228 matches
-
orice deosebiri de epocă, cultură, clasă, rasă, este posibil să reconstituim trăirile altora: exegetul nu are decât să-și transpună experiența proprie de viață într-un mediu social-istoric reconstruit. Gadamer, inițial, îi urmează pe Schleiermacher și Dilthey, după care sarcina hermeneutului este de a înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles el însuși pe sine. Apoi revine pentru a spune că hermeneutul înțelege opera într-un context superior prin generalitate și astfel depășește gradul de conștientizare al individualității creatoare. 125
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de viață într-un mediu social-istoric reconstruit. Gadamer, inițial, îi urmează pe Schleiermacher și Dilthey, după care sarcina hermeneutului este de a înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles el însuși pe sine. Apoi revine pentru a spune că hermeneutul înțelege opera într-un context superior prin generalitate și astfel depășește gradul de conștientizare al individualității creatoare. 125 Mersul istoriei este cel care raționalizează momentul anterior, oferind o perspectivă mai generală. Necesitatea acestui travaliu al istoriei în procesul hermeneutic este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și pe care îl poate cultiva, în primul rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea conceptelor" (1974, pp. 176-177). Tezele lui Schleiermacher, mai ales, nu rămân fără ecou în exegeza secolului al XX-lea. În tentativa de a rafina argumentația hermeneutului german, Abrams argumentează că momentul inspirației pulverizează temporalitatea comună și proiectează eul creator în afara acesteia: "Mulți scriitori romantici au mărturisit că au trăit o experiență încărcată de semnificații, în cadrul căreia un fapt de conștiință sau chiar un eveniment ori un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
De aceea ar fi prematur să urmărim drumul alegoriei de la fenomen la concept și imagine, un tot inseparabil spre deosebire de simbol al cărui drum de la fenomen spre imagine trece prin idee, o idee greu de înțeles chiar de către cei mai subtili hermeneuți. Și totuși poetul caută deseori particularul din viața sa pentru a-l circumscrie universalului, alegoria luând viața umană ca emblemă a macrocosmosului și definind arta tematică. Adevărata natură a poesiei este însă cea care reflectă zbaterile sufletului fără a le
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Teoriile învățării sunt expuse sintetic - dar respectând cu strictețe textele originale ale cercetătorilor, adesea pervertite de exegeți prea puțin meticuloși; asumarea acestei aspre norme de fidelitate ne-a obligat să respectăm „litera și spiritul” autorilor comentați și să ignorăm diverși hermeneuți care „citează, fără a citi”, clasifică, etichetează și comentează (adesea fără nici o legătură) cercetări și teorii care au cu totul altă semnificație decât cred ei „din auzite”, la „mâna a doua”. În schimb, metodele de învățare expuse în a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
utică și „fenomenologia minții“ (Mircea Eliade). Repere pentru aplicarea noii metodologii de cercetare. V.3 „Perspectivism“ Moshe Idel și reformularea noțiunii de „perspec tivism“. Unici tate și diferență. Necesitatea dialogului, dincolo de constrângerile sistemice ale propriei viziuni. Virtutea multidisci plinarității. Cercetătorul hermeneut și capcanele minții. Preambul Cele trei formule alese pentru a compune titlulacestui capitol („discurs și metodă“, „hermeneutică creatoare“, respectiv „perspectivism“) reprezintă, fiecare în parte, concepte cheie teoretizate pregnant ori secundar în gândirea a trei autori. Le-am alăturat aici întrucât
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
constată o progresivă pierdere a creativității, însoțită de o împuținare a numărului sintezelor culturale interpretative în favoarea unor interpretări fragmentare, analitice.“ De aceea, o contribuție reală nu se va reduce la propriul domeniu de specializare, ci ea presupune dezvoltarea abilităților de hermeneut ale cercetătorului și deschiderea lui către perspective multiple, dincolo de propria specializare, care îi oferă instrumentele și metodele necesare pentru realizarea adecvată a unui demers de cercetare: „Prin însăși natura și modul ei de a fi, istoria religiilor este menită să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
religiile indiene și așa mai departe. Cu alte cuvinte, istoria religiilor se va fărâmița la infinit și fragmentele ei se vor resorbi în diverse «filologii», care, astăzi, îi furnizează încă sursele documentare și îi nutresc hermeneutica proprie.“ Cercetătorul religiilor ca hermeneut va face, creator, trecerea de la dimensiunea descriptivă în studierea fenomenului religios la dimensiunea normativă, atingându-și miza de a-i propune și a-i oferi o călăuză către sine omului de astăzi: „[...] Din efortul hermeneutic de descifrare a semnificației miturilor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Vie et language” (Paris), „Les Cahiers de l’Herne” (Paris), „Dialogue” (Montpellier), „Temps mêlés. Documents Queneau” (Verviers, Belgia), „Oeuvres et critiques” (Paris-Tübingen). Hermeneut rafinat, specialist recunoscut, P. este un reprezentant de marcă al școlii ieșene în domeniul studiilor franceze și al comparatisticii. Contribuțiile sale de critică și istorie literară - Satira lui Rabelais (1957), La Littérature française du symbolisme au surréalisme (1977), Umorul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
