103 matches
-
nivelurilor de ATP și o creștere a secreției de insulină. De asemenea, s-au constatat și valori crescute ale insulinemiei și scăzute ale glicemiei comparativ cu lotul de control. Testele de toleranță la glucoză și clampul hiperglicemic au evidențiat că hiperinsulinemia și hipoglicemia sunt determinate de creșterea secreției de insulină stimulată de glucoză. Nu s-a constatat nici o alterare a insulinosensibilității, ceea ce indică faptul că lipsa expresiei UCP2 afectează primar insulinosecreția (9). 4.2. Hiperproducția de UCP2 contribuie la dezvoltarea diabetului
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
de insulina liberă, blocând acțiunea acesteia, ceea ce antrenează o hipersecreție insulinică pancreatică compensatorie. Totuși gradul de legare a anticorpilor de insulină este variabil, variație ce ține de factori necunoscuți. În momentul în care gradul de legare scade, va apărea o hiperinsulinemie plasmatică ce va determina apariția hipoglicemiei. În acest moment peptidul C poate prezenta valori variabile. Titrurile de anticorpi pot fi foarte mari, ducând la hipoglicemii severe care apar impredictibil. O cauză rară de hipoglicemie este reprezentată de prezența în serul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
cu o capacitate de legare de receptori mult redusă. Indivizii cu această mutație, transmisă autosomal dominant, au forme ușoare de diabet sau scădere a toleranței la glucoză. Fiind heterozigoți, acești pacienți secretă și molecule normale de insulină însă au o hiperinsulinemie evidentă datorită remanenței prelungite în circulație a moleculelor de insulină anormală. A fost de asemenea descrisă la membrii câtorva familii cu hiperproinsulinemie asimptomatică o mutație în molecula de proinsulină (Arg-65 înlocuită cu His) care alterează procesarea intra ß-celulară a acesteia
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
patogenetic mult influențat și de factorul (factorii) genetic. În lumina acestor fapte, s-au propus diferite scenarii patogenetice care au modificat și rafinat conceptul terapeutic în diabetul tip 2 (3). Dacă insulinorezistența este anomalia inițială, ea va fi urmată de hiperinsulinemia compensatorie care va reuși menținerea glicemiei normale. Capacitatea compensatorie este limitată de factorii diabetogeni descriși. Apare treptat hiperglicemia > 125 mg/dl (> 6.9 mmol/l), glucotoxicitatea și, în final, deficitul insulinosecretor. Este posibil ca la unele persoane acesta să preceadă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinorezistenței (2). Evident că nu este posibil. De aplicarea clampării nici nu poate fi vorba. Este posibilă totuși o estimare a existenței celor două anomalii, prin evaluarea aspectului profilului glicemic (3): În cazul diabetului zaharat tip 2 cu insulinorezistență și hiperinsulinemie, glicemia cea mai mare este cea bazală, ea scăzând treptat în cursul zilei. În cazul în care deficitul secretor este predominant, profilul glicemic se deteriorează în cursul zilei, valorile cele mai mari fiind în partea a doua a zilei. Consecințele
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
reevaluare clinică și electroencefalografică. Reapariția crizelor impune reluarea algoritmului, insistând asupra factorilor etiologici. Anexa 11.8 Regimul igieno-dietetic al pacientului cu epilepsie - Evitarea hipoglicemiei prin respectarea unui regim regulat al meselor și evitarea abuzului de dulciuri concentrate (pentru a evita hiperinsulinemia reactivă) - Evitarea consumului sau abuzului de produse alimentare cu efect excitant sau toxic nervos: cafea, ciocolată, alcool - Evitarea fumatului, consumului de droguri, abuzului de medicamente (automedicația) - Evitarea privării de somn prin respectarea obligatorie a orelor de somn în timpul nopții; în
GHID din 16 septembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea neurologie*) - "Ghid de diagnostic şi tratament în epilepsia adultului" - Anexa 11. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227319_a_228648]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Nu se știe
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Nu se știe
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Nu se știe
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări s- au observat la speciile respective în concentrații plasmatice ≤4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_420 () [Corola-website/Science/291179_a_292508]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care 5 apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Utilizarea în
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care 17 apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Utilizarea în
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care 29 apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Utilizarea în
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_1075 () [Corola-website/Science/291834_a_293163]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_1075 () [Corola-website/Science/291834_a_293163]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_1075 () [Corola-website/Science/291834_a_293163]