266 matches
-
deficiențe în mecanismele de reparare a leziunilor ADN induse de iradierea UV, ceea ce condiționează dezvoltarea neoplaziilor tegumentare multiple, mai ales în copilărie. În ataxie telangiectazie, sensibilitatea la radiațiile ionizante stă la baza riscului crescut pentru dereglări mieloide. Ambele sindroame prezintă heterogenitate genetică, de unde s-a dedus că au la bază intervenția unui sistem genic multiplu, ceea ce explică existența în aceste cazuri, a unor grupe multiple de complementație genică. Astfel, în Xeroderma pigmentosum au fost identificate două grupe de complementație, unul desemnat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
suferit evenimentul transformării maligne și, apoi, în descendentele sale. Rata înaltă a mutațiilor în celula transformată malign, induce o instabilitate genetică accentuată: sunt mutații la nivelul moleculei ADN, la nivel cromozomal și la nivel genomic. Instabilitatea genetică se exprimă prin heterogenitatea biochimică a populației celulare a tumorii primare. Instabilitatea genomică specifică celulei maligne permite acumularea unor alterări genetice multiple, care ar fi letale pentru o celulă normală. Dintr-o singură celulă inițială transformată malign pot rezulta variante multiple de celule maligne
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
înaltă specificitate. Printre altele, originea unicelulară a neoplasmelor este dovedită de identitatea frecventă a rearanjamentelor cromozomale în toate celulele unei tumori. Coroborarea datelor de Citogenetică cu datele subtile de Biologie moleculară, Biochimie și Imunologie sprijină conceptul originii unicelulare a neoplasmelor: heterogenitatea fenotipurilor și genotipurilor maligne din tumorile de vârstă mai mare este consecința emergenței de subpopulații celulare, în care se produc treptat remanieri cromozomale din ce în ce mai profunde și mai extinse și se amplifică secvențe de nucleotide. Astfel, leucemia cronică mieloidă (granulocitară) are
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
bizare, ale complementului cromozomal, asociate cu variații numerice și rearanjări cromozomale care nu mai au caracter clonal, constituind elemente care definesc așa numitul „ZGOMOT CITOGENETIC” ce sugerează precara stabilitate genomică care însoțește procesul de malignizare (Ștefănescu și Călin, 1996). Constatarea heterogenității celulare a tumorilor a generat conceptul liniei stem tumorale care explică o asemenea heterogenitate prin labilitatea genetică a celulelor maligne, precum și prin mecanismele selective care acționează asupra populațiilor celulare derivate dintr-o singură celulă transformată. Cariotipul celor mai multe celule maligne suferă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
au caracter clonal, constituind elemente care definesc așa numitul „ZGOMOT CITOGENETIC” ce sugerează precara stabilitate genomică care însoțește procesul de malignizare (Ștefănescu și Călin, 1996). Constatarea heterogenității celulare a tumorilor a generat conceptul liniei stem tumorale care explică o asemenea heterogenitate prin labilitatea genetică a celulelor maligne, precum și prin mecanismele selective care acționează asupra populațiilor celulare derivate dintr-o singură celulă transformată. Cariotipul celor mai multe celule maligne suferă schimbări gradate, evoluând cu o anumită rată. Cercetările lui Gebhart și colaboratorii săi (1986
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și chiar în celulele aparținând aceluiași tip de tumoră, astfel că studiul SCE devine nerelevant. Schimbările vizibile în cariotipul celulelor tumorale umane reprezintă așadar, doar unul dintre factorii de schimbare genetică implicați în progresia tumorală și care sunt responsabili de heterogenitatea celulară tumorală și întreținerea stării de „zgomot citogenetic” (Ștefănescu și Călin, 1996). Abia astăzi sunt înțelese, în liniile lor generale, mecanismele moleculare ale modificărilor cromozomale specifice neoplaziilor umane, confirmându-se după aproape un secol, ideea profetică a lui Th. Boveri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celule