262 matches
-
pilotul norvegian Leif Dietrichson, cu cel francez René Guilbaud și cu alți trei francezi, Amundsen a pornit la bordul unui hidroavion francez "Latham 47" în căutarea membrilor expediției "Italia". A fost ultima dată când au mai fost văzuți în viață, hidroavionul dispărând cu toți cei de la bord. Mai târziu a fost găsit pe mare, în apropiere de Tromsø, doar un flotor al hidroavionului și rămășițele unui rezervor de combustibil. Se presupune că hidroavionul s-a prăbușit din cauza ceței undeva în Marea
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
Latham 47" în căutarea membrilor expediției "Italia". A fost ultima dată când au mai fost văzuți în viață, hidroavionul dispărând cu toți cei de la bord. Mai târziu a fost găsit pe mare, în apropiere de Tromsø, doar un flotor al hidroavionului și rămășițele unui rezervor de combustibil. Se presupune că hidroavionul s-a prăbușit din cauza ceței undeva în Marea Barents, Amundsen și ceilalți membri ai echpajului murind pe loc sau la scurt timp după aceea. Corpul lui nu a fost niciodată
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
dată când au mai fost văzuți în viață, hidroavionul dispărând cu toți cei de la bord. Mai târziu a fost găsit pe mare, în apropiere de Tromsø, doar un flotor al hidroavionului și rămășițele unui rezervor de combustibil. Se presupune că hidroavionul s-a prăbușit din cauza ceței undeva în Marea Barents, Amundsen și ceilalți membri ai echpajului murind pe loc sau la scurt timp după aceea. Corpul lui nu a fost niciodată găsit, deși autoritățile norvegiene au continuat căutările până în luna septembrie
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
000 CP (110 000 kW), ce asigura o viteză maximă de 33 noduri (61 km/h). Nava avea o autonomie de 12 000 mm (22 000 km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane adăpostite în două hangare, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
număr de 5, unul plasat în turnul-blindat pupă și câte unul montat pe fiecare turela principala. Ele aveau o precizie mai slabă decât a directorului principal, eroarea de detecție fiind de pește 0.5% x distanță. Alte echipamente: Avioane: 4 hidroavioane Arado 196, plasate în hangare de la centrul navei. Echiparea lui Bismarck s-a încheiat la 24 August 1940. Din septembrie, au început testele și instruirea echipajului. Comandantul navei a fost numit Ernst Lindemann. Într-un test executat în octombrie 1940
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
a pierdut contactul radar definitiv. "Prinz Eugen" s-a separat de Bismarck în seara zilei de 24 mai, urmând o altă ruta către portul francez Brest. Crucișătorul avea să ajungă fără incidente în port, în 28 mai. Câteva zeci de hidroavioane ale pazei de coastă britanice au început o căutare frenetica a navei germane. Abia pe 26 mai acesta a fost descoperit, în sud-estul insulelor britanice. Portavionul "Victorious" a lansat 12 avioane lans-torpila, care au reușit 1 sau 2 lovituri asupra
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
era cu doar 40 kg mai mare, iar carenajul roților a fost înlocuit. Greutatea totală era de 2.300 kg. Viteza maximă era de 430 km/h la 5.300 m.. A fost construite și avioane experimentale: I.CR.42 ("Idrovolante" = hidroavion) și CR.42DB. A fost construit un singur aparat I.CR.42 în 1940. Testele de zbor au început în 1941, la baza Vigna di Valle, pe Lacul Bracciano, în nordul Romei. Acest aparat avea o viteză maximă de 423 km
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
(n. 1 aprilie 1873, satul Cioara-Radu Vodă, astăzi comuna Bărăganul, județul Brăila - d. 20 iulie 1954, București) a fost un inovator și inventator român care a construit primul hidroavion cu fuzelaj în 1911. s-a născut pe 1 aprilie 1873 în satul Cioara-Radu Vodă, astăzi Comuna Bărăganul, județul Brăila. A urmat Școala Comercială la Galați însă, fiind pasionat de tehnică, s-a angajat ca ucenic mecanic la Atelierele Navale
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
pe navele Serviciului Maritim Român ca ofițer mecanic realizând inovații pentru optimizarea funcționării căldărilor navale și a turbinelor. Urmează o școală tehnică navala la Savona, în Italia și ajunge mecanic-șef pe cargoul „Turnu Severin”. Pasionat de aeronautică, a inventat hidroavionul cu fuzelaj și a fost un mare animator al aeromodelismului în România. Rămas în uitare multă vreme, meritele lui Ion Paulat în proiectarea și construirea primului hidroavion românesc și a tunelului aerodinamic au fost recunoscute de Academia Română pe 20 iunie
