516 matches
-
-și refăcea mereu vlaga în contact cu glia maternă. Sertorius ar fi pus să i se dezgroape osemintele, o statură înfricoșătoare, spun legendele, de vreo 30 de metri! Imensitatea care-l incită, însă, pe Gorduz e mai degrabă de ordinul himericului astuțios, rostogolind timpul dincolo de istorie, cu indiferența căluțului de lemn al copilăriei, care împinge din cale o roată simbolică. „Grăbită", cum îi spune sculptorul, nu să răspundă performanțelor curente, ci să existe în sine, peste convenții, Himera astfel concepută, avansînd
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
fost propriu, despre fabuloase studii după natura vegetală, ale lui Mondrian și Leonardo, el se rostește astfel, cu o revendicativă solidaritate: „Și ei sunt Prolog". Cînd Tarkovski, la care Flondor s-a referit proiectîndu-și pelicula despre Bucovina, a trecut de la himericul mai disparat din Nostalghia la ultima întruchipare a creativității sale, aceea testamentar expusă în Jertfa - ofrandă în absolut, peste categorii stilistice și peste însăși convenția constitutivă a filmului -, aluziile plastice tresărind acolo duceau spre marile visări universaliste, spre Piero della
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
depășește ambiguitatea unei imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío Olías complică ițele și farsa pînă la absurd și nebunie. Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea naivului și idealistului Gil, obsedat de dorința de a deveni un „om modern”. Prin destinul acestor două personaje, victime ale propagandei și manipulării sociale, Luis Landero denunța precaritatea
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
doamne germane. Degeaba, pentru că Vili e prins între un trecut al tatălui - pierdut la 8 ani, și un prezent în care numai familia asigură porția de normalitate. De aceea abilitatea de a se privi din afară este esențială. În lipsa medicamentației himerice, el este condamnat la pesimism. Vasile Baghiu este interesat de relația cu o singurătate a memoriei. În sensul că singurătatea, privită ca un „sentiment de lux al celor care se pot bucura de libertate”, este altceva decât supraviețuirea - alături de care
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
stins „în lumina reflectoarelor” noaptea Sfîntului Bartolomeu pe care „se bizuia” poetul în volumul Mașina de uitat din 1990; protagoniștii acestei enciclopedii care „se extinde enorm/ ia forme aberante fără sfîrșit încît îți vine să zici că e însuși universul himeric” sînt văduva, bătrînul cerșetor de cioburi, un om sărman „care citește cu sete/ așa cum trage din țigară”, acordeonistul care cîntă melodii vechi „dincolo pe lîngă universitate”, pentru ca decorul ei să se regăsească în „tabloul întreg” al vremii în care a
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
diletant decât un scriitor în deplinătatea facultăților estetice, ele au fost puse în discuție doar sporadic și insuficient. Ce-a mai rămas, în schimb, din proiectul inițial? O sumă de eseuri variate ca tematică (Lumea ca tehnică și abisalitate, Realul himeric. Text și context, Logica, acest paradis, O întoarcere în labirint, Euforia fatalității, Sub masca autenticității ș.a.m.d), însă unitare ca viziune. Le unește, în primul rând, maniera interpretativă. Dacă nu prin originalitatea stridentă a ideii sau printr-o expresivitate
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
implică de-realizarea”, întrucât micșorează considerabil distanța dintre cele două tendințe de vârf ale operei lui Caragiale: comediile și nuvelele fantastice. Dacă avem de a face cu un realism la dramaturgul român, ar fi vorba mai degrabă de un „realism himeric”, menit să-l scoată pe Caragiale din zona scriiturii sociale și a criticii de moravuri. Ce-i drept, această ecuație destul de ambiguă a realismului caragialian îi și permite lui Mircea A. Diaconu să-l apropie, cu nuanțe diferite, de o
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
Țesut în scumpa terfeloagă,/ El, unul, pare că se roagă... Virtuozitatea frazării lirice se pliază, în cazul lui Șerban Foarță, pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu. Dincolo, ritul nu-l mai știu: / ce înger mântuie nevroza/ când lacrimile,-n harpe, trec/ un sânge ca de nalbe terne?/ Un sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
