164 matches
-
sisteme de hidroizolare integrală" cât și produse hidroizolante mai avansate. Sistemele integrale funcționează în structura betonului de construcție, asigurându-i betonului o calitate de hidroizolant. Sunt două tipuri principale de sisteme de hidroizolare integrală: sisteme hidrofile și sisteme hidrofobe. Sistemul hidrofil folosește uzual o tehnologie prin cristalizare ce înlocuiește apa din beton cu cristale insolubile. Sistemele hidrofobe folosesc acizi grași pentru a bloca porii din beton, împiedicând pătrunderea apei prin ei. Noi materiale de membrane caută să depășească limitele vechilor materiale
Hidroizolație () [Corola-website/Science/320447_a_321776]
-
Querqus-Carpinus" și "Fagus". Dintre plantele colectate : "Equiesetum arvense, "Equisetum palustre", "Polypodium vulgare L", "Pteridium Quilinua L", "Amaranthus retroflexus L", etc. Vegetația lemnoasă abundentă contribuie la existența multor specii nevertebrate care alcătuiesc rețele trofice complexe, din categoria fauna de frunzar: viermi hidrofili, moluște, miriapode, insecte etc. Dintre vertebrate amintim: veverița ("Sciurus vulgaris"), șoareci de pădure ("Apodemus Sylvaticus"), pârșul comun ("Glis glis"), iepurele ("Lepus timidus"), porcul mistreț ("Sus scrofa"), lupul ("Canis lupus"), vulpea ("Canis vulpis"), căprioara ("Capreolus capreolus"), bursucul ("Mustela putorius"), dihorul ("Putorius
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
și separa. Solubilitatea lor depinde foarte mult de legăturile care se stabilesc între grupările libere de la suprafața macromoleculelor și moleculele solventului. La suprafața macromoleculelor proteice se găsesc grupări libere de tip polar,-COOH, -NH, -OH, -SH, -NH, grupări cu caracter hidrofil care favorizează dizolvarea proteinelor în apă. De asemenea există grupări de tip apolar, hidrofobe, de regulă radicali de hidrocarburi -CH, -CH, -CH, care favorizează dizolvarea proteinelor în alcool. Însă în marea lor majoritate predomină grupările polare, determinante pentru caracterul hidrofil
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
hidrofil care favorizează dizolvarea proteinelor în apă. De asemenea există grupări de tip apolar, hidrofobe, de regulă radicali de hidrocarburi -CH, -CH, -CH, care favorizează dizolvarea proteinelor în alcool. Însă în marea lor majoritate predomină grupările polare, determinante pentru caracterul hidrofil. În contact cu apa proteinele greu solubile manifestă fenomenul de gonflare, datorită tendinței de hidratare datorată grupărilor polare. Gelatina de exemplu se îmbibă foarte puternic cu apa dînd naștere prin răcire la geluri. La dizolvarea proteinelor în apă, are loc
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
greu solubile manifestă fenomenul de gonflare, datorită tendinței de hidratare datorată grupărilor polare. Gelatina de exemplu se îmbibă foarte puternic cu apa dînd naștere prin răcire la geluri. La dizolvarea proteinelor în apă, are loc fenomenul de formare a coloizilor hidrofili. S-a constatat că în soluții diluate se găsesc macromolecule proteice izolate, iar în cazul soluțiilor concentrate se formează agregate de macromolecule proteice. Soluțiile coloidale ale proteinelor, coagulează prin încălzire, prezintă efectul Tyndall (dispersia fasciculului de lumină). Proteinele, la fel
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
bază de carbon, obținem o rezistență mică la transferul radiativ. De aceea cel mai folosit aerogel pe post de izolator termic este SilicaGelul cu carbon adăugat. Datorită naturii sale higroscopice, aerogelul este un material extrem de uscat și netratat chimic este hidrofil, de aceea manevrarea lui este recomandat să fie făcută cu măsuri de protecție a mâinilor. Totuși, prin tratare chimică poate deveni un material hidrofob, iar dacă tratarea se face la interiorul materialului acesta devine mai puțin susceptibil degradării decât în
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
