441 matches
-
au fost observate modificări hepatice ușoare reversibile , începând la aproximativ 3 ori de la expunerea clinică . Aceste modificări au inclus creșterea masei organului , hipertrofia hepatocitelor , creșteri ale concentrațiilor serice ale enzimelor hepatice și creșteri ale colesterolului total și trigliceridelor . În afară de hipertrofia hepatocitelor , nu au fost observate alte modificări histopatologice . 62 au putut fi testate datorită toxicității , datele sunt insuficiente pentru a caracteriza pe deplin potențialul embrio- fetotoxic și teratogen al lacosamidului . Studiile efectuate la șobolani au arătat că lacosamidul și/ sau metaboliții
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
și acidul fenilpiruvic, indicând astfel că aceasta era substanța care se găsea în urină. În 1953 Horst Bickel a propus tratamentul prin regim alimentar iar în 1963 Robert Guthrie a creat testul de depistare în masă (screening) la nou-născut . În hepatocite (celulele ficatului), o enzimă numită fenilalaninhidroxilază determină transformarea fenilalaninei în exces în tirozină, un alt aminoacid. La bolnavii cu fenilcetonurie gena responsabilă de sinteza enzimei fenilalaninhidroxilază este mutantă. Boala are transmitere autozomală recesivă, ceea ce înseamnă că ambele alele sunt mutante
Fenilcetonurie () [Corola-website/Science/322431_a_323760]
-
grași liberi. Există o corelație între încărcarea glicogenică a ficatului anterioară șocului și capacitatea acestuia de a metaboliza lipidele; în cursul șocului, pe măsura epuizării rezervelor glicogenice hepatice, scade capacitatea de oxidare a radicalilor acetat și a acizilor grași, iar hepatocitul se încarcă cu lipide. Alterările metabolismului glucidic se manifestă prin variații importante ale nivelului glicemiei și prin inițierea acidozei din cauza metabolizării glucozei pe cale anaerobă. Glicemia se menține ridicată în fazele inițiale ale șocului, deoarece debitul hepatic de glucoză este crescut
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
antiplasminică sunt α2 antiplasmina, o glicopoteina sintetizată în ficat cu acțiune rapidă și α2 macroglobulina cu acțiune mai lentă. Antiactivatorii sunt substanțe care blochează formarea plasminei. Inhibitorul activatorului plasminogenului este o glicoptroteină de natură globulinică sintetizată în celulele endoteliale și hepatocite care este apoi preluată de trombocite care o pot elibera sub influența unor factori printre care trombina, IL 1, endotoxine, factori de creștere sau proteina C. In terapeutică se folosesc diferite substanțe cu rol inhibitor prin afinitatea pentru locurile de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
metabolizare sunt de cel puțin 10 ori mai puțin puternici ca antagoniști ai ETA decât sitaxentanul de sodiu . In vitro , sitaxentanul de sodiu este metabolizat de CYP2C9 și de CYP3A4/ 5 . Studiile in vitro care utilizează microzomi hepatici umani sau hepatocite primare , arată că sitaxentanul de sodiu inhibă CYP2C9 și , într- o mai mică măsură , CYP 2C8 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . Aproximativ 50- 60 % dintr- o doză orală este excretată în urină , restul fiind eliminat în fecale . Mai puțin de 1
Ro_1053 () [Corola-website/Science/291812_a_293141]
-
monocite, stimulând totodată și eliberarea enzimelor din neutrofile. oIL-1 și TNF acționează sinergic pentru a media efectele inflamatorii locale și sistemice, și anume: local, produc chemotaxia neutrofilelor, eliberarea de granule, amplifică metabolismul oxidativ; la distantă, țintele celulare sunt celulele endoteliale, hepatocitele, fibroblaștii. Febra din cadrul răspunsului inflamator, având rol protectiv, este consecința indirectă a actiunii IL-1 pe celulele endoteliale capilare din hipotalamus. Acestea secretă prosta-glandine, care ridică pragul termostatului hipotalamic. Indiferent de etiologia bacteriană sau de localizare, într-o reacție inflamatorie se
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
