949 matches
-
serioase lucrări exegetice consacrate autorului Demonilor un fragment poate mai puțin serios, dar în egală măsură de relevant pentru modul capricios în care funcționează rețeaua de trimiteri intertextuale atunci cînd e vorba de opera unui mare scriitor. În plus, demersul hermeneutic al lui Ion Ianoși stimulează, prin numeroasele asociații livrești, prin paralele pe care le trasează necontenit între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
A exista, spune Iser parafrazînd cogito-ul cartezian, înseamnă a interpreta. Ceea ce nu e totuna cu a susține că interpretarea e o activitate naturală, pe care o performăm cu toții fără să știm cu adevărat ce facem, dintr-un fel de instinct hermeneutic. Există reguli și principii, o istorie a noțiunii de interpretare - și toate fac subiectul de investigație al acestui volum. De la primul capitol - un rezumat al "pieței" actuale de teorii ale interpretării - la ultimul, dedicat analizei lui Franz Rosenzweig, Iser parcurge
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
pe care - spunea Shelley - îl scriu poeții de la începutul lumii." Despre geometrie în sensul cel mai propriu scrie Mircea Martin în studiul dedicat lui Georges Poulet. Prieten, de altfel, cu Marcel Raymond. Cartea adusă în discuție este Metamorfozele cercului. Cercului hermeneutic, teoretizat cîndva de Schleyermacher, îi corespunde, la Poulet, o formă a formelor, esențială în raporturile omului cu Dumnezeu, cu spațiul, cu timpul. Cercul, fără să fie construit, ca alte figuri, din muchii și unghiuri, echilibrează perfecta simetrie și perfecta spontaneitate
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
carnația literară a textului. Romanul își conține propria hermeneutică, dar nu prin asimilare, ci prin parazitare. Nimic nu e de povestit, totul e deja de interpretat; lumea există nu pentru a ajunge într-o carte, dar pentru a valida constructul hermeneutic. Substratul ideologic al cărții nu mai e decelat abia de către comentatorul obiectiv pentru că autoarea supra-creează. Canalul critic de comunicare este, astfel, obturat. Rejectând subiectivitatea celuilat, literatura, de fapt, excomunică. Deși fără a fi radical în sensul gender-textualism, însă deseori autosuficient
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
fi mult prea comod!? Proteicele falii sunt alibiul perfect pentru a susține, în plan literar, aproape orice. Într-un anume fel, Est-falia este un roman în filiație gidiană, dacă vreți: amânată din start, cartea este în bună parte propriul șantier hermeneutic, metaficțiune tricky, o disertație de gen romanțată. Numai că textul (emoționant în partea lui finală, cea mai bună) pierde deseori din spectacol prin prețiozitatea teoretică și prin construcția demonstrativă. Dan Lungu și Sorin Stoica sunt doi scriitori nefilologi, de formație
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
șa cum confesiunea în scris îndeplinește mai multe funcții, pentru fiecare actant în parte, narațiunea se desfășoară pe mai multe nivele, intuite și indicate bine de comentatorii de până acum ai cărții. Romanul poate prilejui o serie largă de abordări hermeneutice, dintre care cea psihanalitică și cea despre corporalitatea feminină sunt cele mai la îndemână. Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
lectură critică: faptul de a înțelege că ficțiunea nu conține criterii ferme de adevăr, că poate fi plină de contradicții, dînd unuia o impresie opusă decît a dat celuilalt, și că ea lasă spații mari pentru interpretări diferite. Acest pluralism hermeneutic a fost revelația lecturilor mele din biografii antichității. Ei mi-au sugerat infinitatea înțelesurilor cuprinse într-o ficțiune literară. Și mi-au încurajat totodată subiectivitatea lecturii: am știut spontan că pot avea dreptate, în ipoteza mea nouă împotriva ipotezei general
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
de poem, datorate imaginației omenirii� (idem, p. 104). Dacă e așa, poezia e simbolică în cel mai înalt grad, are adică o esență hieroglifică, pretinzînd a fi interpretată prin lectură. În prima abordare, Călinescu nu solicita criticii de poezie efort hermeneutic. Făcînd doar gestul comunicării, fără a comunica nimic, poeții trebuiau citiți pentru frumusețea solemnă a liturghiei pe care o oficiau. Forma goală� a poeziei însemna că ea ne cucerește nu prin conținut, ci prin organizare; ideea poetică nu e rațional
