3,713 matches
-
diabetică Pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea hiperglicemiei sau a altor semne și simptome de diabet zaharat. Pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 1 trebuie administrată insulina. Trebuie amânată administrarea pembrolizumab în cazurile de diabet zaharat de tip 1 asociat cu hiperglicemie de gradul ≥ 3 sau cu cetoacidoză, până la obținerea controlului metabolic. ... – tulburări tiroidiene: hipotiroidism, hipertiroidism și tiroidită Pot surveni în orice moment pe durata tratamentului. Pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea modificărilor funcției tiroidiene și a semnelor și simptomelor clinice de
ANEXĂ din 24 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282310]
-
sau echivalent pe zi și pacientul este stabil sub terapie de substituție (dacă este necesară). Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul hipofizitei de grad 4. Trebuie inițiat tratamentul cu insulină pentru diabetul zaharat de tip 1. În cazul hiperglicemiei de grad ≥ 3 (glicemie în condiții de repaus alimentar > 250 mg/dl sau 13,9 mmol/l), trebuie amânată administrarea atezolizumab. Tratamentul poate fi reluat după ce se obține controlul metabolic cu terapie de substituție cu insulină. Meningoencefalită mediată-imun În studiile clinice
ANEXĂ din 24 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282310]
-
cu Pasireotidum și ulterior, periodic, după cum se impune în funcție de evoluția individuală a pacienților. Suplimentar, trebuie efectuată monitorizarea glicemiei â jeun la 4 săptămâni și a HbA1c la 3 luni de la oprirea tratamentului cu Pasireotid. ... – Dacă apare hiperglicemie la un pacient tratat cu Pasireotidum, se recomandă inițierea sau ajustarea tratamentului antidiabetic. Dacă hiperglicemia necontrolată persistă în ciuda terapiei antidiabetice adecvate, doza de Pasireotidum trebuie redusă sau tratamentul cu Pasireotidum trebuie întrerupt. ... ... 2. Monitorizarea funcției cardiace pentru riscul de
ANEXĂ din 21 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277949]
-
pacienților. Suplimentar, trebuie efectuată monitorizarea glicemiei â jeun la 4 săptămâni și a HbA1c la 3 luni de la oprirea tratamentului cu Pasireotid. ... – Dacă apare hiperglicemie la un pacient tratat cu Pasireotidum, se recomandă inițierea sau ajustarea tratamentului antidiabetic. Dacă hiperglicemia necontrolată persistă în ciuda terapiei antidiabetice adecvate, doza de Pasireotidum trebuie redusă sau tratamentul cu Pasireotidum trebuie întrerupt. ... ... 2. Monitorizarea funcției cardiace pentru riscul de bradicardie și a alungirii intervalului QT: – Pacienții cu afecțiuni cardiace și/sau factori de risc pentru
ANEXĂ din 21 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277949]
-
valorii creatininei, limfopenie, trombocitopenie, anemie. Majoritatea reacțiilor adverse au fost de intensitate ușoară până la moderată (grad 1 sau 2). Reacții adverse frecvente (între 1% și 10% incidență): infecții ale tractului respirator superior, reacție la administrarea în perfuzie, hipotiroidism, hipertiroidism, hiperglicemie, hiponatremie, scăderea apetitului alimentar, neuropatie periferică, cefalee, amețeli, hipertensiune arterială, pneumonită, dispnee, tuse, colită, stomatită, vărsături, durere abdominală, constipație, vitiligo, xeroză cutanată, eritem, alopecie, durere musculoscheletic, artralgie, febră, edem (inclusiv edem periferic), creșterea valorii lipazei, creșterea valorii amilazei, neutropenie Reacții
ANEXĂ din 21 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277949]
-
alcătuit dintr-o moleculă de glucoză și una de fructoză. În stomac (în mediu acid și în prezența enzimelor) se desface rapid în cele două componente, străbate cu ușurință intestinul subțire și ajunge în sânge, unde provoacă o stare de hiperglicemie. Aceasta va determina o stare de excitare fizică și nervoasă. Pancreasul alertat peste măsură, secretă mai multă insulină decât normal, ceea ce are ca rezultat scăderea zahărului din sânge sub medie, așa că în scurt timp se instalează o stare de hipoglicemie
DESPRE ZAHAR de DALELINA JOHN în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346409_a_347738]
