262 matches
-
fenomenului uman, de răspunsul la marile întrebări ale conștiinței în existența aceasta. Pe tot parcursul romanului încercarea lui de a pătrunde în zonele insondabile ale psihologiei umane seamănă cu zborul fluturelui care înconjoară lampa de milioane de ori, fascinat și hipnotizat de lumină... Iată ipostaza sufletului aplecat ca o ființă care stă în genunchi asupra lui însuși, însetat de profunzimea sinelui său: „Sufletul. Încerc să-l mint, să-i spun că se înșeală. Nu-i o soluție, e prea târziu... Oare
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
da di șeli buni cu brânzi di oai, di băut, samahoancî, drojdii, hin di sfieclî și afinați făcuți di mini!! Ăă, ți linji pi boț nu altă! Deși nu împărtășesc deloc entuziasmul bunei doamne, foamea și pasivitatea soției ce pare hipnotizata de butea vorbitoare, mă determina să comand două ciorbe, două tochituri iar pentru a spori riscurile și două poale-n brâu. Apoi o carafa de vin, fie ce-o fi! Tancul sovietic dispare de unde a venit și o vreme rămânem
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
gândești la cei dragi și plecați...într-un așa loc ți-i imaginezi: cu iarbă verde și deasă, îngrijită, cu umbră odihnitoare...cu fântâni arteziene și bănci comode, generoase. Bebelușii, în cărucioare, și pensionari, cu bastoane sau cadru, se deplasează hipnotizați, cu însoțitorii lor. E o liniște cuceritoare. Ca printr-un consemn, toți vorbesc șoptit. Doar huruitul tramvaiului se aude, difuz. Am găsit, chiar la intrarea în parc, o jucărie. Grăbesc pasul s-o întreb pe mămica din fața mea dacă e
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
curte! Ah, câine derbedeu!... Când vine mama, -i spun că te joci cu străinii; Cățel afurisit, mânca-te-ar mărăcinii! Îmi umbli prin vecini? Ești pușlama , nu câine; Azi te pedepsesc, și na-i să mai guști pâine!...” Codiță, ca hipnotizat, în curtea lui s-a dus. Când trec prin fața casei, îl văd, în laț e pus. Ce mare a crescut!... și vocea și-a schimbat; Sânt sigur, pe hoț mi-l rupe: e lup adevărat. Dar, niciodată, Codiță, pe mine
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
un astru vernil, luminos, aproape fosforescent, ca un foc de artificii ce rămăsese imortalizat pe cer, undeva sus, undeva departe... O lună vernil sclipitoare, ceva de neimaginat pe Pământ. Fetița a privit cerul și straniul astru minute în șir, ca hipnotizată, fascinată de imaginea ce i se oferea privirii, apoi s-a așezat pe o băncuță de piatră. Aiko a observat cu uimire cum în scoarța copacilor ce se aflau în jurul său se aflau încrustate multe ceasuri cu ecrane mari, de
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
resurse umane care să susțină modernizarea și pacea globală. Este atat de simplu de înțeles... la fel ca și la olimpiadele internaționale, poți pierde dar poți și câștigă iar asta numai dacă participi! România mea parcă nu participă, parcă e hipnotizata, acum își plânge trecutul, acum își plânge viitorul și asta pentru că a(m) uitat să prețuim viața cu bune și rele, am uitat să râdem asemenea tracilor ... Citește mai mult Istoria Universală este o cronică scrisă cu interpretări și învățăminte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
resurse umane care să susțină modernizarea și pacea globală. Este atat de simplu de înțeles... la fel ca și la olimpiadele internaționale, poți pierde dar poți și câștigă iar asta numai dacă participi!România mea parcă nu participă, parcă e hipnotizata, acum își plânge trecutul, acum își plânge viitorul și asta pentru că a(m) uitat să prețuim viața cu bune și rele, am uitat să râdem asemenea tracilor ... IV. IOSIF POPA - TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (1), de Iosif Popa, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
Un bărbat furios, rece, răzbunător, fără familie și fără nume. Când plecase de acasă, își luase bunul prieten în buzunar. După ce ajunse la stânci, începu să se gândească.Gândea, plângea și bea.Terminase alcool-ul din sticlă.Acum, privind-o hipnotizat, înnodă încet imaginea fiului său: ,,O, Doamne, Adi! Trebuie să vii la tata! Să nu-i spui mamei nimic. Nu vreau să știe unde sîntem. Vreau să-i facem o surpriză; să nu mai plângă, să nu mai fie tristă
