174 matches
-
fără zbucium, fără speranțe. Secundele zboară, adunându-se în ani... prea mulți și prea grăbiți... Cum ar fi oare drumul fără obstacole, fără încercări? Unde s-ar mai integra sentimentele, trăirile, emoțiile?! Avem de trăit aventura în toată splendoarea și hidoșenia ei. Avem nevoie de trecut pentru a realiza ce e prezentul și pentru a ne avânta spre viitor. Avem nevoie de impulsuri din când în când, opririle nu trebuie să dureze prea mult. Chiar obosiți, debusolați, scârbiți, sau prea entuziaști
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
social și să se realizeze ca om, înseamnă că procedând astfel, acesta și-a trădat conștiința socială plămădită de mediul primordial, sau că literalmente este un individ fără conștiință?!... Tot așa, de ce conștiință socială se mai poate vorbi în întreaga hidoșenie politico-economică numită Uniunea Europeană, dar mai ales în țările din vestul ei, adică acolo unde granițele statelor au ajuns simple marcaje geografice? Poate de conștiința afacerilor rentabile, a purcoiului de bani încasați (cinstit au ba) și a relaxării în timpul liber! Nu
PENTRU ROMÂNI, A EXISTA ÎNSEAMNĂ A SUPRAVIŢUI CU ORICE CHIP! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348832_a_350161]
-
interesant pe o plaje plină de oameni în costume de baie? - Oamenii însăși. Fiecare apare altfel, nu se aseamănă unul cu celălalt. Un corp poate fi armonios construit, altul hidos. Rămâne ca fiecare să-și aleagă ce dorește să privească, hidoșenia sau frumusețea trupurilor umane. - Eu aș dori să văd frumusețea sufletească a individului, nu cea trupească cum spui tu. - Ooo, aici ai dreptate dar ca să-i descoperi sufletul trebuie să pătrunzi în intimitatea lui și nici atunci nu poți fi
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
câteva fire argintii, fruntea încruntata, ochii verzi din care izvora o lumină crudă sălbatică, cred că alcoolul era de vină, obrajii palizi cu gura mereu deschisă țipând. Expresia fetei lui în acele momente avea ceva grotesc, aveai impresia că o hidoșenie morală se distingea pe fața lui. Deși nu era urât că bărbat însă cealaltă față interioară a diformității morale ce i se oglindea pe chip îl făcea urât de asemenea era și schimonosit la fața din cauza băuturii. Am simțit o
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
consemnul, apăsă pe mânerul de la clanță și deschise. Deodată un fior o cutremură din creștet până în vârful unghiilor de la picioare. În odaie, la o măsuță joasă și rotundă, țărănească, pe două scăunele, se aflau față în față baba și o hidoșenie pe care n-o mai văzuse niciodată. Arătarea rânjea cu chipu-i fioros, cu coarne, urechi lungi, corpul păros prelungit cu o coadă stufoasă, picioare terminate cu copite iar brațele cu labe ca de urs. - Intră, surato, pițigăie baba. Nu
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
să te pârjolesc pe foc, adăugă morocănos. Dintr-o dată simți că nu are control asupra picioarelor și se îndreptă, fără voia sa, spre poartă. O împinse brusc și se apropie de vrăjitoare cu un sentiment ciudat. În fața sa, în locul acelei hidoșenii, apăru o frumusețe de fecioară cu sânii provocatori, păr bălai și ochii ca două văpăi. Răscolit de dorință, o cuprinse cu voluptate în brațele-i vânjoase și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
televiziune. Avea ochelarii cu dioptrii, capul ca o minge de oină, cu părul foarte scurt, negru, cârlionțat, cu dantura ieșită puternic în exterior ca și cum ar avea bot, cu pielea închisă la culoare. Orice om care o studia, rămânea uimit de hidoșenia femeii. La o femeie urâtă, dacă o studiezi cu atenție, găsești și aspecte atrăgătoare și poate părea, din anumite puncte de vedere, chiar frumoasă. Pe Mona însă, studiind-o, te mirai cum de natura a zămislit o astfel de sluțenie
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
și se ridică plin de optimism și cu dorința de a rosti: Femeie, / ce mare porți în inimă și cine ești? Mai cântă-mi înc-odată dorul tău, / să te ascult ... . Când totuși, va ieși din nou la lumină, orbit de hidoșenia figurilor unora dintre semeni, în fapt rezonanța distrugerii propriilor lor aure, va trebui să se adapteze, încetul cu încetul, luminii de care Blaga a fugit, cu toată creația lui, pentru a nu fi pângărită de privirile profanului. A aceluia ce
