154 matches
-
Bjorkman et al., 1987). Pentru moleculele HLA-A și HLA-B, punga de legare a antigenelor are dimensiuni de aproximativ 3 × 1,2 nm, ea fiind mai largă în cazul moleculelor HLA-C. Regiunea transmembranară constă din aproximativ 25 de reziduuri aminoacidice hidrofobe, cu o structură ?-helicoidală. În sfârșit, regiunea intracitoplasmatică hidrofilă cuprinde aproximativ 30 de aminoacizi, cu multe reziduuri de serină care pot fi fosforilate de către o protein-kinază dependentă de AMPc (Pober et al., 1978). Se presupune că fosforilarea ar avea rolul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
de către moleculele de clasa a II-a variază foarte mult în lungime, ele putând ieși în afară la ambele capete ale „șanțului” de legare al antigenului (Nepom și Taurog, 2005). Regiunile transmembranare ale lanțurilor ? și β conțin reziduuri aminoacidice hidrofobe și formează structuri ?-helicoidale strâns împachetate împreună. Regiunile intracitoplasmatice conțin aproximativ 15 aminoacizi fiecare și sunt în general mult mai scurte decât cele ale moleculelor de clasa I. Genele care codifică lanțurile ? și β ale moleculelor de clasa a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
reprezintă o țintă terapeutică importantă în cancerul pancreatic. EGFR, membru al familiei receptorilor tirozin kinazici ErbB, este o glicoproteină transmembranară care prezintă un domeniu extracelular cu regiuni bogate în cisteină pentru legarea liganzilor (EGF și TGF-α), un domeniu al membranei hidrofobe și un domeniu intracelular tirozin kinazic. Familia include patru membrii dintre care EGFR, ErbB2 (HER2/neu) și ErbB3 (HER3) au prezentat un nivel crescut al expresiei în cancerul pancreatic, care variază de la 30% la 95% în funcție de studiu [76]. Un nivel
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
de precipitare o reprezintă reactivii de chelatizare.Ei au o formulă moleculară de tip HL sau H2L, unde H reprezintă hidrogenul acid ce poate fi înlocuit cu un ion metalic. Reactivii de chelatizare sunt formați de obicei dintr-o parte hidrofobă (lanțuri hidrocarbonate, nuclee aromatice) și grupări hidrofile carboxil ( COOH), hidroxil (-OH), tiol (-SH), sulfonice ( SO3H), etc. care permit solubilizarea moleculelor organice în apă. Formarea chelatului metalic presupune înlocuirea ionilor H+ din matricea organică cu ionii metalici din soluție, ceea ce duce
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Exemplu: apa udă suprafețele din sticlă dar nu și metalele, iar mercurul acționează invers. Suprafețele udate cu un anumit lichid se numesc liofile iar cele care nu sunt udate, liofobe. Dacă lichidul este apa, suprafețele se numesc hidrofile și respectiv hidrofobe. În aceste cazuri trebuie ținut cont de forțele intermoleculare care se exercită între molecule diferite. Dacă forțele de atracție dintre moleculele lichidului și cele ale solidului - forțe de adeziune - sunt mai mari decât cele exercitate între moleculele lichidului - forțe de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și liofobi. La sistemele liofile, interacțiunea este puternică și particulele dispersate leagă un număr mare de molecule de solvent. În sistemele liofobe, interacțiunea este foarte slabă sau nu există. Dacă mediul de dispersie este apa, sistemele se numesc hidrofile și hidrofobe. Dispersiile liofobe, formate din micro sau macromolecule, interacționează slab cu mediul de dispersie. Coloizii micelari de asociație și cei moleculari au interacțiuni puternice cu mediul de dispersie, sunt stabili și nu pot fi distruși prin modificarea naturii solventului. 4. după
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sunt monotopice, multisubunitare, unisau multi pasaj, și proteine periferice (extrinseci), ancorate în lipide. Proteinele integrale au unul sau mai multe segmente incorporate în bistratul lipidic, pe care-l traversează o dată sau de mai multe ori. Majoritatea proteinelor conțin reziduuri aromatice (hidrofobe), care interacționează cu lanțurile fosfolipidice, ancorându-le în bistratul lipidic. Există trei tipuri de traversare transmembranară, adică de tip: glicoforină, bacteriorodopsină, porină. Toate acestea formează canale ce permit pasajul apei sau substanțelor ionizate si hidro solubile dintr-o parte într-
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