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei! În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoții de toamnă. Aștept cu înfrigurare să vină iar în
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
cu obrazul ei catifelat ca o petală de magnolie și Dora care era mult mai în vârstă, exprimau prin oglinzile sufletului lor același lucru, ca două suflete gemene. În opinia mea, era atât de evident acest lucru, că rămăsesem ca hipnotizată privind portretul și nici nu am auzit când Dora a intrat. Cu scaunul acela silențios, alunecase ca o umbră. M-am trezit pur și simplu cu ea alături, privind cu o expresie profundă când la mine când la portretul ce
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
stare de excitare, emoțională, de un primitivism ocult și care îi exacerba funcția neuronilor. Ea, raționala, femeia cu minte, care nu crezuse nicicând în magie, acolo, de unde își luase lumea în cap fără să lase urme, acum se simțea atrasă, hipnotizată și foarte curioasă să-și afle nu trecutul, nu prezentul, ci viitorul. -Păi, ești așa, taman ca poama gata coaptă, la care dau năvală toate furnicile și bărzăunii. -Aha!! Exclamă nepermis de ușurată de cum evoluaseră lucrurile și ea, cetățeanul cu
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
iubirea pentru Bernardina este dincolo de orice râvnă și dorință lumească.Ea îl copleși cu vraja și dulceața sa făcându-l eroul acestor clipe unice, ea, absentă de la realitatea opacă, ea care stătea acum în cadrul ferestrei jucându-se cu o rază.Hipnotizat de albul mat și sidefat al brațului ei răsfrânt pe canatul ferestrei, din ochii bărbatului tânăr săreau diamante rare.Afară, amurgul tremura scâteind și învăluind capetele celor doi îndrăgostiți cu raze de cer și cântice divine. Cine știe, azi erau
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
pe oricare alt loc liber, de pe rândurile din față. Lumea apluda. Și bine făcea! Artistul are nevoie de aplauze, nu de huiduieli sau fluierături, fie ele și de bucurie sau admirație. Eu...nu puteam să aplaud odată cu ei. Eram ca hipnotizată și... mă trasformam dintr-o dată în artist, pentru că locul meu este și pe scenă, în diferite ipostaze: dansez, cânt, citesc din creațiile mele personale...Vraja de spectator se rupea parcă ...dintr-o dată și mă trezeam pe scenă! Pierdută printre pașii
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
toți tot caută o Eva pentru sine Din toate, n-au uitat să le dezbrace-ntruna de veșmânt. Și a rămas ca șarpele să fie de atunci mereu ucis Dar te privește fix și de-l privești și tu rămâi hipnotizat Voi, Evelor, să știți că printre ei există și-un Adam precis, Făcut din șarpele de-atunci și nu se schimbă niciodat! A! De nu ar fi fost mărul noi nu știam ce e păcatul Cu toate ca geneză așa spune nouă
MARUL de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354728_a_356057]
-
sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală! Mai întâi, elevii au râs, apoi au devenit foarte curioși, mai ales cu privire la ochelari. Una din fetele din ultima bancă, cea mai înaltă și, probabil, cea mai învârstă, a rămas ca hipnotizată, cu ochii asupra lui. - Am venit aici din Capitală din dorința de a fi mai aproape de rădăcina cugetului românesc pur, pe care la rându-mi să-l îmbrac în veșminte alese și să-l pun alături de versurile pe care le-
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
și înălțător. Dumnezeule, chiar dorea cu aviditate să se dezlănțuie, să fie liberă, să fie fericită și acea chemare interioară părea a-i oferi toate răspunsurile de care avea nevoie. Moleșeala somnului contrasta acut cu furtuna din inimă. Se ridică hipnotizată, nu știa de ce și unde, dar știa că trebuia să plece. Talpa i se afundă în lâna moale a covorului, așa cum întunericul se afundă în lumină cerșind nesfârșitul. Făcu câțiva pași, dar avea impresia că încă plutește și că zvâcniri
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