până la 110 m (pe culmea dealurilor Rotundă , Perju , Podișul , Calina , Lacu etc). Pe unele din aceste platouri sunt mici depresiuni lacustre, în care apă ploilor abundente și a celei provenite din topirea zăpezilor staționează câteva zile, iar vegetația are caracter hidrofil. Spre valea pârâului Dobrovăț și a principalilor săi afluenți, dealurile-platou se continuă prin dealuri mai scunde , cu înfățișare de dealuri-coline , predominanțe mai ales spre marginea de sud-est a teritoriului comunei. În sectorul mijlociu a pârâului Dobrovăț , începând din aval de
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
mai mică atunci când sunt infectați. Prevalența bolii în Statele Unite este de aproximativ 1 la 5.000, afectând în special indivizii de origine africană. Drepanocitoza este cauzată de o mutație în lanțul β-globinei al hemoglobinei, înlocuind în poziția 6 acidul glutamic (hidrofil) cu aminoacidul valină (hidrofob). Gena β-globinei se găsește pe cromozomul 11. Asocierea a 2 lanțuri de α-globină cu două lanțuri mutante de β-globină rezultă în formarea hemoglobinei S. În condiții hipoxice (de exemplu, la o altitudine mare), lipsa unui aminoacid
Anemia falciformă () [Corola-website/Science/326845_a_328174]
-
-pHEMA Autor: ELENĂ ROXANA NEDELCU Coordonator:S.L. DR.ING. LILIANA VERESTIUC Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de studiu:Tehnologie protetica și biomateriale Hidrogelul este o entitate materială cu structura tridimensională formată din polimeri hidrofili și apa, aceasta din urmă reprezentând mai mult de 20 % din greutatea hidrogelului. Lucrarea prezintă caracteristicile mecanice și de umflare în mediu apos ale unor hidrogeluri pe bază de pHEMA. Hidrogelurile sub formă de film sau bară au fost obținute
HIDROGELURI RETICULATE PE BAZ? DE POLI(HIDROXI-ETIL- METACRILAT)-pHEMA by ELENA ROXANA NEDELCU () [Corola-journal/Science/84135_a_85460]
-
de disociere a dimerului este estimată la 65,0-66,0 kJ/mol, iar entropia de disociere la 154-157 JmolK. Acest comportament de dimerizare apare adesea și la alți acizi carboxilici cu catenă mică. Acidul acetic lichid este un solvent protic hidrofil (polar), similar etanolului și apei. Cu o constantă dielectrică (sau permitivitate relativă) moderată de 6,2, el poate dizolva nu doar compușii polari cum ar fi sărurile anorganice și zaharurile, dar și compușii nepolari ca uleiurile și unele elemente ca
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
lipidic care se comportă ca o barieră impenetrabilă pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile. Proteinele membranare, asociate dublului strat lipidic, asigura funcționalitatea membranei. Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide: fosfolipide, glicolipide și steroli. Fosfolipidele și glicolipidele constau dintr-un "cap" hidrofil și o "coadă" hidrofobă. Colesterolul, cel mai cunoscut dintre steroli, este cel care conferă membranei rigiditatea, fiind poziționat între capetele hidrofobe ale lipidelor și nepermițându-le să se contracte. Proteinele sunt fie înglobate în membrana lipidică (transmembranare), fie asociate suprafeței
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
hormonii sunt grupați în: Hormonii endocrini respectă definiția clasică fiind sintetizați și secretați de celule specializate urmând să ajungă la celula țintă prin intermediul sistemului circulator legați de proteine transportoare în cazul hormonilor hidrofobi sau liberi în sânge în cazul hormnilor hidrofili Hormonii paracrini nu respectă definiția clasică dată hormonilor fiind sintetizați de o celulă specializată,uramand să acționeze asupra celulelor învecinate, fără a mai ajunge în torentul circulator Exemplu: somatostatina produsă de celulele D pancreatice acționează asupra celulelor A (secretoare de
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
chimice produse de către celulele nervase, eliberate în sânge prin terminațiile axonale siapoi vehiculate prin sistemul circulator până la nivelul celulei tinta.Prin intermediul neurohormonilor se realizează interacțiunea dintre sistemul nervos și sistemul endocrin. În funcție de solubilitate hormonii se pot clasifică în hormonii hidrosolubili (hidrofili) și hormoni liposolubili (hibrofobi). Hormonii liposolubili necesită proteine transportoare pentru a fi vehiculați prin sânge până la nivelul celulei țintă, de asemenea acești hormoni prezintă capacitatea de a traversa bistratul lipidic al membranei celulare, pătrunzând în interiorul celulei unde se află receprtori