ale tumorii a unor clone neoplazice de subpopulații de celule cu modificări genetice adăugate celor inițiale, având loc o veritabilă evoluție clonală, cele mai multe dintre aceste variante genetice nesupraviețuind, dar unele dintre ele dobândind avantaj suplimentar de creștere, devenind predominante. Heterogenitatea genetică a componentelor celulare ale tumorii generează dificultăți în elaborarea strategiilor terapeutice bazate pe țintirea celulelor tumorale cu compuși chimici toxici. Alterările specifice din anumiți cromozomi se asociază cu tipuri specifice de tumori: aceste schimbări cariotipice nerandomice pot revela existența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
observarea, îngrijirea și suportul, fiind combinată cu alte variante psihoterapeutice (ROSEN și colab., 2001Ă. Această tehnică intensivă mai este utilizată în abordarea TP antisocială aflate în condiții de privare de libertate. Utilitatea terapiilor de grup depinde și de omogenitatea sau heterogenitatea acestora, de durata - adeseori insuficientă - a ședințelor și de asocierea altor variante psihoterapeutice (SHEA, 1993Ă. Terapiile de grup în ansamblul lor sunt mereu confirmate ca și cvasiobligatorii în orice strategie terapeutică elaborată pentru pacienții cu tulburări de personalitate. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
armonie, în timp ce valorile individuale încurajează realizarea și succesul personal (Kluckhohn, Strodtbeck, 1961). Alte cercetări tematice similare au demonstrat că grupurile de muncă se dezvoltă în timp, iar indivizii colectiviști percep temporalitatea în mod diferit de individualiști (Sosik et al., 2005). Heterogenitatea grupului este mai mare între individualiști, iar colectiviștii pun accentul pe similaritatea valorilor, pe asemănări cu ceilalți membri ai grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul grupului ca pe un mod de a aduce calități noi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul grupului ca pe un mod de a aduce calități noi în grup și perspective multiple în procesele de rezolvare a problemelor (Eisenhardt, Tabrizi, 1995). în consecință, individualiștii vor percepe heterogenitatea ca pe o caracteristică pozitivă, ce sporește eficacitatea grupului. în contrast, colectiviștii privesc această diversitate ca pe o amenințare la adresa stabilității grupului. Heterogenitatea funcțională și puterea grupului de individualiști i-a încurajat pe aceștia să învețe unul de la altul, concentrîndu-și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și perspective multiple în procesele de rezolvare a problemelor (Eisenhardt, Tabrizi, 1995). în consecință, individualiștii vor percepe heterogenitatea ca pe o caracteristică pozitivă, ce sporește eficacitatea grupului. în contrast, colectiviștii privesc această diversitate ca pe o amenințare la adresa stabilității grupului. Heterogenitatea funcțională și puterea grupului de individualiști i-a încurajat pe aceștia să învețe unul de la altul, concentrîndu-și atenția asupra sarcinii mai mult decît asupra relațiilor sociale și interpersonale din grup și să construiască încrederea cerută de performanțele superioare (Sosik et
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Pe de altă parte, termenul „ischemie” nu semnifică ischemie activă, ci se referă la boala coronariană cronică, cu antecedente de infarct care determină remodelare globală sau regională, de obicei în absența ischemiei reversibile (47). Prevalența este variabilă în studii din cauza heterogenității de definire. Este mai frecventă în studiile ecocardiografice versus angiografice, depinde de mărimea infarctului, de momen- tul evaluării ecocardiografice și de atitudinea terapeutică (mai frecventă dacă este evaluată precoce, înainte de optimizarea tratamentului medical și la pacienții tratați conservator) (45). Într-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