straie roșii, dăruind tuturor cadouri și voie bună. Se încearcă astfel doborârea recordului mondial deținut de cei 3618 Moși Crăciuni din Taipei. Un reprezentant al Cărții Recordurilor a venit deja la București pentru a monitoriza teribila ispravă autohtonă. Sorin Oprescu, "hermeneutul" dâmbovițean al tradițiilor românești, explică: Acesta este spiritul Crăciunului. Cu toții suntem mai buni și mai darnici în această perioadă. Le mulțumim sponsorilor pentru că împreună putem să dăruim bucureștenilor nu un moș, ci mii de moși Crăciun. Îi aștept pe toți
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
au estompat. 3.5. A TREIA CALE Țin să remarc, ca pe un eveniment editorial deosebit, publicarea traducerii în limba română a lucrării The Third Way. The Revival of Social-Democracy (A treia cale. Renașterea social-democrației), a cunoscutului sociolog, politolog și hermeneut britanic Anthony Giddens, director al prestigioasei London School of Economics and Political Science din Marea Britanie. Meritele traducerii revin lui Cătălin Constantinescu, iar cele ale apariției, Editurii Polirom (2001), cartea beneficiind și de un erudit Cuvînt înainte semnat de politologul Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Aceasta ar reprezenta esențializarea. Reificarea și esențializarea devin astfel două aspecte ale aceleiași probleme epistemologice. De exemplu, pentru traducere, un specialist în inteligența artificială încearcă să construiască o mașină de tradus, dar va fi surprins de reificarea sensului, în vreme ce un hermeneut, angajat în traducerea poetică, va avea dificultăți în evitarea formelor de esențializare. De aceea, analiza proceselor de actualizare discursivă din perspectivă praxematică oferă o soluție posibilă (deși nu întotdeauna cu aplicabilitate practică efectivă) depășirii unor astfel de situații, fiindcă oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Condeescu, Setea de autentic, LCF, 1987, 11; Ion Mureșan, Ispita scriitorului, TR, 1987, 30; Ioan Simuț, O nouă școală a lui Caragiale, F, 1989, 7; Simion, Scriitori, IV, 653-657; Mircea Mihăieș, Formula unu, O, 1990, 4; Ioan Holban, Personajul ca hermeneut, CRC, 1990, 5; Dan C. Mihăilescu, Contul Groșan, T, 1990, 3; Papahagi, Cumpănă, 358-361; Ovidiu Pecican, Foiletoanele neatârnării, ST, 1992, 10; Monica Spiridon, Trece caravana povestitorului, RL, 1993, 17; Țeposu, Istoria, 23-24; Lovinescu, Unde scurte, IV, 198-202; Petraș, Lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
comunități, dacă nu există Sens, ci doar înțelesuri construite și instituite în funcție de anumite credințe și dorințe, atunci, evident, o interpretare, când apără interesele unei comunități, indiferent care ar fi aceasta, are mari șanse să fie una ideologică. Într-un cuvânt, hermeneutul ironist nu scrutează înălțimile, ci privește în jurul său" (Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 110). 169 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o poate experia, este percepută sintetic de către interpret prin capacitatea de totalizare a afectivității. Trăirea este pentru Dilthey un concept central. Viața, atunci, se înțelege doar retrospectiv, printr-o continuă resemnificare hermeneutică. Trebuie remarcat aici faptul că reconstrucția istoriei de către hermeneut este facilitată de un operator cognitiv: imaginația la Vico, spiritul speculativ (Geist) la Hegel, empatia (Einfühlung) la Schleiermacher, trăirea (Erlebnis) la Dilthey. Pentru cel din urmă, hermeneutica devine o specie a filozofiei vieții (Lebensphilosophie), fără să depășească riscurile relativismului (apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
p. 475. footnote>. În sfârșit, dacă ne întrebăm, care a fost calitatea lui superioară, și care a fost caracteristica sa deosebită, negreșit vom răspunde că în privința culturii filosofice și enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii din timpurile sale; ca hermeneut al Sfintei Scripturi a fost aproape de neîntrecut, pentru care toți hermeneuții de după dânsul, pe el l au avut de bază în herminiile lor; în privința sfințeniei vieții a fost unul dintre cei mai rari bărbați ai Bisericii creștine iar ca păstor
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
p. 475. footnote>. În sfârșit, dacă ne întrebăm, care a fost calitatea lui superioară, și care a fost caracteristica sa deosebită, negreșit vom răspunde că în privința culturii filosofice și enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii din timpurile sale; ca hermeneut al Sfintei Scripturi a fost aproape de neîntrecut, pentru care toți hermeneuții de după dânsul, pe el l au avut de bază în herminiile lor; în privința sfințeniei vieții a fost unul dintre cei mai rari bărbați ai Bisericii creștine iar ca păstor