-
Principalul factor hipoglicemiant din organism este reprezentat de insulină, iar glucagonul, mineralocorticoizii, hormonul de creștere și adrenalina exercită efecte hiperglicemiante. Concentrația plasmatică normală a glucozei este 0,8 1,1 g/l. Creșterea concentrației glucozei peste valorile menționate se numește hiperglicemie și este caracteristică diabetului zaharat. Hipoglicemia reprezintă scăderea glucozei plasmatice sub valorile normale și poate să apară după eforturi musculare exagerate, post sau subnutriție prelungită. Corpii cetonici sunt produși intermediari ai metabolismului glucidic (acid acetilacetic și acid β-oxibutiric); apar în
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
interferă orarul de mese administrare de insulină. Ca tratament se efectuează: întreruperea administrării anesteziei; administrarea de hidrocarbonate (bomboane, apă cu zahăr); dacă simptomatologia se agravează, se administrează intravenos 50 ml glucoză 50% și se solicită asistență de urgență. Criza de hiperglicemie poate să apară la pacientul care nu și-a administrat insulina sau la care valorile glicemiei sunt crescute de stres, durere, anestezic sau vasoconstrictorul utilizat. Deoarece manifestările clinice sunt destul de asemănătoare cu cele din criza hipoglicemică, diagnosticul diferențial se poate
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
sau a corpilor cetonici poate determina reacții fals-negative. Totuși, în cazul cetoacidozei diabetice, glucozuria importantă previne reacțiile fals-negative, chiar în prezența unei cetonurii importante. Pragul sangvin de eliminare renală a glucozei în urină este de 180 mg/dl. în absența hiperglicemiei, glucozuria este prezentă în tubulopatii și în unele afecțiuni renale cronice cu lezare tubulo-interstițială importantă. • Cetonuria este prezentă în cetoacidoza diabetică și în postul extrem. Rezultate fals-pozitive se înregistrează la pacienții în tratament cu medicație conținând gruparea sulfhidril (captopril, mesna
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
2. Factori de risc ND se dezvoltă doar la 30-40 % dintre diabeticii cu > 20 ani de evoluție; ND apare la unii pacienți cu un control glicemic aparent bun, dar adesea nu apare la pacienți ce au evoluat mult timp cu hiperglicemie severă; multe studii au demonstrat agregarea familială a ND; pacienții cu DZ au un risc de 3-5 ori mai mare de a face ND dacă au un frate cu ND; pacienții cu DZ (1 și 2) care au un părinte
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se întâlnesc mai rar la pacienții cu ND. 2. Factori hemodinamici 2.1. HTA sistemică cronică induce arterioscleroză (inflamație, proliferarea celulelor musculare netede și fibroză la nivelul arterelor și arteriolelor renale) și scleroză glomerulară, ca urmare a creșterii presiunii intraglomerulare. Hiperglicemia cronică este toxică pentru rinichi, prin mai multe mecanisme, dintre care cele mai importante sunt: 3. Factori hormonali Endotelina (ET) este cel mai puternic vasoconstrictor natural cunoscut. Este sintetizat, în principal, de celulele endoteliale. Induce vasoconstricție atât pe arteriola aferentă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
redus. în consecință, costurile DP sunt, în medie, cu 25 % mai mici decât ale HD. DEZAVANTAJELE PRINCIPALE ALE DP, îN COMPARAȚIE CU HD, SUNT URMĂTOARELE: Riscul complicațiilor infecțioase (peritonite); Degradarea structurală și funcțională, în timp, a membranei peritoneale; Complicații metabolice: malnutriția proteică, hiperglicemia și dislipidemia. Indicațiile DP DP poate fi prescrisă aproape la orice pacient cu BCR terminală, indiferent de vârstă. Preferința pacienților pentru DP sau refuzul HD sunt decisive în alegerea DP ca modalitate inițială de dializă, cu excepția contraindicațiilor medicale absolute. DP
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
metabolismului glucidic. Glucoza din dializat se absoarbe în cantitate de 100 - 200 g/24 ore. Absorbția este variabilă de la un individ la altul, crește în cazul utilizării de soluții concentrate, al stazelor lungi și în cursul peritonitelor și poate induce hiperglicemii de până la 160 mg/dl la pacienții nediabetici, și chiar 300 - 400 mg/dl la diabetici. Consecințele pe termen lung sunt: hiperinsulinismul, agravarea dislipidemiei, obezitatea și malnutriția proteică. Prevenirea hiperglicemiei se poate face prin limitarea folosirii soluțiilor hiperosmolare și prin