unei structuri moleculare din compziția membranei se numește difuziune simplă, în opoziție cu difuziunea facilitată de un sistem special de transport transmembranar. Având în vedere compoziția predominant lipidică a plasmalemei, substanțele liposolubile o străbat prin difuziune simplă. Sunt liposolubile (lipofile, hidrofobe) în general substanțele ale căror molecule sunt electroneutre și non polare. Pe măsură ce o moleculă prezintă o polarizare electrică mai accentuată substanța respectivă devine mai solubilă în solvenți polari, inclusiv apa, deci mai hidrofilă și mai lipofobă, astfel că trecerea sa
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
prezintă un filtru de selectivitate) și domeniile care sesisează modificarea potențialului membranar (senzor de voltaj). Pentru canalele de K+ voltaj-dependente porul de conducție este alcătuit din patru subunități identice aranjate inelar (homo-tetramer). Fiecare unitate este alcătuită din șase α helixuri hidrofobe transmembranare, din care doar segmentele transmembranare S5 și S6 participă efectiv la delimitarea porului. In cazul canalelor de Na+ sau Ca2+ voltaj-dependente, porul de conducție este alcătuit similar, dar cele patru proteine nu sunt identice între ele (hetero tetramer). Această
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
se detașează de complex și se reia translația. Proteinele de tip luminal sunt rezultatul separării proteolitice de secvența semnal de direcționare, care rămâne atașată la membrana reticulară. Proteinele de tip membranar sunt inserate în membrana reticulară la nivelul unor secvențe hidrofobe, astfel încât domeniile care vor funcționa ca domenii citosolice să fie de la început plasate în citosol. Când proteina trebuie să aibă mai multe domenii TM aceasta se realizează printr-o succesiune de rutine start-stop privind direcționarea spre lumenul reticular a secvențelor
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
celule are o structură lipo proteică. Lipidele membranare sunt de trei tipuri: fosfolipide, colesterol și cantități mici de glicolipide. Fosfolipidele au un pol hidrofil și unul hidrofob care formează un strat bimolecular, cu grupările hidrofile orientate către exterior și grupările hidrofobe orientate către interiorul stratului bipolar. Fosfolipidele care conțin colină, fosfatidilcolină (lecitină) și sfingomielină sunt, în principal, localizate în interiorul bistratului; fosfolipidele conținând grupări amino (fosfatiletanolamina și fosfatilserina) sunt localizate în interiorul bistratului lipidic. Lungimea și gradul de saturație a reziduurilor de acizi
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
secreția biliară. Excreția de colesterol și pigmenți biliari Bila reprezintă o cale excretorie esențială pentru o diversitate de substanțe care nu pot fi eliminate prin urină. In general, aceste substanțe sunt organice, au o greutate moleculară de peste 300 kDa, sunt hidrofobe și, de obicei sunt transportate în sânge legate de albumină. Exemple de astfel de substanțe sunt bilirubina neconjugată și colesterolul (transportat sub formă de lipoproteine). Colesterolul este un solid cristalin (la temperatura corpului) și pentru a fi dispersat sub formă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
intră în circulația portală și se leagă de albumină. Preluarea hepatocitară nu este eficientă (la prima trecere se pierd 20%), astfel încât bilirubina neconjugată va fi întotdeauna prezentă în plasmă. Apoi, bilirubina este transportată în hepatocite legată de o proteină citosolică hidrofobă numită ligandin. In cursul tranzitului său, bilirubina este esterificată cu o moleculă de acid glucuronic la fiecare capăt acidic al său formând diglicuronid biliriubina; reacție catalizată de o enzimă microsomală numită bilirubin-glucuronil transferaza. Glucuronidarea este necesară pentru secreția canaliculară eficientă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
al grupelor hexafluorizopropilidenice și trifluormetil care măresc volumul liber și hidrofobicitatea. Co-polieterimidele fluorurate 24 au fost obținute prin reacția dianhidridei bis[4-(3,4dicarboxifenoxi)fenil]propan cu m- fenilendiamina și 1,4-diamino-2,3-bis(perfluoroalchilmetil)butan [57]. Grupele perfluorurate conferă proprietăți hidrofobe în timp ce grupele imidice induc proprietăți hidrofile, rezultând polimeri cu proprietăți deosebite. Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor descrește odată cu creșterea numărului de secvențe alchil fluorurate. Legăturile alifatice aflate în segmentul de diamină fluorurată sunt flexibile și permit schimbări considerabile ale
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