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
și ajunge mecanic-șef pe cargoul „Turnu Severin”. Pasionat de aeronautică, a inventat hidroavionul cu fuzelaj și a fost un mare animator al aeromodelismului în România. Rămas în uitare multă vreme, meritele lui Ion Paulat în proiectarea și construirea primului hidroavion românesc și a tunelului aerodinamic au fost recunoscute de Academia Română pe 20 iunie 1954. Ion Paulat a murit la București pe 20 iulie 1954 în urma unui accident vascular cerebral. Se afla în capitală pentru a preda la Ministerul Transporturilor materiale legate
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
fost recunoscute de Academia Română pe 20 iunie 1954. Ion Paulat a murit la București pe 20 iulie 1954 în urma unui accident vascular cerebral. Se afla în capitală pentru a preda la Ministerul Transporturilor materiale legate de activitatea sa aeronautică precum și macheta hidroavionului său. Cu ocazia escalei vasului „Turnu Severin”, pe care era îmbarcat, în portul Alger în 1908, Paulat a avut ocazia să observe evoluția unui hidroglisor și a constatat instabilitatea acestuia la viteze mari. Considerând că montarea de aripi la acest
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
de zbor ale căror modele le testează într-un tunel aerodinamic simplu (un ventilator, o pâlnie și un tub) pe care și-l amenajase la bordul navei „Turnu Severin”. Reușeste să finalizeze proiectul inițial al unui „Hidro-Aero duplex monoplan”, un hidroavion monoplan, bimotor, însă, datorită dificultăților de construcție, realizează un al doilea proiect, de data aceasta al unui hidroavion biplan cu aripi decalate. Confruntându-se cu mari dificultăți în procurarea fondurilor necesare construirii aparatului, Ministerul de Război nealocând fondurile promise, Ion
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
tub) pe care și-l amenajase la bordul navei „Turnu Severin”. Reușeste să finalizeze proiectul inițial al unui „Hidro-Aero duplex monoplan”, un hidroavion monoplan, bimotor, însă, datorită dificultăților de construcție, realizează un al doilea proiect, de data aceasta al unui hidroavion biplan cu aripi decalate. Confruntându-se cu mari dificultăți în procurarea fondurilor necesare construirii aparatului, Ministerul de Război nealocând fondurile promise, Ion Paulat reușește să construiască un aparat doar în 1911 fiind ajutat de industriașului Gheorghe Fernic din Galați, aparat
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
Gheorghe Fernic din Galați, aparat cu care face o demonstrație pe 6 noiembrie 1911. Performanțele tehnice fiind încă modeste (salturi de 35 cm înălțime și 10 m lungime) și neputând achiziționa cel de-al doilea motor, Paulat construiește un mic hidroavion monomotor cu care face demonstrații, reușind să se ridice până la înălțimea stâlpilor de telegraf. Pe 6 iunie 1912, în timpul unei demonstații aeriene, se produce un accident, aparatul fiind distrus iar Paulat fiind accidentat serios. Proiectele de reparare a aparatului și
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
Marsilia a fost bombardat mai apoi pe 21 iunie în două raiduri, unul diurn și altul nocturn. Au avut loc lupte aeriene și deasupra Tunisiei, fiecare tabără pretinzând că a produs pierderi inamicului. Pe 17 iunie, o forță formată din hidroavioane CANT Z.506B din cadrul 4 Zona Aerea și bombardiere SM.79 au bombardat Bizerte. Ultima operațiune aeriană împotriva Franței a fost întreprinsă de italieni pe 19 iunie, când avioanele din cadrul 2 și 3 Squadre Aeree din Sardinia au bombardat ținte
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Un hidroavion este un aparat de zbor care este creat pentru a putea ameriza, adică pentru a putea decola și ateriza pe apă. Există două tipuri de hidroavioane: Hidroavioanle au fost unele din cele mai mari aparate de zbor în prima jumătate
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
Un hidroavion este un aparat de zbor care este creat pentru a putea ameriza, adică pentru a putea decola și ateriza pe apă. Există două tipuri de hidroavioane: Hidroavioanle au fost unele din cele mai mari aparate de zbor în prima jumătate a secolului 20. Abilitatea lor de a ameriza a fost unul din motivele pentru care nu s-a ținut cont de dimensiuni, care în mod normal
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