aceleași experimente ca și la adulți. Într-un anume mod gradul de maturizare nu este luat în considerare. Mai mult, un mare număr de studii au drept subiecți populații de copii și adolescenți amestecați, fără a se ține cont de heterogenitatea unei astfel de populații din punct de vedere hormonal, mai ales în ceea ce privește pubertatea. Doar Ryan și Puig-Antich (1986) și înaintea lor Graham și Rutter (1985) au evocat factorul hormonal pentru a explica repartiția diferențială după sex în favoarea fetelor: ei avansează
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ridicate, o mai bună adaptare socială aparentă (în momentul bilanțului medico-psihologic), dar în același timp printr-o „mai mare prevalență a tulburărilor psihiatrice grave, în special depresie majoră în momentul gestului lor sinucigaș”. Autorul trage concluzia că există o mare heterogenitate psihopatologică subiacentă comportamentului suicidar, heterogenitate în mod foarte strâns legată de contextul psihosocial și de capacitatea de comunicare a individului. Aceste rezultate par să arate, de asemenea, că populația „sinucigașilor” nu coincide exact cu cea a „celor care au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
socială aparentă (în momentul bilanțului medico-psihologic), dar în același timp printr-o „mai mare prevalență a tulburărilor psihiatrice grave, în special depresie majoră în momentul gestului lor sinucigaș”. Autorul trage concluzia că există o mare heterogenitate psihopatologică subiacentă comportamentului suicidar, heterogenitate în mod foarte strâns legată de contextul psihosocial și de capacitatea de comunicare a individului. Aceste rezultate par să arate, de asemenea, că populația „sinucigașilor” nu coincide exact cu cea a „celor care au avut o tentativă de suicid”. TENTATIVELE
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe loc în ochiurile rețelei filamentoase, formată din filamentele citoscheletului submembranar, de tipul fodrinei și complexelor proteice ale membranei veziculare (sinapsină I, sinaptofizină). Ancorarea veziculelor în plasa dispozitivului filamentos presinaptic asigură totodată limitarea exocitozei spontane a mediatorului. Se remarcă existența heterogenității veziculare determinată atât de modificările ciclice ale veziculelor, cât și de prezența în unele sinapse a mai multor substanțe mediatoare la nivelul aceleiași terminații neuronale. Aceste particularități au putut fi precizate prin microscopie electronică, în funcție de diametrul și densitatea histochimică a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de transducție al informației la nivel postsinaptic. Deosebirile dintre diversele tipuri și subtipuri de receptori au la bază diferențe importante fizio-farmacologice. Obținerea de reactivi farmacologici din ce în ce mai selectivi și stabilirea situsurilor lor de legare pe receptori specifici, au dus la ideea heterogenității situsurilor, ca factor reglator al eficacității sinaptice. În aceeași sinapsă pot exista două sau mai multe tipuri de receptori, a căror activare devine necesară pentru realizarea unei anumite funcții. O mare heterogenitate a receptorilor sinaptici prezintă acetilcolina, catecolaminele, serotonina, histamina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
legare pe receptori specifici, au dus la ideea heterogenității situsurilor, ca factor reglator al eficacității sinaptice. În aceeași sinapsă pot exista două sau mai multe tipuri de receptori, a căror activare devine necesară pentru realizarea unei anumite funcții. O mare heterogenitate a receptorilor sinaptici prezintă acetilcolina, catecolaminele, serotonina, histamina, adenozina, peptidele opioide, acizii glutamic și gama-aminobutiric etc. Ca exemplu poate fi dat cazul acetilcolinei, căreia i s-au descris până în prezent două tipuri de receptori nicotinici (N,-ganglionari și N2-musculari) și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un stimul puternic (perfuzia prelungită de glucoză), al echipamentului enzimatic, al pragului de stimulare și al activității electrofiziologice, celulele β-pancreatice sunt heterogene, alcătuind seturi celulare care pot interveni la niveluri glicemice diferite. Studii histologice minuțioase au pus în evidență o heterogenitate structurală a insulelor, în sensul că unele par tinere, prezentând un strat de fibre conjunctive fine (de apariție recentă), aflate în apropierea unui duct pancreatic, în timp ce altele par îmbătrânite, în jurul lor țesutul conjunctiv dens (aproape capsular) mărginind celulele de diferite