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
nici eroare, nici adevăr nu se află, iar pe de altă parte, unei cercetări academice în care sensul poate rămâne învăluit în precauția savantă. În locul acestora, autorul vorbește în primele pagini ale cărții sale despre periegeză ca de un instrument hermeneutic menit să provoace stupefacție calificaților genului. A înțelege un text - și este mereu vorba de capitolele din Matei - înseamnă „curtare“, „găsirea punctului de intrare“, „locul care cedează primul la deșir“, care survine după o îndelungă pândă (pp. 11-12). Suntem în preajma
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
provoace stupefacție calificaților genului. A înțelege un text - și este mereu vorba de capitolele din Matei - înseamnă „curtare“, „găsirea punctului de intrare“, „locul care cedează primul la deșir“, care survine după o îndelungă pândă (pp. 11-12). Suntem în preajma unui manifest hermeneutic, evident în prelungirea lui Dilthey și Gadamer, în care comprehensiunea nu înseamnă explicare, ci angajarea unui orizont existențial și punere sub întrebare a statutului interpretului, a istoriei sale și - iată - a domeniului său. Vocabularul vânătorii, al asediului umplu descrierea exercițiului
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
evident în prelungirea lui Dilthey și Gadamer, în care comprehensiunea nu înseamnă explicare, ci angajarea unui orizont existențial și punere sub întrebare a statutului interpretului, a istoriei sale și - iată - a domeniului său. Vocabularul vânătorii, al asediului umplu descrierea exercițiului hermeneutic al lui Marius Cruceru propunând ieșirea din canoane a celui pregătit de canonul însuși pentru înțelegere. Și - miză teoretică maximă - înțelegerea textului constă în surprinderea unui „punct de fractură așezat de Duhul acolo“ (p. 12). Propoziția trebuie să spună foarte
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
ale Lui. „Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa...” Nu pot să procedez hermeneutic, să caut un sens mulțumitor. Ori citesc terestru, și resping pe cine vrea să despartă pe fiu de tată, pe fiică de mamă, ori mă cutremură nu sensul, ci forța stranietății acestui fel de a vorbi. „Cel ce-și iubește
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
nivel universitar în Conservatorul bucureștean. Pornind de la semiotica saussuriană, lingvistica lui L. Hjelmslev și R. Jakobson, fenomenologia husserliană, adâncind mecanismul conștiinței, al intenționalității, a noesei și noemei, maestrul Crăciun s-a angajat în cercetările sale de tip semiotic, semantic și hermeneutic cu scopul definirii unor realități - cum sunt cele ale „limbajului verbo-muzical”, „limbajul dirijoral”, „gestul dirijoral cu funcție de semn”, „analiza morfo-sintactică a partiturii”, „impulsul gestual - generator de expresie”, „clase de bătăi dirijorale” , conceptul de „figură gestuală”, „figuri de tact de bază
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
muzei, pierdută în haosul materialității, simbol al unui crez hedonistic ("crede/ că-n afara eului totu-i calp totu-i străin" - Inocenția 2 etc.), suprapunerea planurilor real și mitologic, rezultanta fiind un spațiu distorsionat, populat cu apariții parodice, aluziv și hermeneutic, profund propice poeziei. Componentele primului ciclu poematic (intitulat mesaje urgente din Inocenția) sunt, cel mai adesea, monotone, terne, apoetice, ca și când discursul, deocamdată unul prozastic, s-ar porni cu greu. Există aici și o tramă narativă, cea a eforturilor edililor față
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
revelează deopotrivă caracterul ineluctabil al acesteia, dar și dedublarea, multiplicarea eului" (p. 254). La un moment dat, Dan Cristea amendează "monotonia hermeneutică" a lui Freud, contrapunând-o "oneirologiei" lui Jung. Se întâmplă să fiu de aceeași părere. Dar previzibile, monotone hermeneutic sunt și multe dintre textele grupate aici, sub un titlu, Poezia vie, care ne promitea totuși altceva.
