82 matches
-
urmărite de o țară întreagă, iar personajele și situațiile din ele se întipăreau în conștiința publică. Dacă, în plus, vorbim de cei care pe-atunci erau copii (așa cum este cazul meu), lucrurile căpătau dimensiuni și mai mari și ajungeau până la hiperbolizare. În ziua de astăzi, cu siguranță ni sar părea ridicol un Johnny Weissmüller în rolul lui Tarzan, cu chica lui aranjată frumos și corpul perfect epilat. Ca să nu mai vorbim de cât de ridicol near părea celebrul lui strigăt ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui taumaturgice. Este, dacă se poate spune așa, un efect de remediu al unui dezechilibru: acela dintre intensitatea scăzută a vieții sociale contemporane și transa unei vitalități individuale debordante. De aici, prin scris, perfuzii de imagine administrate unor tablouri terne, hiperbolizarea și, astfel, ca să nu evităm cuvîntul, dereglarea unor funcții perceptive. Este clar că, În romanul contemporan, familia reprezintă ultima comunitate În care eul autobiografic mai crede că se poate integra. În afara acesteia, societatea, ca spațiu referențial viabil, tinde să dispară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acumulate. Scăpat de sub influența letală a războiului și a iminenței exterminării, spațiul scriptural se populează cu imagini - În linia “post-exotică”, desigur, atît ca geografie (se menține preferința pentru Orientul Îndepărtat), cît și ca estetică, prin surprinderea unui cotidian magic, prin hiperbolizarea biblică (personajul Laetitia Schiedmann trăiește mai bine de două sute de ani), sau purtînd sechelele anti-utopiilor anterioare. O lume, În sfîrșit, a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și afla sensul. Lumina
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Decembrie 21, 1989, Teatrul de stat, Sibiu; Mai 5, 1988, Televiziunea Română, București "Partitură complexă și greu de condus între melodramatismul înșelător al textului și patetismul ironic al viziunii, personajul Delia face parte din galeria de caractere foarte generoase cu actorul. Hiperbolizarea elementelor «melo» introduce în spectacol o paradoxală orchestrare de elemente din zona realului și cea a suprarealului, imaginea teatrală de ansamblu fiind apropiată de specia absurdului." (Teatrul, 2/1987) OMUL CĂZUT DIN CER, Martie 26, 1992, Teatrul "Andrei Mureșan", Sfântu
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
condeiul tocmai proslăvind zelul creștinesc al domnului. Persecuțiunea armenilor din 1551 nu putea găsi alt ecou la un suflet zelos de călugăr, cum a fost Macarie“. Cea mai veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
împotriva răului, încheiată cu victoria binelui. Personajul principal parcurge astfel o aventură eroica imaginară, un drum al maturizării morale și etice presărat de diferite probe și obstacole. Lumea în care se petrece acțiunea este una miraculoasă, dominată de stereotip și hiperbolizare; o oglindire exagerată, carnavalescă și fabuloasă a realității, ce nu provoacă o reacție particulară cititorului sau personajelor, acestea acceptând îmbrățișarea unor convenții diferite decât cele ale lumii reale, raționale. Basmul începe prin prezentarea unei situații de început: un crai avea
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
umorului sunt: Personajele sunt purtătoare unor valori simbolice corespunzătoare antitezei dintre bine și rău. Specific basmului cult este modul în care se realizează individualizarea personajelor, în primul rând prin limbaj. Acestea reprezintă, cu excepția eroului al cărui caracter evoluează pe parcurs, hiperbolizarea și ironizarea unor tipologii umane reductibile la o singură trăsătură dominantă. Protagonistul nu prezintă puteri supranaturale sau însușiri excepționale dar prin trecerea probelor de pe parcurs dobândește o serie de calități psiho-morale necesare unui crai „mare și tare”. Numele personajului reflectă
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]