activitatea moleculară prin controlul transcripțional modulat de diferite grupe de proteine nucleare. Febra din cadrul răspunsului inflamator, având rol protecțiv, este consecința indirectă a acțiunii IL-1 pe celulele endoteliale capilare din hipotalamus. Acestea secretă prostaglandine, care ridică pragul termostatului hipotalamic. Pe hepatocite, efectul este de stimulare a sintezei de reactanți de fază acută: fibrinogen, proteina C-reactivă. La nivelul măduvei osoase hematogene, IL-1 stimulează expresia receptorilor M-CSF, G-CSF, GM-CSF pe celulele stem în repaus și determină eliberarea neutrofilelor. Sub acțiunea IL-1
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
determină eliberarea neutrofilelor. Sub acțiunea IL-1, monocitele secretă citokine proinflamatorii și factori de stimulare ai coloniilor (GM-CSF). În fibroblasti și celulele sinoviale, IL-1 augmentează sinteza de colagenaze și prostaglandine. Interleukina 6 (IL-6) stimulează sinteza proteinelor de fază acută la nivelul hepatocitului: fibrinogen, ceruloplasmină, haptoglobina, alfa2-macroglobulina, inhibitorul cisteinproteinazei; împreună cu IL-1 stimulează sinteza de proteină C-reactivă, amiloid seric A, haptoglobină, hemopexina C3a. de anticorpi. Interleukina 8 (IL-8) reprezintă un factor chemotactic pentru neutrofile și induce eliberarea de enzime proteolitice. Interferonul (IFN) crește
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
unor agenți infecțioși este dovedită la o proporție importantă a acestor pacienți. Cel mai frecvent vorbim despre cauze virale ale hepatitelor, fiind descrise: virusuri hepatice, fiind cunoscute până în prezent cel puțin 7 astfel de subtipuri virale cu afectare primordială a hepatocitului (VHA, VHB, VHC, VHD, VHE, VHG, TTV, SEN) și alte virusuri, aparținând diferitor familii, în care afectarea hepatocitară este secundară, manifestările clinice definitorii fiind de altă natură (respiratorie, cutanată, digestivă) (virusul Epstein-Barr, citomegalovirusul, alte virusuri herpetice, virusul gripal, al febrei
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
cu grad de diferențiere scăzut prezentând hipercaptare, reflectată prin valori crescute ale standardized uptake value (SUV), față de tumorile cu grad de diferențiere mai mare [7]. Țesutul hepatic normal prezintă cantități crescute de glucozo-6-fosfatază, ce produce clearence-ul rapid al FDG-6-fosfatului din hepatocite, cu creșterea consecutivă a intensității hepatice. Din această cauză CHC bine diferențiate pot să nu fie vizualizate la examinarea PET.CHC slab diferențiate prezintă nivele scăzute de glucozo-6-fosfatază și crescute de hexokinază, ceea ce poate explica captarea intensă a FDG [8
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi, Oreste Straciuc () [Corola-publishinghouse/Science/92134_a_92629]
-
activ este consumator de energie și este stimulat de insulină. Sistemele de transport variază de la țesut la țesut. În circulația cerebrală, aminoacizii pătrund la concentrații plasmatice mai mici decât cele necesare pentru transportul intramuscular. Insulina influențează transportul aminoacizilor în mușchi, hepatocite și fibroblaști. În plus, influența este limitată la aminoacizii neesențiali (alanină, glicocol și glutamină). Perfuziile folosite în clampul euglicemic/hiperinsulinemic conduce la o scădere a proteolizei cu maxim 40%, sugerând că numai o parte din țesuturi răspund prin scăderea proteolizei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
2. Receptorii pentru insulină Receptorii pentru insulină sunt structuri polipeptidice complexe care se găsesc practic în toate țesuturile vertebratelor, numărul lor pe suprafața unei celule variind între 40 în cazul eritrocitelor circulante și 200.000 în cazul adipocitelor și al hepatocitelor (30). Gena acestor receptori este localizată pe 23 brațul scurt al cromozomului 19 (19p13). Precursorii receptorilor (proreceptor) sunt clivați post-translațional în două subunități, α și ß, care se dimerizează și care în drumul lor spre membrana celulară sunt glicate și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