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
din plante și procariote este de obicei acoperită de un perete celular. Această membrană are rolul de a separa și de a proteja o celulă de mediul său înconjurător și în general este formată dintr-un strat dublu de lipide (hidrofil - asemănătoare celulelor de grăsime) și molecule cu fosfor hidrofil; stratul se numește fosfolipid bistratificat. Integrate în cadrul acestei membrane sunt o varietate de proteine moleculare care acționează ca și canale și pompe facilitând mișcarea diferitelor molecule la intrarea și ieșirea din
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
un perete celular. Această membrană are rolul de a separa și de a proteja o celulă de mediul său înconjurător și în general este formată dintr-un strat dublu de lipide (hidrofil - asemănătoare celulelor de grăsime) și molecule cu fosfor hidrofil; stratul se numește fosfolipid bistratificat. Integrate în cadrul acestei membrane sunt o varietate de proteine moleculare care acționează ca și canale și pompe facilitând mișcarea diferitelor molecule la intrarea și ieșirea din celulă. Membrana are permeabilitate selectivă, în sensul că poate
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
Expansiunea plămânilor este posibilă datorită acestor componente elastice, dar mai ales datorită prezenței la nivelul alveolelor a surfactantului pulmonar care are proprietăți tensioactive prin conținutul bogat în fosfatidil colină, dipalmitol fosfatidil colină și fosfatidil glicerol. Moleculele surfactantului au un capăt hidrofil spre faza lichidă și unul hidrofob spre faza gazoasă. Atunci când alveolele se destind în inspirație moleculele se îndepărtează și tensiunea superficială crește împiedicând supradistensia. Fenomenele au loc invers în expirație când aglomerarea moleculelor de surfactant împiedică colabarea alveolelor datorită scăderii
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
ȘI FUNCȚIONALIZARE A LIGNINEI III.1. REACȚIA DE GREFARE Pentru a obține materiale compozite biodegradabile pe bază de polimeri naturali/polimeri sintetici, trebuie realizată prelucrarea acestora în amestec. Acest lucru presupune îndeplinirea a mai multor condiții și anume: reducerea caracterului hidrofil al polimerului natural pentru a asigura compatibilizarea cu polimerul sintetic hidrofob, atunci când se folosește procedeul de prelucrare din amestec în topitură; păstrarea integrității structurale a celor doi parteneri în timpul prelucrării și prevenirea unor reacții secundare nedorite; realizarea unui grad optim
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
a nivelului de performanță și a costului sunt practic infinite. Realizarea structurilor compozite pe bază de polimer natural/polimer sintetic presupune prelucrarea acestora în amestec. Pentru obținerea materialelor compozite, este necesar să se țină seama de unele condiții: reducerea caracterului hidrofil al polimerului natural pentru a asigura compatibilizarea cu polimerul sintetic hidrofob; păstrarea integrității structurale a celor doi parteneri în timpul prelucrării și prevenirea apariției unor reacții secundare nedorite; realizarea unui grad optim de modificare, care să permită atât destructurarea componentei biodegradabile
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
goluri, iar celuloza care formează faza staționară prezintă suprafețe de ordinul 600 m2/g. Datorită structurii poroase este posibilă ascensiunea capilară a solventului și separarea componenților. Faza staționară este alcătuită din faza apoasă care există întotdeauna în celuloză datorită caracterului hidrofil și structurii poroase a celulozei. Uneori hârtia poate servi ca suport pentru alte faze staționare. Cele mai utilizate hârtii cromatografice sunt redate în tabelul de mai jos. Hârtia cromatografică obișnuită nu se poate folosi la separările de substanțe grase, alcaloizi