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
existențial, ca rezultat al iubirii, o apropiere a nevoii da a împerechea lumina cu întunericul, binele cu păcatul, frumosul cu nechibzuitul, pentru că urâțenia este interioară, ea iese la suprafață secând lucrarea exteriorului, datorită neputinței noastre de a distruge prin cuget hidoșenia. Iubim și vrem să fim iubiți pentru a uni energiile binefăcătoare ale Universului cu cele ale teluricului, noi fiind trainica legătură dintre cele două sisteme: Prin cosmos / auzi-s-ar atuncia măreții mei pași / și-aș apare năvalnic și liber
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
îngropat sub asfalt așteptând să-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei poezia. Și s-a-nălțat precum un megalit din fier aproape frumos în hidoșenia lui ocoperită de cărămiziul ruginii ce-i pregătea pieirea încă din fașă. Citește mai mult Efemeride (1) Au spart cuvântulsă-i smulgă înțelesul...Frumusețea luizăcea sfărâmatăsub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi...Le-au îngropat sub asfaltașteptând să-ncolțească.Treceau
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
luizăcea sfărâmatăsub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi...Le-au îngropat sub asfaltașteptând să-ncolțească.Treceau mașinileca niște mâinice luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumuluisă-și împlinească soroculși să sloboadădin pântecul eipoezia.Și s-a-nălțatprecum un megalit din fieraproape frumosîn hidoșenia luiocoperită de cărămiziulruginiice-i pregătea pieireaîncă din fașă.... XXII. PROLEGOMENE LA IUBIRE, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Prolegomene la Iubire de Constantin Stana Dintre toate temerile care bântuie ființa umană, uneori spontan, ca
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
-și exprime ideile îndrăznețe, puse în slujba colectivității lor, au sfârșit în lanțuri sau decapitați, sau arși pe rug, sau spânzurați, sau torturați, în chinuri fioroase. Sistemul nu a cedat niciodată în fața criticilor lui, în fața celor care i-au arătat hidoșenia sau măcar au încercat să spună că e perfectibil. Au fost eliminați, cum se spune astăzi, «scurt», fără multe vorbe. Dar în România mulți creatori trăiesc cu iluzia că idei ale lor ar putea să influențeze gândirea bolnăvicioasă a unor
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
sine compozițional și ca modelaj a cunoscut, acum cîțiva ani, o amplasare kitsch în gardul regimentului de la Copou. La Cluj (pardon! și Napoca) un Avram Iancu, voievod neîncoronat, ostoind ambiții patriotarde de joasă extracție, se lăfăie acum definitiv în toată hidoșenia lui, într-un oraș de recunoscută acuratețe urbanistică. Doar două cazuri din puzderie. Mai peste tot, mafiile administrative locale, cauționate de concursuri trucate din plecare, se întrec în a ridica pe cai voievozi mai mult sau mai puțin glorioși. Există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecinginea dăinuie și acum și nu sînt semne că se va ivi un dermatolog emerit care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor au fost, firește, dosite după '89, burdușind depozitele fostelor consilii ale culturii și educației socialiste, vulgarele mozaicuri, mastodonții supraponderali, decurgînd din Vera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rusiei a mai contat cîndva în arta secolului, asta s-a datorat acestor excepționali expluzați. Nicicum celor care, în lene pe ruble și pe kopeici cohorte fără număr au sufocat fostele incinte țariste și, mai tîrziu, sălile congreselor popoarelor cu hidoșeniile realismului socialist. Extrem de tentantă, această "nouă metodă de creație" și pentru maeștrii poporului din țările devenite satelite ale Moscovei. Cînd Tonitza se înverșuna, vag misogin, în fața "floristelor" timpului, confecționere de tablouri lascive, ca iatacurile din care ieșeau, nici prin gîndul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale orașului (printre ele, Casa tineretului, Prefectura, Casa sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în cel mai pur stil proletcult) însemne ale dezonoarei noastre, dar sîntem din ce în ce mai siguri că le vine și lor cît de repede rîndul. Pînă cînd locul hidoșeniilor, date acum jos, va fi luat de siluetele uman-monumentale al căror prototip (prin ce minune scăpat de furia "clasei muncitoare"!) se află încă în picioare pe aripa veche a edificiului, pînă atunci cerul liber, stînd curat pe arhitrava salvată, e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evident. Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigănească le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
