154 matches
-
solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 19) fig. 19. Organizarea compușilor nepolari în mediu apos Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei lichide au la baza formarea unor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 19) fig. 19. Organizarea compușilor nepolari în mediu apos Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei lichide au la baza formarea unor asociații moleculare în care fiecare moleculă de apă se unește prin legături de hidrogen
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
acestora la structura biomembranelor se explică prin caracterul lor amfifil, deoarece au molecula formată din grupări chimice cu caracter hidrofob și grupări chimice cu caracter hidrofil: "Capul" hidrofil este format din radicalul fosforil și componentele hidroxilate care îl esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se leagă chimic datorită caracterului
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
apă. Dintre proteinele fibrilare fac parte keratinele, fibroina, colagenul, care conferă elasticitate, protecție și rezistență mecanică țesuturilor. Proteinele globulare au moleculele ovale cu o structură terțiară mul încolăcită; sunt solubile în apă datorită grupărilor polare situate în exteriorul moleculei (cele hidrofobe sunt în exterior). Dintre proteinele globulare fac parte: albuminele, globulinele, protaminele, histonele. În organism aceste proteine îndeplinesc funcții multiple și importante, printre care cea de enzime. Există și numeroase forme intermediare cu caracter dublu, atât de proteine globulare, cât și
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legături foarte puternice deoarece H2O are * = 80 foarte mare comparativ cu * = 24 al CH3CH2OH). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 5) Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
CH3CH2OH). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 5) Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei lichide au la baza formarea unor
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 5) Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei lichide au la baza formarea unor asociații moleculare în care fiecare moleculă de apă se unește prin legături de hidrogen
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ierarhizare a biomoleculelor în funcție de gradul de complexitate structurală și de rolul pe care-l exercită în organismul animal. 3. Legătura de hidrogen este: de tip electrostatic de tip ionic (electrovalent) de tip dipol-dipol Să se argumenteze răspunsul ales. 4. Interacțiunile hidrofobe sunt/nu sunt legături chimice propriu-zise? Să se indice soluția corectă și să se motiveze opțiunea respectivă. 5. Proprietatea de solvent și mediu biologic al apei se datorește: legăturilor de hidrogen efectului de hidratare interacțiunilor dipol-dipol caracterului polar Să se
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acestora la structura biomembranelor se explică prin caracterul lor amfifil, deoarece au molecula formată din grupări chimice cu caracter hidrofob și grupări chimice cu caracter hidrofil: "Capul" hidrofil este format din radicalul fosforil și componentele hidroxilate care îl esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se leagă chimic datorită caracterului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
apă. Dintre proteinele fibrilare fac parte keratinele, fibroina, colagenul, care conferă elasticitate, protecție și rezistență mecanică țesuturilor. Proteinele globulare au moleculele ovale cu o structură terțiară mul încolăcită; sunt solubile în apă datorită grupărilor polare situate în exteriorul moleculei (cele hidrofobe sunt în exterior). Dintre proteinele globulare fac parte: albuminele, globulinele, protaminele, histonele. În organism aceste proteine îndeplinesc funcții multiple și importante, printre care cea de enzime. Există și numeroase forme intermediare cu caracter dublu, atât de proteine globulare, cât și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sunt asigurate prin stabilizare și agitare. Mecanismul prin care acționează stabilizatorul depinde de natura sa. Structura chimică este de primă importanță, balanța dintre grupările puternic polare (care asigură dizolvarea stabilizatorului în apă) pe de o parte și numărul de grupări hidrofobe (ce interacționează fizic cu suprafața picăturilor de monomer) poate ajuta la găsirea unor stabilizatori eficienți pentru fiecare sistem de polimerizare în suspensie. Alegerea stabilizatorului și metoda de utilizare a lui, face parte din arta polimerizării în suspensie. Din cauza aceasta s-
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
mărimii inițiale a picăturilor de monomer (afectează mărimea particulelor) controlează coalescența picăturilor și reduc aglomerarea particulelor. Un bun stabilizator trebuie să nu influențeze polimerizarea prin efecte de inhibare sau întârziere, să se caracterizeze printr-un raport optim al grupelor hidrofile/ hidrofobe; să asigure formarea unui strat mecanic rezistent în jurul picăturilor protejate; să asigure creșterea optimă a viscozității mediului, pentru a nu împiedica buna dispersare a monomerilor. În cazul când monomerii sunt solubili în faza apoasă, se utilizează tehnica polimerizării inverse, mediile
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
reținerea fenolilor din soluțiile apoase /70/ Acești compuși apar în procesele industriale și sunt foarte toxici, rezistând chiar și la metodele de tratare biologică / 71/. Un principiu general al utilizării adsorbanților hidrofobici constă în aceea că o creștere a substanțelor hidrofobe din apă duce la o adsorbție mult mai mare. Cantitatea adsorbită crește în seria fenol, clor, di și triclorfenol. S-a remarcat că existența unor săruri alcaline (NaCl) măresc cantitatea de fenol adsorbit. Aceasta s-a constatat pentru toate procesele
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