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
caz, în anii de după înființarea Securității, directivele legate de rețeaua de informatori și funcționarea acesteia vor fi tot mai precise și mai nuanțate. Cei care au întocmit aceste texte, precum și rapoartele ulterioare insistau să fie exacți, „științifici”, un fel de „hermeneuți” ai poliției secrete și politice din România comunistă. Căci textele acestea râvneau să fie și un fel de „table ale legii”. În sfârșit, un alt moment-cheie în discursul lui Gheorghe Pintilie este lauda Securității văzută ca supragândire, ca intelect desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
substitui logicii lor proprii, inepuizabile. André Scrima lucrează în același orizont al Universalului, dar o face din interiorul unei tradiții anume, din miezul ei. în comentariile lui asiști la o tradiție în act, la un traseu de cunoaștere pe care hermeneutul înaintează călăuzit de omul experienței spirituale. El merge pe urmele Universalului așa cum Acesta și-a dat chip în creștinism, cum a fost experimentat pe calea contemplativă a creștinismului răsăritean. Interpretul intră în dialog cu acei călători care, transformați de misterul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
XV, 1). Solul în care se fixează el e realitatea supremă, Principiul realului. Trunchiul și ramurile sînt desfășurarea posibilităților cuprinse în rădăcina lui metafizică. Copacul acesta este, potrivit uneia dintre numirile lui indiene, Copacul Brahma, Copacul Principiu. A.K. Coomaraswamy, hermeneut al tradițiilor spirituale, are un foarte erudit articol despre Arborele inversat 2, în care spune că acesta trebuie considerat ca înrădăcinat în solul întunecat al Deității și întinzîndu-și ramurile în manifestare, unde apare, de aceea, inversat. Cele două perspective sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
reprezentată prin personaje care par a nu mai avea nimic uman, un fel de marionete, simboluri, ipostaze caricaturale ale alienării și degradării omenescului. Eroii se conturează prin prisma observației lui Anselmus, care se autodefinește ca „un ciudat spion al destinului”, „hermeneut pedestru al fragmentelor, al segmentelor de destine individuale”. Locatari ai aceluiași bloc de garsoniere, administratorul Mangolewski, ciungul Sabaca, orbul Gomila, piticul Eugen Monks, colonelul în retragere Coco Epaminonda, „scriitorul” Adriano Zapis, colecționarul de ape marine și oceanice Cabidan, toți aceștia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Eugeniu Coșeriu și bazele științelor culturii", în Revista de lingvistică și știință literară, nr. 184-198 (4-6/ 1999, nr. 1-6/ 2000, nr. 1-6/ 2001), pp. 37-47. Borcilă, Mircea, "A Cognitive Challenge to Mythopoetics", în Elena Popescu și Vasile Rus (eds.), Un hermeneut modern. In honorem Michaelis Nasta, Clusium, Cluj-Napoca, 2001, pp. 97-102. Borcilă, Mircea, "The Cluj School of Linguistics", în Transylvanian Review, vol. 10, nr. 2, 2001, pp. 132-137. Borcilă, Mircea, "Eugeniu Coșeriu, fondator al lingvisticii ca știință a culturii", în Limba
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Texts". Idem, ""Marele lanț al ființei". O problemă de principiu în poetica antropologică", în Limbă și literatură, vol. 42, nr. 2, 1997, pp. 13-19. Idem, Mircea Borcilă, "A Cognitive Challenge to Mythopoetics", în Elena Popescu și Vasile Rus (eds.), Un hermeneut modern. In honorem Michaelis Nasta, Clusium, Cluj-Napoca, 2001, pp. 97-102. Idem, "Lingvistica integrală și fundamentele metaforologiei". 107 Eugeniu Coșeriu, "Semántica estructural y semántica "cognitiva"", p. 282. 108 Din păcate, ignorarea sau cunoașterea precară a semanticii structurale europene (și, în special
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
opere literare apar tot mai rar, tot mai firave. Acum, se vede, golul creat de absența unor severe discipline este preluat de critici. (...) Avem un singur Preda și câteva zeci de predatori; un singur Eliade și un întreg babilon de hermeneuți. Critica e drumul cel mai scurt spre filosofare, filosofia se reface și ea cum și unde poate"18. Ca și critica, poezia ar fi un tărâm autarhic, izolat de marele public: "(...) încerc întotdeauna, în fața quietism-ului suficient al Poeziei, un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
explicația exercițiului spiritual, a practicii magice. Există apoi „personaje pe care Eliade le-a adus prima oară În proza românească” (/265). Ca să amintim doar câteva dintre ele: indivizi care cunosc practica magiei și pun pe alții la probe inițiatice (Andronicșarpele); hermeneuți care caută „semne” (Ștefan Noaptea de Sânziene); femei care Întineresc 36 și Îmbătrânesc ritualic (Persephona Les Trois Graces), șeherezade care o „iau de departe” și povestesc la infinit Întâmplări profane pentru spiritul profan (Învățătorul FărâmăPe strada Mântuleasa); indivizi comuni cu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]