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
al stazelor lungi și în cursul peritonitelor și poate induce hiperglicemii de până la 160 mg/dl la pacienții nediabetici, și chiar 300 - 400 mg/dl la diabetici. Consecințele pe termen lung sunt: hiperinsulinismul, agravarea dislipidemiei, obezitatea și malnutriția proteică. Prevenirea hiperglicemiei se poate face prin limitarea folosirii soluțiilor hiperosmolare și prin utilizarea altor agenți osmotici. Creșterea în greutate este frecvent întâlnită la pacienții cu DP în primul an de la inițierea dializei, în special la femei, la diabetici, la pacienții high-transporter-i și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dezvolta, implică o perturbare a centrului setei sau imposibilitatea de acces la o sursă de apă. O deshidratare celulară în absența hipernatremiei poate surveni în caz de prezență în plasmă de substanțe osmotic active: exogene (medicamente sau toxice) sau endogene (hiperglicemie). Deshidratarea celulară poate fi pură (cu volum extracelular normal) sau asociată unei deshidratări extracelulare (deshidratare globală) sau unei hiperhidratări extracelulare. 16.2.1. Cauzele deshidratării intracelulare 1. Deshidratarea intracelulară cu hipernatremie poate fi consecința pierderilor de apă necompensate, de diferite
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
specifici pentru sodiu. • hiponatremia izoosmotică poate fi produsă prin adiția în spațiul extracelular a unui fluid izotonic, dar fără sodiu. Această situație se întâlnește când se folosesc soluții de spălare cu glicină sau sorbitol în timpul TUR-P (rezecție transuretrală de prostată). • hiperglicemiile instalate brusc și netratate, sau după administrarea de manitol. Creșterea osmolalității plasmatice indusă de glucoză (5,5 mOsmol/1 g glucoză/l) sau manitol, scoate apa din celule, scăzând concentrația sodiului plasmatic prin diluție. Deficiența relativă de insulină afecteză permeabilitatea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
are efect difazic: o fază precoce de hiperkaliemie (prin ieșirea potasiului din hepatocite), apoi o fază hipokaliemică determinată de secreția reacțională de insulină. Rolul exact al glucagonului în echilibrul potasiului nu este cunoscut. • creșteri importante patologice ale osmolalității, ca în hiperglicemia severă, pot cauza mișcări ale potasiului spre fluidul extracelular și creșteri ale K+ plasmatic. Două elemente explică aceste modificări: • prin creșterea tonicității fluidului extracelular, apa iese din celule, crescând astfel concentrația potasiului intracelular. Concentrația crescută de K+ intracelular favorizează mișcarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sau după chimioterapie (limfoame). c. Distribuție anormală de potasiu • Deficiența în insulină: droguri care inhibă eliberarea insulinei endogene (somastatina) pot produce hiperkaliemie la pacienții cu insuficiență renală; hiperkaliemia apare frecvent în diabetul zaharat favorizat de: (1) hipoinsulinism (osmolaritatea legată de hiperglicemie favorizează transferul de potasiu în afara celulei), (2) hipoaldosteronismul hiporeninemic, (3) existența unei insuficiențe renale moderate, (4) în caz de hipertensiune, administrarea de medicamente antikaliuretice, betablocante, inhibitori de enzimă de conversie; • Dozele excesive de digoxin - inhibă activitatea Na-K-ATP-azei în celulele mușchilor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
insuficiență renală severă: anionii nedozați sunt sulfați, fosfați, hipurați; cetoacidoză (diabet, înfometare, aport de alcool); acidoză lactică (hipoxie tisulară, biguanide, insuficiență hepatocelulară); intoxicații (metanol, etilen glicol,supradozaj de aspirină). a. Cetoacidoza diabetică Se caracterizează prin: acidemie severă (pH < 7.15), hiperglicemie, depleția volumului fluidului extracelular, scăderea rezervelor de K în ciuda concentrațiilor serice normale sau crescute ale potasiului. Acidoza cu GA crescută se produce prin generarea de cetoacizi (produși prin oxidarea incompletă a acizilor grași). Diagnosticul se pune în contextul unui diabet