ubiquitar și este implicat în transportul transmembranar al glucozei în condiții bazale, independent de insulină. În cele mai multe celule, această cale este singura prin care se produce influxul de glucoză. GLUT 2 este exprimat mai ales de către celulele ß pancreatice și hepatocite. El asigură un flux transmembranar constant de glucoză la glicemii fiziologice și la nivelul celulelor ß asigură cuplarea stimulului glicemic cu secreția de insulină. GLUT 3 este prezent mai ales la nivelul sistemului nervos central și având o afinitate mare
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
piruvatului de către sistemul piruvatdehidrogenazei, ciclul acizilor tricarboxilici, ciclul pentozo-fosfat, gluconeogeneza și glicogenoliza. Pe lângă rolul major al acestor cicluri metabolice în generarea energiei, glicoliza produce spre exemplu, la nivelul eritrocitelor, 2,3-difosfoglicerat, influențând astfel legarea oxigenului la acest nivel, iar în hepatocite metabolismul hidraților de carbon are ca și produs "secundar" glicerolul, necesar sintezei trigliceridelor (36). Glicogenul este un polimer intens ramificat al a-D-glucopiranozei, care se găsește în primul rând în hepatocite și celulele musculare scheletice, sub forma unor granule de mărimi
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
3-difosfoglicerat, influențând astfel legarea oxigenului la acest nivel, iar în hepatocite metabolismul hidraților de carbon are ca și produs "secundar" glicerolul, necesar sintezei trigliceridelor (36). Glicogenul este un polimer intens ramificat al a-D-glucopiranozei, care se găsește în primul rând în hepatocite și celulele musculare scheletice, sub forma unor granule de mărimi diferite, extramitocondrial. Glicogenina este miezul proteic al glicogenului și are propretăți enzimatice. Locul major de acțiune al insulinei, în sinteza glicogenului, este asupra kinazei 3 glicogen sintazei (GSK-3), care catalizează
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
mulți ani de la inițierea ei. Convertirea la sulfonilureice a fost posibilă datorită faptului că era vorba de un diabet de tip 2 la tineri, mai precis MODY, care a fost identificat prin demonstrarea unei mutații în factorul nuclear 1-alfa din hepatocite (53). 13.2.5 Efectele secundare ale insulinoterapiei în DZ tip 2 Principalele efectele secundare ale insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip 2 sunt hipoglicemia și creșterea ponderală. Hipoglicemiile sunt mai rare în tipul 2 comparativ cu tipul 1; corectarea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Agenții de contrast intracelulari (hepatobiliari specifici) - pe bază de Mn sau pe bază de Gd - sunt agenți de contrast pozitiv. Acidul gadoxetic (GdEOB-DTPA (Primovist®) poate fi administrat în bolus, având proprietăți perfuzionale similare agenților extracelulari, iar tardiv este captat de hepatocite, obținându-se o achiziție T1 în faza hepatobiliară, la 20 minute după administrare [21- 24]. Primovistul este excretat în proporție de ~ 50% pe cale renală, iar restul de 50% pe cale biliara [25];astfel, în faza tardivă se poate realiza și examinarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
24]. Primovistul este excretat în proporție de ~ 50% pe cale renală, iar restul de 50% pe cale biliara [25];astfel, în faza tardivă se poate realiza și examinarea cu contrast a arborelui biliar [21]. În faza hepatobiliară, Primovistul este captat atât de hepatocitele normale, cât și de leziunile focale de origine hepatocitară (adenom, hiperplazie nodulara focala, noduli de regenerare, noduli displazici, hepatocarcinom bine diferențiat). Este posibilă astfel diferențierea leziunilor ce conțin hepatocite față de leziunile fără hepatocite (metastaze, chisturi, hemangioame, abcese) care rămân necaptante
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
arborelui biliar [21]. În faza hepatobiliară, Primovistul este captat atât de hepatocitele normale, cât și de leziunile focale de origine hepatocitară (adenom, hiperplazie nodulara focala, noduli de regenerare, noduli displazici, hepatocarcinom bine diferențiat). Este posibilă astfel diferențierea leziunilor ce conțin hepatocite față de leziunile fără hepatocite (metastaze, chisturi, hemangioame, abcese) care rămân necaptante în faza hepatocelulară [18] (fig. 62). DIAGNOSTIC ȘI EVALUARE PRETERAPEUTICĂ Înainte de inițierea tratamentului tumorilor hepatice, este importantă detecția, caracterizarea și localizarea exactă a acestora. Carcinomul hepatocelular diferă de majoritatea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