sunt asigurate prin stabilizare și agitare. Mecanismul prin care acționează stabilizatorul depinde de natura sa. Structura chimică este de primă importanță, balanța dintre grupările puternic polare (care asigură dizolvarea stabilizatorului în apă) pe de o parte și numărul de grupări hidrofobe (ce interacționează fizic cu suprafața picăturilor de monomer) poate ajuta la găsirea unor stabilizatori eficienți pentru fiecare sistem de polimerizare în suspensie. Alegerea stabilizatorului și metoda de utilizare a lui, face parte din arta polimerizării în suspensie. Din cauza aceasta s-
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
mărimii inițiale a picăturilor de monomer (afectează mărimea particulelor) controlează coalescența picăturilor și reduc aglomerarea particulelor. Un bun stabilizator trebuie să nu influențeze polimerizarea prin efecte de inhibare sau întârziere, să se caracterizeze printr-un raport optim al grupelor hidrofile/ hidrofobe; să asigure formarea unui strat mecanic rezistent în jurul picăturilor protejate; să asigure creșterea optimă a viscozității mediului, pentru a nu împiedica buna dispersare a monomerilor. În cazul când monomerii sunt solubili în faza apoasă, se utilizează tehnica polimerizării inverse, mediile
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
reținerea fenolilor din soluțiile apoase /70/ Acești compuși apar în procesele industriale și sunt foarte toxici, rezistând chiar și la metodele de tratare biologică / 71/. Un principiu general al utilizării adsorbanților hidrofobici constă în aceea că o creștere a substanțelor hidrofobe din apă duce la o adsorbție mult mai mare. Cantitatea adsorbită crește în seria fenol, clor, di și triclorfenol. S-a remarcat că existența unor săruri alcaline (NaCl) măresc cantitatea de fenol adsorbit. Aceasta s-a constatat pentru toate procesele
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
la suprafața de separare dintre cele două faze și sunt capabile să modifice puternic proprietățile superficiale a lichidelor. Dacă o soluție de săpun vine în contact cu un lichid nemiscibil cu apa, uleiul, moleculele de săpun se orientează cu partea hidrofobă spre ulei și cu carboxilul hidratat spre apă. Ionul carboxilat (COO-) ajută apa să ude fibra textilă iar radicalul hidrocarbonat micșorează tensiunea superficială a uleiului care tinde să-și mărească suprafața. El se transformă în picături mici și se îndepărtează
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
proteine conjugate. Pornind de la funcțiile pe care le îndeplinesc proteinele pot fi împârțite în: enzime, hormoni, anticorpi, proteine de transport, contractile etc.. 2.3. Structura proteinelor Organizarea spațială a lanțurilor polipeptidice se realizează prin interacțiuni necovalente (legături de hidrogen), interacțiuni hidrofobe, atracții polare și ionice. Aceastea conduc la mai multe moduri de de organizare structurală: primară, secundară, terțiară și cuaternară (18, 65). Structura primară a proteinelor se referă la numărul și ordinea secvențelor aminoacidice existentă în proteina respectivă. Determinarea acestei secvențe
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
substanțe care se aseamănă prin caractere comune de solubilitate, fiind greu solubile în apă dar ușor dizolvabile în solvenți nepolari (eteri, benzen, cloroform etc) (18, 31, 65). Această însușire este datorată prezenței în moleculele lipidelor a unor întinse regiuni hidrocarbonate, hidrofobe. 3.3. Rolurile lipidelor Lipidele îndeplinesc următoarele roluri esențiale (1, 18, 23, 61, 62): 1. sunt principala formă de transport și depozitare a rezervelor energetice ale organismului. Un gram de lipide eliberează 9,3 calorii. Trigliceridele conțin de 2,5
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Această structură conferă lecitinelor câteva proprietăți importante: - resturile acil nesaturate le fac foarte sensibile la procesul de peroxidare; - sarcina negativă a restului fosforil și sarcina pozitivă a grupării cuaternare de amoniu le conferă structură de amfioni (bipolară); - prezența resturilor acil hidrofobe și a sarcinilor electrice pozitivă și negativă le conferă caracter amfipatic și proprietăți tensioactive puternice. În apă lecitinele se dizolvă formând agregate numite micelii, alcătuite din două straturi lipidice; acest dublu strat lipidic este stabilizat prin forțele van der Waals
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
negativă le conferă caracter amfipatic și proprietăți tensioactive puternice. În apă lecitinele se dizolvă formând agregate numite micelii, alcătuite din două straturi lipidice; acest dublu strat lipidic este stabilizat prin forțele van der Waals dintre catenele hidrocarbonate ale resturilor acil hidrofobe aranjate paralel și dispuse spre interior și, pe de altă parte, prin interacțiunile electrostatice dintre moleculele polare dispuse spre exterior. Asocierea spontană a lipidelor amfipatice sub formă de bistraturi stă la baza formării membranelor biologice cu o structură dublu lipidică
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
imposibilă deoarece acizii grași se găsesc în cantități suficiente în numeroase alimente de origine animală și vegetală. Digestia lipidelor este un proces complex, care necesită pe lângă degradarea lor hidrolitică și solubilizarea și menținerea într-un mediu apos a unor substanțe hidrofobe (18, 31), rolul esențial în acest sens revenind sărurilor biliare. Deși cantități minime de lipide pot fi digerate în stomac, digestia lipidelor se desfășoară esențial (în procent de 95-99%) (18, 23, 31, 62) în intestinul subțire, în principal sub influența
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
3.8. Formele de transport ale lipidelor 3.8.1. Clasificare Transportul lipidelor exogene și a celor sintetizate în organism la locurile de depozitare și apoi redistribuția lor către diferite organe și țesuturi presupune un flux plasmatic continuu. Lipidele, fiind hidrofobe, pentru a putea fi transportate în plasmă se leagă de proteine constituind complexe numite lipoproteine (1, 18, 62, 63, 65). Lipoproteinele existente în plasmă pot fi separate prin ultracentrifugare, metodă bazată pe diferențele de densitate între diversele fracțiuni lipoproteinice, determinate
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]