559 matches
-
O coadă, la plăcinte înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului sunt prinse, de asemenea, în pagini excepționale, animate de frenezia distrugerii: de la Așezămintele Brâncovenești
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
spre disperarea ei, trebuie să participe. Casa va fi vîndută pînă la urmă iar noii proprietari, cunoscuți de-ai lui Nell, îi vor mărturisi că pisica lor se comportă ciudat în bucătărie (fosta locație a tunelului) unde se uită ca hipnotizată pe fereastra ce dă în grădină. Impulsul narativ își face simțită prezența și Nell le povestește întreaga istorie a familiei. Concluzia este că: "în final cu toții devenim niște povestiri. Sau dacă nu, entități. Ceea ce poate e același lucru." Și asta
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
grădina suspendată a dragostei tale fulgi vii, mișcători, care dansează în aerul fosforescent, printre licuricii cu ochi mari de lapis lazuli, tu ai grijă, nici o acțiune nu este zadarnică, nu adierea este de vină că fulgii aceștia albi încearcă să hipnotizeze licuricii tăi magici, plopul este probabil plătit să desfășoare această misiune, mai ales că împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi a găsit o fată virgină frumoasă, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei. nouă în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea vârstă a copilăriei, adică atunci când nu există o conștiință de sine prea clară sau un caracter prea bine conturat și, astfel, poți fi hipnotizat ușor. Însă, oare, nu aceasta este purtarea cea mai mincinoasă și mai plină de prefăcătorie dintre toate, care neobosit se preocupă să ascundă sub masca sa o întreagă seamă de succese? Ba sigur că este, asta neîndoielnic, căci a te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă de parcă atunci ar sta să moară. La anumite ore ale zilei oamenii urbei se adună și ascultă hipnotizați concertul lui Zinzin. Prietenii și autoritățile au încercat "să o dea jos din copac", dar nu au reușit. În momentul în care un polițist încearcă să se apropie de copacul lui Zinzin aceasta începe să cânte în disperare și tot
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le spună ce au de făcut, în ce ordine să moară și pentru ce, au nevoie de un conducător", un ochi din mulțime se ridică spre înaltul cerului și vede un om cocoțat în vârful unui copac, ochiul se oprește hipnotizat pe figura de ceară, toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o mulțime de voci, o mulțime de mâni se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poezie. Pentru mine acest moment, în aparență banal este acea conștientizare și pasiunea trăirii clipei. Ce sentiment plăcut, această conștientizare, vă spun sincer, un lucru atât de mic și simplu, poate să trezească emoțiile și sentimentele de mult adormite și hipnotizate de acumularea timpului psihologic. Stau și mă g=ndesc câte emoții sunt arestate în interiorul nostru, avem nevoie urgentă să eliberăm cel mai minunat arsenal uman care cuprinde sentimentele, emoțiile și afectele noastre. Cu trecerea timpului, multe lucruri și fapte neplăcute
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
maximă con știentizare. Ei sunt mesagerii care ne pot influența (dacă îi vom crede, bineînțeles) spre o redirecționare și o transformare pozitivă a vieții noastre, exact așa cum reiese din această carte, eu nu am fost în comă, dar am fost hipnotizată de boală și nu conștientizam anumite lucruri, iar trezirea și renașterea mea sunt rodul dorinței și perseverenței mele de a înțelege și experimenta viața dintr-un alt punct de vedere. Să spunem că privesc aceleași lucruri, dar le percep diferit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
hîrbuit, plin de rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să fac o reconstituire bazîndu-mă doar pe ce am auzit din gura lui în ultimele discuții pe care le-am avut, reia Roja. Ce minte diabolică!. Haț! și rața cade, Dendé, n ai nevoie de cine știe ce talente înnăscute ca să ți hipnotizezi audiența. Un ziarist adevărat n-ar scrie niciodată lucruri golite de conținut, reia Bătrînul, în timp ce Poștașul își toarnă cafea în ceașca fără toartă, pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nerelevante, după cum știi. Căldura și mișcările silențioase ale lui Palmer și felul în care îmi rostea numele în mod repetat îmi induseseră un fel de amețeală așa încât aproape că nu mai știam ce să-i răspund. — Sper că nu mă hipnotizezi, am spus. — Sigur că nu, la ce mi-ar folosi, răspunse el. Relaxează-te, Martin. Scoate-ți sacoul. Ești lac de transpirație. Mi-am scos sacoul, mi-am deschis vesta și mi-am suflecat mânecile cămășii. Nu reușeam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avea