faza hepatobiliară, Primovistul este captat atât de hepatocitele normale, cât și de leziunile focale de origine hepatocitară (adenom, hiperplazie nodulara focala, noduli de regenerare, noduli displazici, hepatocarcinom bine diferențiat). Este posibilă astfel diferențierea leziunilor ce conțin hepatocite față de leziunile fără hepatocite (metastaze, chisturi, hemangioame, abcese) care rămân necaptante în faza hepatocelulară [18] (fig. 62). DIAGNOSTIC ȘI EVALUARE PRETERAPEUTICĂ Înainte de inițierea tratamentului tumorilor hepatice, este importantă detecția, caracterizarea și localizarea exactă a acestora. Carcinomul hepatocelular diferă de majoritatea neoplaziilor prin faptul că
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
regenerare este asigurată în principal de vena porta și în mică măsură de arteră hepatică [33]. Această explică de ce nodulii de regenerare nu captează substanță de contrast în faza arterială la RM [32,34]. Întrucât sunt formați din proliferări ale hepatocitelor normale, înconjurate de stroma fibroasa, în general, nodulii de regenerare nu pot fi diferențiați în achizițiile T1 și T2, fiind în izosemnal cu parenchimul hepatic [35] (fig. 63). Rareori acești noduli apar în hipersemnal T1, din cauza conținutului de lipide, proteine
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
mare de 1 mm, cu displazie de grad redus sau înalt, dar fără criterii histologice de malignitate [31,38]. Nodulii displazici sunt întâlniți în ficatul cirotic într-o proporție de 15-25% [39]. Nodulii displazici de grad redus sunt formați din hepatocite cu minime atipii și nu sunt considerați leziuni premaligne [31]. Nodulii cu displazie de grad înalt prezintă atipii cel putin moderate și ocazional mitoze [31]. Nu sunt noduli tipic maligni, dar pot asocia creșterea alfa-feto-proteinei. Nodulii displazici de grad înalt
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
cele care și-au îndeplinit rolul și trebuie să-și încheie existența, acestea fiind distruse, fie din linia leucocitară, fie din linia eritrocitară. În măduva roșie hematopoietică, precum și în epitelii, rata diviziunii celulare este înaltă. Dimpotrivă, în ficat, rata diviziunii hepatocitelor este foarte scăzută. Dacă însă o porțiune din ficat este distrusă sau îndepărtată chirurgical, celulele rămase intră într-o fază de proliferare rapidă care continuă până ce regenerarea ficatului este completă, moment în care hepatocitele intră din nou în faza cvasiquiescentă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
înaltă. Dimpotrivă, în ficat, rata diviziunii hepatocitelor este foarte scăzută. Dacă însă o porțiune din ficat este distrusă sau îndepărtată chirurgical, celulele rămase intră într-o fază de proliferare rapidă care continuă până ce regenerarea ficatului este completă, moment în care hepatocitele intră din nou în faza cvasiquiescentă, când ele se divid foarte rar. Supraviețuirea și proliferarea celulelor normale sunt condiționate de localizarea lor corespunzătoare în țesuturile și organele organismului pluricelular, fiecare având un micromediu pe care, în condiții normale, îl „percep
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din industria gudroanelor. S-a stabilit că în organismul uman, compușii aromatici sunt convertiți la epoxizi cu efect mutagen și carcinogen. Sunt binecunoscute cercetările lui Ames, de evidențiere a efectelor mutagene ale substanțelor biotransformante. Testul Ames utilizează fracția microsomală a hepatocitelor și permite demonstrarea conversiei substanțelor nemutagene pentru bacterii, în mutageni și carcinogeni puternici, la mamifere, după ce sunt biotransformate sub acțiunea enzimelor microsomale ale ficatului. Experiențe de laborator au dovedit că marea majoritate a substanțelor chimice cu efect mutagen pot fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]