deja!). Reîntors, probabil cu regret, în patrie, a fost obligat să-și constate adevărata statură, devenită mai degrabă modestă, pentru că împrejurările favorabile din trecut se schimbaseră. A lăsat o operă fragmentară, neterminată, și mai ales mii de proiecte, unul mai himeric decît celălalt. (La 70 de ani, cu puterile diminuate, lansa totuși un nou și ultim proiect pentru Enciclopedia Universală a Științelor, în 20 de volume!). Asemenea ebuliție fără limită a fost rodul unei inteligențe native neobișnuite, asociată cu o ambiție
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Regilor, redactate în secolul al X-lea de Abu Gafar Mohammed Tabari, trăitor prin Persia, Syria și Irak - cînd, inevitabil, se referă la rezumatul alcătuit de vizirul Bal’ami din Khorasan, eseistul occidental culege, desigur, răsfrîngeri din splendoarea unei vizualități himerice, aceea proprie poveștilor arabe din O mie si una de nopti. Luăm cu noi, citindu-l, luciri fără seamăn - Muntele Qaf, de pildă, și orizontul unde totul, de la cetăți la unduirea nisipului, iradiază smarald, cu profuziune ireală. Însă Geneza biblică
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
el face. Cine își cheltuiește energia în cuvinte e inapt a se mai mișca în plan social, de aceea prețul pe care îl plătește e ștergerea prezenței din lumea contemporanilor. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui asemenea himeric e ca scrisul lui să reflecte „realitățile imediate“, adică setul de platitudini din care e făcut programul zilnic al traiului civilizat. Cine e racordat la realitate nu poate fi scriitor, ci doar scrib abil mînuind clișee în vogă. Marin Tarangul
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
spre final - se îmblînzește, în el făcîndu-și loc, mai mult parcă decît altădată, subiectul. Bună observația lui Al. Cistelecan care constata la un moment dat că peisajul de convulsii din imaginarul lui Liviu Georgescu, înregistrat deopotrivă în real și în himeric, cere, de obicei, „o retorică pe măsură, fierbinte, participativă și exaltantă”. Or, constată el, la Liviu Georgescu lucrurile se petrec invers: „cu cît e mai intens spasmul developat, cu atît e mai rece și mai insensibilă relatarea. Rolul poetului e
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
valoarea lor literară și filozofică, Licuricii lui Tagore să prezinte un interes cu totul ieșit din comun pentru cititorul român. 1 Sunt ale mele vise licurici, Vii nestemate sclipind în întuneric, Alese din lumină boabe mici, În amorțite nopți zburând himeric. 2 Sunt stihuri scurte, mâzgălite, Șoapte de necunoscute flori La margine de drum uitate De ochi privind nepăsători. 3 Ce-i visul? Clădit de zburătoare în firide Din ale somnului întunecate grote, E doar un cuib din rămășițele uitate Și
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
buza ăstui limb, Inecînd și ghuelfi și ghibelini, Ar goni infernul din Olimp. ... Cel pe care am suit, cîndva, Stăpînit de un eretic dor, Ferm convins, în lăcomia mea, Că l-am prins pe Zeus de picior. Cățărat pe un himeric vis, M-am trezit în cel mai cert abis... Curge un fluviu... Curge un fluviu la vale de sufletul meu. Vine Austrul din spate. Norocul aduce pasărea zeu Cu ochii scoși Și aripi dințate. Cuvîntul susține coloane spre cer. Peste
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de încremenire prin căderea Ťcîte unulť, geometrică, a animalelor înghețate". Dimpotrivă, viziunea lui Ioan Alexandru ar fi dinamică, asemănătoare unui galop de cai care ,scapă" în spațiul liric, îndreptîndu-se, himeric avîntat, spre lună. Verbul ,a bubui", prezent sub pana ambilor barzi șaizeciști, ar funcționa așijderea ca un reactiv al diferențierii lor: ,caii lui Nichita Stănescu bubuie pe Ťtoba de piatrăť a cîmpului înghețat, apoi rămîn încremeniți geometric, cu picioarele paralele
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
numerele 1-6. Boala nervoasă - al cărei debut și primă tratare medicală și-o face în aprilie 1948 - recidivează. Abandonează gazetăria cotidiană (sau este nevoit s-o facă). Se consideră un nedreptățit, un exilat în provincie (Cluj, Brașov). Se refugiază în himerice proiecte de roman (același la care visa încă din primele pagini din jurnal - ,mult aș da să pot scrie un roman" - scria în 6 martie 1940). Le scrie (nu se știe dacă le și trimite) scrisori înalților demnitari responsabili de
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