pasă de carte? Ce sân alb avea, ca marmură, rotund, ba nu formă de pară, șarpe la vânat a crin mirosea, a mir în mintea fiecăruia înflorea... Cineva a aruncat o piatră în apă sau a căzut chiar ea? Mulțimea hipnotizata caută în luciul bănuit, o umbră abia întrezărita, o carte rătăcita în labirint prin albul nunții și negrul din moarte. Pe celalalt mal lacrima statuia zeiței, o lacrima roșie în formă de inimă. El îi pictă pe umăr o carte
STATUIA ZEIŢEI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377534_a_378863]
-
cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un joc de copii. Ochii ei de foc înghețat, triști fixau intens privirea mea hipnotizată. Îmi făcu un semn cu privirea arătând spre înalt, cerându-mi telepatic să deschid ușa de sticlă ce ne despărțea și să vin cu ea. Eu atunci cu greu m-am smuls de sub vraja hipnotică a privirilor sale și calmă
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
ofer făpturii mele zâmbetul mugurilor. O să încec o rezolvare a conflictului primăvară-toamnă printr-un echilibru între inocența unui nou început și maturitatea gândirii adevărate ... Cândva am iubit mai mult primăvara. Atunci eram copil. Ieșeam în grădina casei și mă lăsam hipnotizată de verdeță. Mi-aș fi dorit ca lângă mine să își facă prezența unul din marii scriitori a căror opere m-au încântat și să modeleze natura primăvăratică a grădinii copilăriei prin cuvânt. Niciun scriitor nu-și făcea prezența și
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ochi plini de dor,strălucitori În raza de lumină crudă, Oricărei inimi dau fiori Iradiind iubire nudă. Zâmbet șăgalnic,rafinat, Cu destinație precisă Te lasă ca hipnotizat Gemând ușor,cu voce stinsă. Miros de sălcii plângătoare Din pielea-i fină de femeie, Te fac să te intrebi ,cum oare Domnul a vrut doar ei să-i deie? Săruturi fine,de migdale Repetitiv catifelate Pecetluiesc realitatea Unei tandreți
SENZORIAL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379534_a_380863]
-
să înțeleagă, sau de ce se ascund și se prefac că nu înțeleg. Sunt pământean și mă revolt că unii fac tot posibilul ca majoritatea să nu priceapă ce se întâmplă în jurul lor, manipulează mințile și viețile oamenilor care sunt prea hipnotizați să spună nu! FRICA omoară mintea! Ți-e prea frică să spui nu, ti-e prea frică să gândești pentru tine și accepți orbește orice. NU MAI LĂSA PE ALȚII SĂ GÂNDEASCĂ PENTRU TINE, ascultă de tine... Citește mai mult
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
să înțeleagă, sau de ce se ascund și se prefac că nu înțeleg.Sunt pământean și mă revolt că unii fac tot posibilul ca majoritatea să nu priceapă ce se întâmplă în jurul lor, manipulează mințile și viețile oamenilor care sunt prea hipnotizați să spună nu!FRICA omoară mintea! Ți-e prea frică să spui nu, ti-e prea frică să gândești pentru tine și accepți orbește orice. NU MAI LĂSA PE ALȚII SĂ GÂNDEASCĂ PENTRU TINE, ascultă de tine...... XXXIII. CETATEA IERIHONULUI
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
legătura cu realitatea. Vrei să pătrundem prin cotloanele ei, sa simti cât este de crudă, nemiloasa și ce căi întortocheate mai are ? Îți propun un nou experiment analitic, dacă stai drept, nu te miști, si nu scoți flăcări pe nări. Hipnotizata, Lorry era de nerecunoscut. Elementul o ocolea în cercuri concentrice și se apropia de intimitatea ei fără că ea să se opună în vreun fel. - Din câte am putut să observ de departe, pare să ai o limbă extraconjugala prea
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
obosită. Pe la miezul nopții, razele argintii ale lunii pline s-au furișat în camera mea intrând pe fereastra larg deschisă. M-am trezit brusc. În clipa aceea, dinspre mare se auzea un cânt suav. Am ieșit din casă urmând ca hipnotizată sursa melodiei ce venea dinspre stânca sălbatică. Susurul venea dinspre statuia care părea că se unduie în bătaia vântului. M-am cățărat până la ea, am mângâiat-o, trupul era cald, inima bătându-i puternic, mai să-i spargă pieptul de
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei. Aștept cu înfrigurare să vină iar în ființa mea primăvara, atât de dragă sufletului meu și să-mi inunde
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]