cum să fie Anton și nici Frau Britz și fiindcă niciodată nu primesc vizite la o ore din astea, cel puțin, nu fără o avertizare În prealabil, am decis să continui să savurez momentul acesta de reflecții de vară. hipnotizat, am studiat cum scrumul de țigară s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără ostentație. Încredere în sine fără îngâmfare sau condescendență. Hai să fim cinstiți, doctore, și să-i dăm goiului ce-i al goiului: când e vorba să fie impresionanți, apăi sunt foarte impresionanți. Atât de sănătoasă! Da, tocmai asta mă hipnotiza la ea - faptul că era inimoasă, fermă; într-un cuvânt, ca un dovleac! Șikse a mea zdravănă, cu fundul mare, cu buze nerujate, cu picioarele goale, unde ești acum, Kay-Kay? Câți copii ai? Oare chiar ai ajuns o grăsană? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vorbele de dragoste. Și-n tot timpul acesta, mîna lui, care s-a oprit pe sînul femeii, a atins mamelonul, iar acum îl simte întărindu-se. Ochii îi stau ațintiți doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu doar strălucirea vrăjitorească (ca de cer cu soarele pe ducă), ci însăși prezența ei pe un copac plicticos de Drumul Taberei era de ajuns să ne încremenească, să ne hipnotizeze, să ne certifice că ceea ce luam noi drept o simplă grădină devenise peste noapte un sanctuar în toată regula. Lângă mine mai era Radu. Iar dacă a existat vreodată, în istoria de decenii a cartierului, cineva dispus să încremenească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ceea ce luam noi drept o simplă grădină devenise peste noapte un sanctuar în toată regula. Lângă mine mai era Radu. Iar dacă a existat vreodată, în istoria de decenii a cartierului, cineva dispus să încremenească și să se lase hipnotizat cu o ușurință mai mare decât cea a unei bătăi din palme, acela nu putea fi decât Radu. Dacă mai pun la socoteală și teoria lui (altminteri o revelație cu acte în regulă) care dădea drept sigură apariția zeului indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu mă puteam uita de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bord și pe ramele geamurilor. Uniunea dintre membranele sale mucoase și vehicul, propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă noi. Complexul unui act incomensurabil de pervers plana deasupra ei ca o încoronare. Aproape hipnotizat de această reverie, am devenit brusc conștient de bara de protecție îndoită a Lincolnului lui Vaughan numai când acesta se află la câțiva metri în spatele mașinii sport a lui Catherine. Vaughan trecu glonț pe lângă mine, făcându-și drum pe carosabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria oamenilor, nu fusese niciodată pînă atunci martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau hipnotizate de strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el, autoritar. — Carmen... Carmen de Ibarra. - Carmen de Ibarra, repetă el. Bine... De-acum Înainte nu mai ai nume. Ești singura femeie de pe insula asta și prin urmare nu ai nevoie de el... Și ascultă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de prost, adăugă. În prima zi În care renunți la a te mai purta ca o fiară vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să o privească fix, ca și cum ar fi vrut s-o hipnotizeze. - Nu te uita așa la mine, Îi atrase ea atenția. Nu mă mai sperii. La Început leșinam numai cînd te vedeam, dar cu timpul m-am obișnuit cu fața ta... Ți-am spus vreodată că ești cu adevărat Înspăimîntător? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de copil, după cum spunea George Stan, care se uita atît de insistent la el, încît îl făcea să se împiedice pe drum drept. În ultima vreme nu mai avusese atîta grijă, iar George Stan se plictisise și el să-l hipnotizeze. Ca un făcut, exact cînd a ieșit din încăpere, în fața ușii îl aștepta chiar George Stan. Văzîndu-l preocupat a clipit din ochii lui albaștri și ușor bulbucați, înainte de toate te uitai la ochii lui, asta era considerat un mare avantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu se putea gîndi la altceva decît la ceea ce putea să-l preocupe pe Basarab Cantacuzino. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nefolositor, dăunător chiar decît un "nu știu" spus direct, bărbătește. Dacă recunoști că nu știi măcar ai libertatea să o apuci pe alt drum, să cauți altceva, în altă parte. Pe cînd un "pe aproape", "foarte aproape" te paralizează, te hipnotizează, te face să-ți pierzi vremea și cumpătul. Două lucruri mai prețioase decît succesul chiar, timpul și cumpătul. Era neliniștit și chiar sîcîit. Lista de adrese, de nume era un succes. Un succes care arăta că lucrurile devin grave. Comedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]