152 matches
-
și o eleganță ce nu sînt lipsite de valoare. Mai puțin interesante sau, ca să fim sinceri, de-a dreptul monotone (ca, de altfel, unele părți din poemul mare, unde Avitus insistă asupra anumitor detalii ale narațiunii) sînt cei 666 de hexametri care constituie Versurile de mîngîiere și de laudă a castității (Versus de consolatoria castitatis laude), adăugate ca o a șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pune să povestească. Și unele vieți de sfinți au fost transpuse în versuri de acest poet extrem de productiv: Viața Sfîntului Martin, scrisă de Sulpicius Severus, este parafrazată într-un poem alcătuit înainte de 576; acesta se compune din patru cărți în hexametri, îi este dedicat reginei Radegonda și e precedat de o epistolă adresată lui Grigorie de Tours; amintim că, înaintea lui Venantius, Paulinus de Périgueux încercase să facă același lucru (cf. p. 000) și ar fi putut să-i servească drept
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latin transpus în greacă sub forma silentiaroi îi desemna la Bizanț pe slujbașii (subordonați, administratorului palatului imperial, praepositus sacri cubiculi) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul dintre aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri, fiecare cu o introducere în metru iambic, dedicate descrierii Sfintei Sofia și, respectiv, amvonului acestei biserici restaurate prin grija lui Iustinian după cutremurul din 557. Primul, cuprinzînd 1.029 de versuri, a fost citit în public probabil la 6 ianuarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui Nonnos și a Eudociei, fie a diverselor tipuri de metru liric, cum sînt cele din poezia inovatoare și tradițională în același timp a lui Synesius - a apărut și s-a răspîndit mai ales începînd din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezintă sub forma unui volum de douăsprezece cărți, numerotate de la I la VIII și de la XI la XIV. Această numerotare urmează tradiția familiei codexurilor care împarte în trei cartea a VIII‑a (VIII, IX și X). Ele sunt redactate în hexametrii grecești și conțin profeții cu caracter antiroman. Cărțile III, IV și V sunt de origine iudaică. Restul constituie „Sibila creștină”. Vezi textul grec în J. Geffcken, Die Oracula Sibyllina [Die griechischen christlichen Schriftsteller 8, Leipzig, 1902], pp. 1‑226; Écrits
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin cultura secolului al XX-lea, S. oferă în prima sa carte, Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a trăi plenar în armonie cu lumea, sau de
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
Greciei. El încearcă aici metrul lui Lamartine, fiind unul din primii admiratori ai poetului francez în Moldova. Realizează și câteva versiuni din Boileau și Homer, se dovedește un bun traducător din vechea poezie eroică elină, pe care o tălmăcește în hexametri corecți. În periodice se află versuri fragmentare din Sappho și din A. Hommaire de Hell, iar în manuscris s-a păstrat o transpunere din Shakespeare, Șeiloc evreul. SCRIERI: Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe, Iași, 1832; Gramatică românească sau Observații gramaticești
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
2000. Ediții: Dimitrie Cantemir, Incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae, pref. Virgil Cândea, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Ilieș Câmpeanu, Vocația sintezei - „mit și epopee”, „Dilema”, 1994, 57; Miruna Mureșanu, Actualitatea capodoperei, „Universul cărții”, 1998, 4; Cristian Gașpar, Homer, „Iliada” - traducere în hexametru, „Studia indo-europea”, 2001, 1. C. V.