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
7,10 sau bicarbonatemia < 8 mmol/l, deoarece pot antrena diminuarea debitelor cardiace și tisulare, rezistență la acțiunea aminelor vasopresoare, aritmii ventriculare, inhibiția metabolismului celular, comă. Cetoacidoza diabetică răspunde bine la terapia cu insulină, hidratare și potasiu. Acest tratament corectează hiperglicemia, cetoacidoza, acidemia și deficitul de potasiu. Deoarece cetoacizii circulanți vor fi convertiți spre (HCO3-) de către ficat prin insulinoterapie și hidratare (ameliorând cetoza), această terapie echivalează cu „aport potențial de HCO3-”. După terapia adecvată a cetoacidozei, concentrația de (HCO3-) și pH
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
osteopenie/osteoporoză, se indică tratament cu vitamina D, calciu și cure secvențiale cu bifosfonați. Sindromul cushingoid se manifestă prin modificări morfologice, manifestări cutanate, diabet, hipercatabolism protidic, tulburări hidro-electrolitice, HTA, osteoporoză, tulburări psihice. Prevenire: folosirea unei doze minime eficace de corticoizi. Hiperglicemia apare în special la obezi sau la pacienți cu antecedente familiale de intoleranță la glucoză. Prevenire: reducerea consumului de glucide cu absorbție rapidă. Se impune supravegherea regulată a glicemiei, uneori adaptarea tratamentului hipoglicemiant la diabetici. Diabetul cortizonic este de obicei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în alte situații (de obicei, 1-3 g/zi). 5. Efecte adverse: Tulburări digestive (36 %): diaree, constipație, dureri epigastrice, vărsături; Tulburări urinare (40 %): micțiuni imperioase, polakiurie, disurie, hematurie; Insomnie, cefalee; Dureri dorsale, toracice, musculare, articulare; Infecții (oportuniste, CMV); Tulburări metabolice: hipercolesterolemie, hiperglicemie; Toxicitate hematologică (anemie, neutropenie, trombocitopenie) - mult mai rară decât în cazul AZA. Spre deosebire de metotrexat, AZA și CsA, este lipsit de toxicitate hepatică și renală și are un risc carcinogen mult mai mic. 6. Contraindicații: Alergie la MMF/acid micofenolic; Sarcină
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
subiecților care au depășit 150 mg/100 ml trigliceride (considerată limita normală superioară) este de 22%. Valoarea trigliceridelor se corelează cu circumferința abdominală, procentul de grăsime corporală și nivelul colesterolului, lucru care confirmă acuratețea și precizia studiului nostru. Procentul (7%) hiperglicemiilor corespunde cotei în creștere a diabetului și sindromului metabolic. Numai 3% dintre subiecți au prezentat valori patologice ale ureei și doar 5% au avut valori patologice nete ale acidului uric, deși la 24% dintre cei investigați valorile s-au situat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
este sau nu diabetic; Durata evoluției diabetului și depistarea lui tardivă: diabeticii cu tip1 cât și cu tip 2 care au 10-15 ani de boală; pacienții cu Dz tip 2 descoperit tardiv după 5 -10 ani sunt expuși la ND. Hiperglicemia se știe că este nocivă pentru rinichi dacă se menține un timp îndelungat; astfel s-a constatat la diabeticii cu glicemii și hemoglobina glicozilată (HbA1C) cu nivel crescut sunt depistați cu proteinurie. - HTA la diabetici este un risc pentru ND
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
de microbi) etc. DERMATOZĂ: numele generic al bolilor de piele, la care predomină leziunile degenerative. DIABET: boală caracterizată prin neputința totală sau parțială a organismului de a utiliza zahărul (glucidele) din alimentație. Deficiența determină creșterea cantității de zahăr În sânge (hiperglicemie). Zahărul se elimină prin urină (glicozurie), bolnavului fiindu-i mereu foame (polifagie), iar pentru eliminarea zahărului nefolosit, pentru dizolvarea lui, bea multe lichide (polidipsie). DIAFOREZĂ (transpirație): proces de eliminare a sudorii prin piele. Variază În funcție de individ, vârstă, stare patologică etc.
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]