orice suprafață de apă. Probabil că viața acestui aparat de zbor a început din visul unui ofițer italian care a remarcat abilitatea pescărușilor de a decola, zbura și ateriza pe uscat și apă. Tenace își urmează visul și creează primul hidroavion. Primul hidroavion care a făcut traversarea Oceanului Atlantic a fost NC-4 în anul 1919. Aceast avion a fost o încercare și o posibilă alternativă pentru transportul naval care era extrem de afectat de către războiul submarin. În anii următori (1920-1930) hidroavioanele reușesc să
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
de apă. Probabil că viața acestui aparat de zbor a început din visul unui ofițer italian care a remarcat abilitatea pescărușilor de a decola, zbura și ateriza pe uscat și apă. Tenace își urmează visul și creează primul hidroavion. Primul hidroavion care a făcut traversarea Oceanului Atlantic a fost NC-4 în anul 1919. Aceast avion a fost o încercare și o posibilă alternativă pentru transportul naval care era extrem de afectat de către războiul submarin. În anii următori (1920-1930) hidroavioanele reușesc să aibă transporturi
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
creează primul hidroavion. Primul hidroavion care a făcut traversarea Oceanului Atlantic a fost NC-4 în anul 1919. Aceast avion a fost o încercare și o posibilă alternativă pentru transportul naval care era extrem de afectat de către războiul submarin. În anii următori (1920-1930) hidroavioanele reușesc să aibă transporturi regulate între Statele Unite ale Americii și Europa, precum și deschiderea unor alte noi rute către America de Sud, Africa și Asia. Orașul Foynes din Irlanda, de-a lungul râului Shannon unde se află actualul Aeroport Internațional Shannon a fost
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
Shannon unde se află actualul Aeroport Internațional Shannon a fost punctul terminus pentru timpuriile zboruri transatlantice. Unde avioanele cu rază mare de acțiune ale acelor timpuri aveau nevoie de terenuri special amenajate pentru aterizare, realimentare, necesare pentru acoperirea distanțelor mari, hidroavioanele puteau oprii lângă orice insulă mică, lac, râu sau stațiune (de coastă) pentru a îndeplinii această acțiune. Compania Pan Am cu ale lor hidroavioane Boeing 314 "Clipper" au făcut acesibile destinații exotice ca Extremul Orient și a ajuns să reprezinte
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
acelor timpuri aveau nevoie de terenuri special amenajate pentru aterizare, realimentare, necesare pentru acoperirea distanțelor mari, hidroavioanele puteau oprii lângă orice insulă mică, lac, râu sau stațiune (de coastă) pentru a îndeplinii această acțiune. Compania Pan Am cu ale lor hidroavioane Boeing 314 "Clipper" au făcut acesibile destinații exotice ca Extremul Orient și a ajuns să reprezinte plăcerea călătoriilor pe calea aerului. BOAC și Imperial Airways au oferit servicii de poștă, precum și servicii turistice, care au făcut legătura între Marea Britanie și
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
zbor ca PBY Catalina și Short Sunderland au recuperat piloții căzuți și au fost folosite și pentru misiuni de cercetare la mare distanță în Războiul din Pacific și Bătălia Atlanticului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cel mai mare hidroavion al războiului a fost Blohm und Voss Bv 238 care de asemenea a fost și cel mai greu avion al celui de-Al Doilea Război Mondial. Hughes H-4 Hercules în dezvoltare în Statele Unite ale Americii în cursul celui de-Al
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
care de asemenea a fost și cel mai greu avion al celui de-Al Doilea Război Mondial. Hughes H-4 Hercules în dezvoltare în Statele Unite ale Americii în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost chiar mai mare decât hidroavionul german Bv 238, dar nu a zburat până în anul 1947. „Gâsca din lemn de molid”, așa cum a fost poreclit H-4, a fost cel mai mare hidroavion care a zburat vreodată. Scurtul zbor din 1947 a „depozitului de lemn zburator” a
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost chiar mai mare decât hidroavionul german Bv 238, dar nu a zburat până în anul 1947. „Gâsca din lemn de molid”, așa cum a fost poreclit H-4, a fost cel mai mare hidroavion care a zburat vreodată. Scurtul zbor din 1947 a „depozitului de lemn zburator” a fost și ultima, victimă a lipsei de fonduri de după război și a dispariției obiectivului de transport transatlantic. Multe dintre avioanele de mari dimensiuni care aveau să
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]