6 septembrie Dacă treceți prin dreptul Casei tineretului (monstruozitate arhitecturală ce a ras una din frumoasele clădiri ieșene, Jockey Club), veți vedea cum, înaintea lucrărilor de bază ale renovării actuale, toată suflarea șantierului e acaparată de ferchezuirea altoreliefurilor de pe fațadă: hidoșenii ale triumfalismului comunist, pecingine care s-a întins în toată țara, ca minciună voioasă a unui mare dezastru istoric. Suratele de pe Casa pătrată (fost și actual sediu), de pe Casa... curelei de transmisie (Sindicatele) dar și statua Independenței (cui?) (care a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-și turtească fața de monstru și, în timp ce dau încet înapoi, se prelinge pe asfalt. E, în Bucovina, vestita mască de urît, rivalizînd, în frumusețe păgînă, cu cea africană. Masca ăstuia din parbriz nu rivalizează cu-a nimănui. Unică în hidoșenie și perfect emblematică momentului. Ne este, de altfel arătată, seară de seară, la jurnale. Nu-mi mai plac bețivii. Îmi plac nebunii. Decupez din ziar poza cu țicnitul gol-pușcă făcînd jogging pe Independenței. Și nefăcînd rău nimănui. 13 iunie Pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meu, oare? Îndoi-m-aș. (Și n-am cui.) 11 iulie E havuzul din fața Bibliotecii Universității (Fundației regale Ferdinand I, dacă vreți) sau, mă rog, din fața Casei Tineretului (și Studenților, dacă vreți), cum foarte inteligent se numea pînă mai ieri, hidoșenie ridicată pe locul somptuosului Jockey Club, dacă vreți, dar nu despre asta e vorba acum, ci pur și simplu despre improvizatul havuz de pe rond. Cel căruia dacă tot am luat-o pe panta hidoșeniilor să-i trecem în cont dispariția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inteligent se numea pînă mai ieri, hidoșenie ridicată pe locul somptuosului Jockey Club, dacă vreți, dar nu despre asta e vorba acum, ci pur și simplu despre improvizatul havuz de pe rond. Cel căruia dacă tot am luat-o pe panta hidoșeniilor să-i trecem în cont dispariția de-aici a unui colț pitoresc din vechiul Iași, apoi etalarea vulgară, tot aici, ba a unui ceas din metal de mamut industrial socialist, ba a două capace de cratiță... Dar asta, probabil, pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descălecarea vreunui voievod de bronz, că tot se suferă încă aprig, ca-n vremea lui Pingelică, de voievodită. Dar, iarăși, nu-i vorba despre astea toate, ci de havuzul, așa cum e bietul de el acum, salvat totuși un timp de hidoșenii și stînd umil în vipia de 35 de grade de-afară. Ei bine, zilnic, pe la prînzul pîrjolit, se consumă aici una din cele mai ingenui reprezentații. Numai dacă o luăm, firește, în sine, fără conotații năstrușnice, precum cele la îndemîna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Horia Stamatu], Bălăriile d-lui P. Șeicaru, „Libertatea românească”, 1955, 8-10; Constantin Xeni, Pamfil de ieri și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
prieten binevoitor și mai bine plasat, ca să-ți cumpere el un kil de carne, portocale sau unt. Dacă vânzătoarele te simpatizau, aveai șanse să prinzi ceva mai bun. Deși solidaritatea de grup întru aprovizionare nu lipsea, promiscuitatea, porcăiala, îngălarea și hidoșenia dădeau adevărata măsură a cozii. Oameni urâți, împuțiți, diformi, abrutizați, frustrați, resentimentari, schimonosiți de invidie, unii ar fi fost în stare să te toarne pentru un kil de carne în plus sau pentru că erai mai „altfel”. Nu am văzut niciodată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
faciesul supt și ochii înfundați în orbite, ale căror priviri stinse evocau agonia muribunzilor fără șansă de salvare. Totul părea ireal. Mi se părea că răsfoiesc un album cu desenele lui Goya, în care „somnul rațiunii” scoate la iveală toată hidoșenia din om. Mi-am revenit imediat. Revederea unor prieteni și colegi m-a bucurat. Îndată am fost luat în primire de doi colegi din Iași care mi-au făcut loc între ei, pe unul dintre priciuri. Abia mai târziu, după
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]