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
se arată mai degrabă ca o modalitate de căutare a modelului esențial. Poezia însăși este expresie a universalității esențiale: „Pe lângă noi trec ere după ere/ Dar nu ne-ating. Privindu-le-n tăcere,/ Cuprindem totul însă rămânem mai departe/ În hexametrii noștri fără moarte.” Procesul devine mai evident în poemele din volumul Monolog în Babilon (1967), singurul pe care poetul l-a publicat după al doilea război mondial. În multe dintre piesele de aici, din nou neoromanticul se însoțește cu neoclasicul
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
destul de frecvent și endecasilabul, uneori alexandrinul, din când în când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
August Russu, Vincențiu și Iulian Grozescu, G. Popovici, N. Costa, M. Șerban, Paul Draga, At. M. Marienescu, I. Puticiu și Moise Bota. Atanasie Șandor e autorul unui îndemn intitulat Încurajare spre înălțarea științelor folositoare și a limbei materne, scris în hexametri și pentametri, iar N. Christian semnează un articol-program, Onorați leptori, în care susține că almanahul apare pentru a „restatornici” limba română în publicistica și printre tinerii români din Arad. Însă publicația este interesantă nu prin literatura tipărită, ci prin polemica
MUGURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
atât cunoștințele din domeniul limbilor clasice și moderne, cât și experiența editorială. A tradus pentru prima oară în România Imnurile atribuite lui Homer și Orfeu, precum și Argonauticele lui Apollonios din Rhodos, epopee apărută parțial în 1976 și integral în 1992. Hexametrul greco-latin din Imnuri a fost echivalat cu macedonskianul vers de 17 silabe fără rimă, iar în epopee proza alternează cu pasajele versificate. Din literatura latină, A. s-a oprit asupra unor tragedii ale lui Seneca (Medeea și Octavia) și asupra
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
Disertație asupra nașterei și vieței lui Omer). După un travaliu copleșitor, care avea să-l coste vederea, realizează o a doua versiune, din care publică primul cânt în 1858, apoi în 1868, precedat de un pretențios studiu introductiv (Disertatio despre hexametrul antic hellen și modern românesc și ceva despre limbă). Scrisă cu ortografia italienizantă a lui Heliade-Rădulescu, încercarea e săvârșită în versuri hexametrice frumos sunătoare, dar înțelesul este cel mai adesea compromis de o limbă bizară, cu silnice inversiuni și cuvinte
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
1842), o traducere din franceză. SCRIERI: Disertație asupra nașterei și vieței lui Omer, în Homer, Iliada, I, pref. trad., pref. I. Eliade, București, 1837; Prințul român, București, 1843; Săteanul creștin sau Partea morală din foaia satului, București, 1853; Disertațio despre hexametrul antic hellen și modern românesc și ceva despre limbă, în Homer, Iliada, București, 1868. Traduceri: Vittorio Alfieri, Din operile lui..., vol. I: Saul, pref. trad., București, 1836, Virginia, București, 1836; Homer, Iliada, I, pref. trad., pref. I. Eliade, București, 1837
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
recitau versuri de V. Alecsandri, A. Mureșanu, G. Sion. Începând din 1851, B. a publicat versuri, unele dintre ele fiind meditații pe teme religioase, câteodată melodios transpuse. A folosit în celelalte poezii, dintre care unele au caracter patriotic, cu deosebire hexametrul. A recurs nu o dată la construcții bizare, care, alături de numeroasele latinisme și de ortografia latinizantă, îi fac versurile greu lizibile. În volumul Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice (1874), a prelucrat peste cinci sute de maxime aparținând lui Ovidiu, Horațiu, Marțial
BRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285859_a_287188]
-
cărți subiectivitatea se numește justificare, perpetuă apărare și îndreptățire a multelor și întortocheatelor acțiuni politice la care a participat) și pe cei de autobiografii (un Nicephoros Vlemmides, un Grigorie din Cipru, un Gheorghios Pachymeres din Niceea, cu o scriere în hexametri), lângă istoriografi și (acum desueți) alcătuitori de cronografe. Între scriitorii de istorie se cade a fi evocat un Nicephoros Callist Xanthopoulos, autor, la începutul veacului al XIV-lea, al unei importante Istorii bisericești (dusă până la anul 911) din care se
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