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
fac perfect compatibilă cu sensibilitatea cititorului actual: "...interpretarea operei lui Hogaș chiar de aici ar trebui să pornească. Pentru că ea este nu atât sursa unor afirmații programatice (...), cât un document existențial - și, abia în felul acesta, prilejul destăinuirii unor chei hermeneutice. Document (...) al unui spirit (...) ironic și autoironic, ale cărui afirmații sunt construite pentru a fi răstălmăcite (...) Cine a văzut în Hogaș un homeric nu va fi greșit, dar bucuriile sale (...) sunt rodul inteligenței care își subordonează cultura" (p. 9). Este
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
dincolo de tematica religioasă, cartea rezistă prin puzderia de sugestii conținute. De aceea, volumul atrage atenția nu atît prin structura de ansamblu, cît prin fragmentele, bucățelele, replicile, așadar prin forma intermitentă a gîndului rostit spontan. Să dau cîteva exemple de cioburi hermeneutice răspîndite în materialul convorbirilor: 1) În orice doctrină serioasă, inferiorul e un simbol al superiorului. Niciodată invers. Verticala nu poate fi străbătută decît de sus în jos, tocmai de aceea psihanaliza sau comunismul sunt forme degradate de interpretare a omului
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
se reduce la un mind game avînd ca miză obținerea puterii sub forma cunoașterii absolute conducînd la colonizarea sovietică a lumii și la o altă versiune a istoriei, vechi hituri ale războiului rece. Înțelepciunea ultimă constă în a te exersa hermeneutic în jurul poveștilor și artefactelor sacre fără să încerci să le posezi; știința oferă pentru cei rău intenționați instrumentul obținerii unui ascendent definitiv asupra celorlați exercitat abuziv, discreționar, fapt pedepsit întotdeauna exemplar. În ajutorul doctorului Spalko vine un vechi "prieten" al
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
Canonul temperaturii n-a căzut încă și existența unor asemenea valori deocamdată imuabile în lumea noastră sublunară îmi dă încredere. Încredere să transfer, din lumea empirică în cea empireică a literaturii, cu rezervele și ghilimelele de rigoare, o mărime învestită hermeneutic." (pag. 255) Deloc ușor de intuit, tipologia textelor "bocnă" și a acelora conservate "la temperatura camerei", în care Alexandru Matei se lansează dezinvolt pe zeci de pagini, pleacă de la celebra colecție de articole ale lui Roland Barthes, Gradul zero al
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
antropologică(prin remitizare). Într-un articol publicat în Questions de mythocritique, Daniele Chauvin observă și aproximează capacitatea de reactivitate a mitului în producțiile literare, explicabilă prin forța lui de semnificare, de simbolizare și resimbolizare a realului, dar și prin efortul hermeneutic pe care-l suscită. Performanța mitului de a se disimula, de a camufla o atitudine critică vizavi de o problematică incomodă este analizată și de Marcel Detienne care consideră mitul ,,une parole de subversion, une voix de révolte et un
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
o abundență de citate, faptele în sine nu mai puteau fi negate. Refutarea s-a făcut, deci, fie în numele insuficientei (sau inadecvatei) armături teoretice a demersului, fie acuzându-se o lectură excesivă, marcată de răstălmăciri și lipsă de nuanțe (subiectivism hermeneutic), fie în numele unei lipse umane de înțelegere și toleranță (în numele principiului errare humanum est!). După cum știm însă de la debutantul Eugen Ionescu, din Nu, o carte poate fi lăudată sau înjurată, după placul și umorile criticului, pentru exact aceleași motive, nicio
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
și sensibilității unor lumi dispărute. Cealaltă dificultate vine din faptul că proza lui Eliade este una cu cheie, nu poți rămâne la suprafața evenimentelor, există peste tot indicii care solicită o hermeneutică adecvată, mai mult decât atât, chiar acest exercițiu hermeneutic este pus în scenă și peste el se suprapun diferite scenarii inițiatice. Spre deosebire de Dan Brown cu Codul lui Da Vinci sau Îngeri și demoni, cele două gadgeturi gata făcute pentru un James Bond de bibliotecă pregătit să facă jogging pe
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
Gregori intră, de fapt, în categoria numeroșilor comentatori care „joacă” după regulile trasate de moralistul rășinărean... Fără a respinge de plano „posibilitatea” unei biografii cioraniene (ca și a biografiei în genere), autoarea cărții de față ne oferă, în loc, un eseu hermeneutic și un portret à la manière de Cioran. Iar reconstituirea, inclusiv cronologică, a laboratorului de creație nu lipsește de pe lista „sugestiilor” sale: „O biografie a lui Cioran din care să lipsească istoria cărților sale este, desigur, de neconceput. (...) Or, cărțile
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
faptul că povestea ar putea fi adevărată de la un capăt la altul, că tocmai ceea ce ne depășește rațiunea este adevărul suprem. În plan real, istoria se încheie cu regăsirea fetei iubite, a reîntoarcerii în punctul inițial al despărțirii, închiderea cercului hermeneutic, ceea ce provoacă neliniștea scriitorului. Încercarea ultimă este aceea de a conține misterul. Ambiguitatea este un mod de a-l înfășura, de a-l proteja, de a revrăji o lume dezvrăjită. Trebuie să crezi. Pi Patel reușește să îl plaseze pe
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul „țărăniilor” nepretențioase care-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras acum în ceea ce un critic a numit, nu departe de adevăr, un „delir hermeneutic”. „Întrebarea, scrie exegetul de care ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de această operă, mereu ispititoare, printr-o critică «de sistem», pretențioasă, negreșit constrîngătoare, livrînd savantlîcuri sau dacă o putem savura și descifra printr-o lectură strict «de plăcere
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]