realiza alte noi legături. Legăturile de hidrogen influențează comportarea moleculelor cu astfel de legături. De exemplu, posibilitatea de rotire a moleculelor este amplificată de legăturile de hidrogen. In acest caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
exemplu, posibilitatea de rotire a moleculelor este amplificată de legăturile de hidrogen. In acest caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de rotire a moleculelor este amplificată de legăturile de hidrogen. In acest caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr mai mic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
realizânduse punți de hidrogen între apă și molecula dizolvată). Ca urmare energia potențială va fi mai mare. Pentru a-și realiza minimul energetic sistemul se organizează astfel încât suprafețele de contact cu apa să fie cât mai mici, deci aceste grupări hidrofobe să fie cât mai mult în contact doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
va fi mai mare. Pentru a-și realiza minimul energetic sistemul se organizează astfel încât suprafețele de contact cu apa să fie cât mai mici, deci aceste grupări hidrofobe să fie cât mai mult în contact doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale a proteinelor, a structurii AND-ului. Interacțiunea hidrofobă stă la baza formării stratului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai mici, deci aceste grupări hidrofobe să fie cât mai mult în contact doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale a proteinelor, a structurii AND-ului. Interacțiunea hidrofobă stă la baza formării stratului bilipidic al membranei celulare sau a micelelor I.3. APA IN SISTEMELE BIOLOGICE Apa a fost considerată de către Albert Szent Györgyi matricea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale a proteinelor, a structurii AND-ului. Interacțiunea hidrofobă stă la baza formării stratului bilipidic al membranei celulare sau a micelelor I.3. APA IN SISTEMELE BIOLOGICE Apa a fost considerată de către Albert Szent Györgyi matricea vieții datorită faptului că (se pare) viața a apărut în apă, iar pe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
caracter de selectivitate, sunt semipermeabile II.1.4. Structura membranei In prezent este unanim acceptat că membranele celulare sunt alcătuite dintr un strat dublu fosfolipidic în care sunt împlântate proteinele. Moleculele fosfolipidice sunt dispuse într-un strat dublu, părțile lor hidrofobe venind în contact iar cele polare rămân libere epre exteriorul, respectiv interiorul celulei. Poziția proteinelor este arbitrară, ele se află din loc în loc, unele traversând complet membrana, iar altele nu. Membrana hematiilor este una din din cele mai studiate membrane
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
structurii membranei celulare. Modelul constă dintr-o “mare” ce constituie stratul dublu lipidic, pe care plutesc proteinele asemeni unor aisberguri. Dublul strat fosfolipidic formează o matrice de circa 60-80 A0 grosime. Membranele biologice iau naștere prin autoasamblare pe baza interacțiunii hidrofobe. Lipidele formează spontan în soluții apoase straturi bimoleculare pe care proteinele se adsorb tinzând să-și ascundă propriile lor porțiuni hidrofobe. Faptul că această dispunere a lipidelor se realizează de la sine în virtutea tendinței oricărui sistem de a atinge stări cât
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
strat fosfolipidic formează o matrice de circa 60-80 A0 grosime. Membranele biologice iau naștere prin autoasamblare pe baza interacțiunii hidrofobe. Lipidele formează spontan în soluții apoase straturi bimoleculare pe care proteinele se adsorb tinzând să-și ascundă propriile lor porțiuni hidrofobe. Faptul că această dispunere a lipidelor se realizează de la sine în virtutea tendinței oricărui sistem de a atinge stări cât mai stabile (minim de energie) a sugerat posibilitatea realizării de membrane artificiale cu ajutorul cărora să se studieze funcțiile membranei. Ca urmare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un transportator artificial care prezintă o afinitate mare pentru ionii de K Rb, Cs. Ionul se fixează în partea centrală a moleculei antibioticului, cei șase atomi din centrul moleculei formînd o “cușcă” în jurul ionului. Deoarece partea externă a moleculei este hidrofobă (deci solubilă în lipide), acest fapt îi permite trecerea prin stratul bilipidic, în interiorul celulei. Ca urmare valinomicina lucrează printr-un mecanism de solubilitate-difuzie, diferit de modelul de schimbare conformațională folosit de proteine pentru a acționa ca transportatori prin membrane. De
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]