e senină, echilibrată, însetată de claritate. Trei prejudecăți! Trei fraude! Trei frumoase minciuni care s-au impus. Și unde? Chiar acolo unde Apolo și-a fixat reședința pentru a adopta un ton oracular. La Delfi. Unde preoții săi tălmăceau în hexametri bâiguielile Pythiei. Să ne lămurim întîi în privința clarității. Ce e clar la Delfi? Preoții lui Apolo, zeul luminii și, ca atare, și al clarității au contribuit, poate, cel mai mult la desăvârșirea artei ambiguității prin felul cum au căutat să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
discuta despre el. Dar autorii pe care i-am consultat se împărțeau în două categorii. Unii exaltau misterul oracolului, fără să lămurească nimic. Alții îl persiflau, de asemenea fără să lămurească nimic. Nu m-au luminat nici ironiile pe seama mediocrității hexametrilor inspirați de zeul poeziei preoților săi și cu atât mai puțin ale altora, care luau totul în derâdere, afirmând că Delfi ar fi fost o enormă înșelătorie regizată până în cele mai mici amănunte de o adevărată mafie oraculară ce conta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spre autobuz. Mă mai uit o dată spre cele șase coloane rămase în picioare din fostul templu al lui Apolo. Șase sunt? Da, șase. Și una singură mai are capitel. Sunt ca niște silabe de piatră, fără nici un înțeles, rămase din hexametrii compuși de preoții zeului pentru a tălmăci vorbele incoerente ale Pythiei. Lumina echivocă, umedă și cenușie, plină de sucurile grele ale buruienilor dospite la soare, pe care am venit s-o caut la Delfi, le dădea ceva ce nu mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-o caut. M-a entuziasmat, inițial, ironia cu care Fontenelle îi socotește pe preoții lui Apolo nu doar niște escroci, care au organizat la Delfi cea mai mare și cea mai rentabilă escrocherie a antichității, ci și niște diletanți. Hexametrii în care ei tălmăceau bolboroselile Pythiei îl puneau pe zeul poeziei în situația penibilă de a se dovedi un poet minor, un fel de versificator de duzină, un veleitar. Apolo, ca poet, nu era bun decât să-i ducă bagajele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
boilor" și a siestei sub arbori delira. Urmaș de țăran, era cu deosebire sensibil la spectacolul rustic, iar prestigiul textului clasic însutea valoarea versurilor. O descripție oricât de bogată a unui modern nu-i sugera lui Suflețel atât cât simplele hexametre virgiliene.) Emoția lui intimă era delicioasă și Ioanide, căruia îi plăcea Virgil, se complăcea în entuziasmul extraordinar al lui Suflețel. "Cel puțin, zicea el, dobitocul nu-i apatic." - Foarte frumos! recunoștea și Aurora. - Ia ascultă aici! (Suflețel închidea ochii un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iar dacă cineva se răstea la el, făcea o figură mai speriată decât se cuvenea, nu riposta și fugea repede pe ușă, mulțumindu-se a reclama altora în afara locului de agresiune. "Oamenii cavernelor, striga el, barbari, care nu știu nici un hexametru din divinul Homer!" Încolo, nu era capabil a face vreun rău cuiva, refuza indignat să comită vreo nedelicateță și era omul cel mai sedentar și mai inofensiv. Andrei Gulimănescu, deși de origine țărănească el însuși, cu rude foarte bogate într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
modelului delfic” asupra stilului poeților beoțieni, cum este Hesiod, de pildă, cu atât mai mult cu cât nici În cazul lui nu s-ar putea face clar diferența Între poet și profet. În plus, stilul foarte personal, dar epic, folosirea hexametrului dactilic, mișcarea metrică lentă, de preferință spondaică, gustul pentru metaforă, tonul demn - toate acestea sunt trăsături caracteristice ale oracolelor delfice care se regăsesc În egală măsură la Parmenide și Empedocle. Porecla lui Heraclit (deosebit de interesat de oracole), ho skoteinos, „cel
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
verbale, trimite cu gândul la obiecte comice"110 (trad. n.). O completare de bun augur aduce Marian Popa prin considerațiile făcute la adresa operei lui Hipponax (sec. VI î.e.n.), pe care cercetătorul român 111 îl consideră cel dintâi parodist. Opera acestuia, Hexametri, ar conține o parodie a invocației către zei, specifică momentului cu care debutează epicul epopeic, fiind ușor de recunoscut grație circulației largi a epopeilor homerice. Oricum ar sta însă lucrurile, o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
opul său, publicul nu va mai considera cavalerismul decât un cadru ridicol, depășit, cu toate că autorul introdusese și multe figuri ale timpului alături de cele eroice, legendare. Ulterior, tot sub pseudonim: "[...] descrie isprăvile unor țărani și vagabonzi cu adaosuri extrem de tendențioase, în hexametri pe jumătate latinești, însușindu-și în mod glumeț forma solemnă a epopeii culte din acea perioadă (Opus Maccaronicum). De atunci, parodia n-a mai încetat să fie reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]