Din oglindă, ceremonios, cu zâmbetul pe dos, Pragmatic, arhitectural, cu garoafa ta La butonieră. Meliferă. Nu te panica, Nu ești o himeră! Drepturile tale Sunt scrise cu cerneală simpatică de martir Pe hârtie milimetrică, se mai văd la microscop urme Himerice de horoscop. O să-ți dea Ciocolată și pensie alimentară, O să-ți strivească păduchii Cu unghiile lui de 24 de karate Și-o să aibă atâta dreptate încât religia o să devină o noapte Cu clopoței... Și cu whiskey... între două telenovele Creierul
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
pagini de legendă, ce fac plăcerea lecturii. Asemenea legende circulă și azi în multe localități. Eroii romanului nu sunt numai oameni de rând: Marița lui Gogonete, că- pitanul Preda, perechea Pătru și Elena Valdescu, Tudorel, Mihăiță, Hangița, ci și ființe himerice: „o arătare cu aripi uriașe„ - zburătoarea, diavolul, vră- jitoarea, și, totuși, conviețuiesc de-a lungul timpului. Denumirile toponimice sunt la fel de sugestive: Pădurea Blestemată, Cas- telul, Pădurea Vrăjită ș.a. Ion Nălbitoru are un stil elaborat, îmbinând cu meșteșug narațiunea cu di-
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
Dragoste > VÂRTEJ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VÂRTEJ Ne-apropiem de frig și întuneric, Când timpul ne refuză nopți și zile, Se șterg mereu permise și ștampile, Dorințele devin ceva himeric. Își pierde toamna tot mai multe file, În vântul cu vârtej nebun sau sferic, Dispar și stele-n cerul șters, eteric, Iar ploile ne cuceresc, abile. Prea repede rămânem fără soare, De frunze nici măcar nu ținem minte, Ne sângerează sufletul
VÂRTEJ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382470_a_383799]
-
Se întreabă căci nu stie unde s-a pus, „Și ce fac?” El nu își mai recunoaște a sa vină. Cele înguste cresc mai jos acoperite cu mult întuneric, de frig omului îi trec oasele prin os făcându-l din ce în ce mai himeric. SEMNE CRESCUTE ÎN LEMN Semn unu E un schiu ce timpul l-a îndoit a vreme pe el e desenat un cap de om viu ce-i murdărit cu-a zilei creme. Semn doi E o bucată de îngrăditură pătată
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
fără de dorință. E neagră călimara, poate știi, De gândurile care ma ucid; Întoarce-te, te rog, printre cei vii, Revino-n peisajul translucid, Să faci lumină într-un întuneric, Ce pare că umbrește abitir, Revino, chiar și de ar fi himeric, Aici este realul cimitir... Ca-n fiecare zi, încet, măi moare, Câte o literă, câte-un cuvânt Și-n fiecare zi parcă mă doare Tăcerea ta, cu tine în mormânt; Privesc înlăcrimata reportaje Despre credințele-ți acum stafii, Și văd
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VÂNTUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe străzile de tine goale un vânt se strecura din Cer, cu pașii lini,mergând agale, cu iz himeric,efemer. Mergea spășit aproape tainic, și-n urma lui cădea grăbit, un dor năprasnic de năvalnic, și-atunci am plâns și m-am căit. O,cât de multă strălucire! umbrea acum sub ochi de vânt, eu îl priveam mut de
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382935_a_384264]
-
zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric, dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins, și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric, cu-o raniță de vise pe-un umăr slab și nins. Nici nu-ți mai pasă-n urmă că strigă după tine frumoasele ieșite din catacombe vechi; ție-ți miroase-a baltă, a rapiță, a șine, deasupra ta cocorii se
PLOI DE GRÎU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383069_a_384398]
-
cum a fost de parc-ar fi acum... M-aplec. Privesc și respir sacadat. Ca un fur pofticios strecor între lațurile delicate degete flămânde și dau să înșfac măcar o minune. Vreau s-apuc, nebănuind că lipsa de pază-i himerică... Gândul e pe cale să devină faptă, când înțeleg că drept pavază e un lacăt gracil in formă de șarpe bătut în smarald, legat ca o fundă de capacul răsturnat. Amenințat de privirea mea se mișcă ușor țintindu-mă cu ochi
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
vrej de fasole din poveste... Atât de suculentul, gâlgâitorul volum de 766 de pagini al lui Theodor Răpan este, vrând-nevrând, prin gustul călătoriei de neînfrânat, o hologramă(pseudo?) a capodoperei lui Cervantes: Don Quijotte de la Mancha, cel ce - în căutarea himericei sale iubite: Dulcineea del Toboso - nu se dă în lături nici de la a se lansa într-un turnir cu morile de vânt, care în viziunea sa sunt uriași amenințători chiar prin dimensiunile lor ieșite din comun. Totodată, prin setea de
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]