți se numără Ibn Băğğah (1095-1138), Ibn Țufayl (m.1185) și Ibn Rușd (1126-1198), se remarcă prin abordările sale filosofice, mai degrabă decât matematice. Povestea alegorică "Ḥayy bin Yaqḍăn" ilustrează
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
care le-a desenat. Totuși, schițele întocmite privind amenajarea sistemelor fluviale au și astăzi valoare practică. De asemenea, Leonardo da Vinci a înțeles efectul Lunii asupra mareelor și poate fi considerat unul dintre precursorii hidrodinamicii și aerodinamicii. Prin elaborarea teoriei heliocentrice, Nicolaus Copernic a susținut că Pământul se rotește în jurul axei sale și orbitează în jurul Soarelui, teorie ce va fi acceptată pe deplin în toate cercurile științifice. Bazat pe sistemul heliocentric și pe observațiile lui Tycho Brahe, Johannes Kepler a stabilit
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
considerat unul dintre precursorii hidrodinamicii și aerodinamicii. Prin elaborarea teoriei heliocentrice, Nicolaus Copernic a susținut că Pământul se rotește în jurul axei sale și orbitează în jurul Soarelui, teorie ce va fi acceptată pe deplin în toate cercurile științifice. Bazat pe sistemul heliocentric și pe observațiile lui Tycho Brahe, Johannes Kepler a stabilit că planetele au ca traiectorie elipse nu cercuri, deplasarea lor în jurul Soarelui efectuând-se după trei legi, numite ulterior legile lui Kepler și pe care le-a publicat în 1609
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
acestor imagini, se pot detecta obiecte din sistemul solar prin mișcările lor în raport cu stelele din fundal, care rămân fixe. Odată ce se observă o mișcare pe unitate de timp, astronomii compensează paralaxa cauzată de mișcarea Pământului în acest timp și distanța heliocentrică la acest obiect este calculată. Cu ajutorul acestei distanțe și al altor fotografii, pot fi obținute mai multe informații despre obiect, inclusiv despre elementele sale orbitale. 50000 Quaoar și 90377 Sedna sunt două obiecte din sistemul solar descoperite în acest fel
Astrometrie () [Corola-website/Science/296584_a_297913]
-
a recunoscut existența sistemului solar. Oamenii credeau că Pământul se află în centrul Universului și este cu totul diferit de celelalte obiecte divine și eterice care se mișcă pe cer. Deși filozoful grec Aristarh din Samos a speculat despre reorganizarea heliocentrică a cosmosului, Nicolaus Copernicus a fost primul astronom care a dezvoltat un sistem matematic heliocentric predictiv. Succesorii săi din secolul al XVII-lea (Galileo Galilei, Johannes Kepler și Isaac Newton) au avut o înțelegere a fizicii care i-a condus
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
este cu totul diferit de celelalte obiecte divine și eterice care se mișcă pe cer. Deși filozoful grec Aristarh din Samos a speculat despre reorganizarea heliocentrică a cosmosului, Nicolaus Copernicus a fost primul astronom care a dezvoltat un sistem matematic heliocentric predictiv. Succesorii săi din secolul al XVII-lea (Galileo Galilei, Johannes Kepler și Isaac Newton) au avut o înțelegere a fizicii care i-a condus la admiterea graduală a ideii că Pământul se rotește de fapt în jurul Soarelui și că
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]