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
A) și a proteinei P53 (B) cu precizarea situsurilor cele mai predispuse la mutații (din Passarge, 2000). Proteina P53 conține trei regiuni distincte. Capătul N conține mulți aminoacizi acizi și un număr mare de resturi de prolină. Capătul C este hidrofil și conține semnalele pentru localizarea nucleară. Mutațiile regiunii C generează o proteină cu localizare primară în citoplasmă. Domeniul C condiționează formarea oligomerilor (dimeri și tetrameri). În anul 1979, în celulele transformate cu SV40 a fost identificat și produsul genei p53
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este isoforma-1, o proteină transmembranară de tipul I. Structura tridimensională a lui FAS prezintă regiuni α helicale antiparalele. Helixul 3 leagă domeniul morții FADD la începutul transducției semnalului (Fesik, 2000). Ligandul pentru FAS (FAS L) are un domeniu de aminoacizi hidrofili la mijloc și un segment carboxi-terminal la exterior. Regiunea extracelulară are 150 aminoacizi, fiind similară cu regiunile omoloage ale membrilor familiei TNF. La om și șoarece acest ligand este codificat de o genă de pe cromozomul unu, având cinci exoni. FAS
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din trecerea H+ odată cu K+ în tubii uriniferi, pentru a lua locul Na+ resorbit. La producerea alcalozei participă și activarea reabsorbției de bicarbonați, urmată de acumularea lor în plasma sanguină și interstițială. Creșterea concentrației electroliților extracelulari și îndeosebi a Na+ hidrofil, care reprezintă peste 90% din cantitatea totală a acestora, are drept consecință supraîncărcarea patului vascular cu apă. La aceasta contribuie în oarecare măsură și veriga antidiuretică retrohipofizară, antrenată de hiperosmoza consecutivă reabsorbției excesive de Na+ în prezența aldosteronului. De aici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Astfel, bazele de unguent liposolubile se obțin din grăsimi și uleiuri naturale (ceară, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, cetaceum) și a hidrocarburilor geluri (vaselină, ulei de parafină, parafină solidă). Pentru obținerea bazelor de unguent hidrofile se folosesc coloizii hidrofili anorganici (bentonită, aerosil și hidroxid de aluminiu coloidal) și coloizi hidrofili organici (amidon, pectine, alginat de sodiu, derivați de celuloză, APV, PVP, carbopoli). Problema excipienților este de o mare însemnătate și în analiza supozitoarelor. Se folosesc excipienți liposolubili (trigliceride, untul
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
naturale (ceară, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, cetaceum) și a hidrocarburilor geluri (vaselină, ulei de parafină, parafină solidă). Pentru obținerea bazelor de unguent hidrofile se folosesc coloizii hidrofili anorganici (bentonită, aerosil și hidroxid de aluminiu coloidal) și coloizi hidrofili organici (amidon, pectine, alginat de sodiu, derivați de celuloză, APV, PVP, carbopoli). Problema excipienților este de o mare însemnătate și în analiza supozitoarelor. Se folosesc excipienți liposolubili (trigliceride, untul de cacao, uleiuri și grăsimi hidrogenate, massupol, lassupol, twen 61, suposstal
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
de interes comercial datorită conținutului lor ridicat de azot, comparativ cu celuloza substituită sintetic. Chitosanul este solubil în soluții de acizi și este mai flexibil decât chitina sau celuloza, datorită unor proprietăți, cum ar fi biodegradabilitatea, biocompatibilitatea, bioadezivitatea, polifuncționalitatea, caracterul hidrofil și proprietățile de adsorbție (Rinaudo, 2006). Majoritatea acestor proprietăți ale chitosanului pot fi legate de natura sa cationică, unică între polizaharidele abundente și polimerii naturali. a b Utilizarea chitosanului în îndepărtarea coloranților prezintă o serie de avantaje, dar și dezavantaje
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]