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
nu au existat diferențe semnificative ale index-ului sensibilității la insulină între cele două grupuri. Diferențele privind răspunsul insulinosecretor obervate între grupuri au fost atribuite de autori unui factor genetic. Un element important dezvăluit în cursul studiului a fost evidențierea heterogenității defectelor răspunsului insulinosecretor: o parte din subiecți au prezentat doar scăderea fazei I, alții au avut o scădere doar a fazei a II, iar o parte din subiecți au prezentat o scădere a ambelor faze. Un alt studiu cu un
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
CHC ÎN STADIUL INCIPIENT Pentru cele mai multe CHC aflate în stadiul incipient este dificilă detecția și acuratețea diagnosticului în această etapă, datorită lipsei markerilor serici, a unor aspecte radiologice specifice, la care se adaugă un aspect histologic de atipie celulară moderată. Heterogenitatea leziunilor genomice întâlnite în hepatocarcinogeneză sugerează implicarea anomaliilor genetice și epigenetice în care sunt afectate mai multe căi de semnalizare. În stadiile incipiente apar mai ales modificări cantitative ale expresiei genice induse prin mecanisme epigenetice. Au fost raportate anomalii ale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
și creșterea motilității celulelor tumorale. Aceste observații sugerează utilitatea CLDN1 ca biomarker pentru identificarea metastazelor din CHC [135]. ROLUL CELULELOR STEM ÎN HEPATOCARCINOGENEZĂ Cu toate că se consideră că tumorile maligne au origine monoclonală, ele sunt alcătuite din celule caracterizate printr-o heterogenitate morfologică și funcțională. Pentru a explica această heterogenitate tumorală au fost propuse două modele - stohastic, care sugerează că toate celulele din tumoră constituie o populație omogenă din punct de vedere biologic și prezintă aceeași capacitate de regenerare și modelul ierarhic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
utilitatea CLDN1 ca biomarker pentru identificarea metastazelor din CHC [135]. ROLUL CELULELOR STEM ÎN HEPATOCARCINOGENEZĂ Cu toate că se consideră că tumorile maligne au origine monoclonală, ele sunt alcătuite din celule caracterizate printr-o heterogenitate morfologică și funcțională. Pentru a explica această heterogenitate tumorală au fost propuse două modele - stohastic, care sugerează că toate celulele din tumoră constituie o populație omogenă din punct de vedere biologic și prezintă aceeași capacitate de regenerare și modelul ierarhic, intens susținut în ultimii ani, numit și modelul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
la chimioși radioterapie, responsabilă de apariția recidivelor tumorale post-terapeutice, la care se adaugă abilitatea lor de a se divide simetric și asimetric la nivelul masei tumorale. Existența celulelor cu trăsături de celule stem hepatice sau CSC hepatice explică doar parțial heterogenitatea și agresivitatea unor CHC. Diferențele între subtipurile tumorale de CHC ar putea fi determinate de anomalii ale unor căi de semnalizare celulară apărute pe parcursul tumorigenezei, la care se adaugă originea celulară diferită. În CHC umane și în cele induse experimental
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
și prin chimio-radiorezistență. Alte studii au arătat că și celulele CHC care exprimă markerii CD133 sau CD90 au trăsături de celule stem hepatice, ceea ce dovedește că originea CSC hepatice este diferită, fiind necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă această heterogenitate a CSC hepatice este datorată transformării diferitelor tipuri de progenitori/celule stem hepatice sau apar prin dediferențierea hepatocitelor mature. Prin studii de imunofenotipare s-a arătat că 28- 50% dintre CHC conțin celulele progenitoare/celule biliare care exprimă markerii CK7
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]