113 matches
-
o mînecă, cu contribuția (imaginară) a Adrianei Babeți, care-l interoghează pe eseist, alintîndu-se ("Luco, ești luminos, așa cum îți spune numele? Sau întunecos?"), ca și a fratelui mai mic, care obișnuia a-și anexa numele de familie obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului: "Ureche Pițu, Năsuc Pițu, Genunchi Pițu, Gura Pițu, Grumaz Pițu". N-ar fi o operație ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
care o pune între el și lume. De aceea, cînd scrie despre alții, criticul dovedește un haz contagios, iar cînd scrie despre el însuși arată o tentă zglobie. Mai precis, cînd se privește pe sine, ironia lui Alex are ceva hipocoristic și jucăuș, criticul alintîndu-se și copilărindu-se fără margini, dar alintîndu-se într-o manieră ce îi este proprie. Dacă ignorăm leit-motivul succesului la blondele frumoase, o temă mustoasă, dar fatal minoră, menită a induce în eroare tocmai prin statutul de
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
în cap și se uită la român: Mă românico, mă, știi ceva?" (Snoava populară românească, ed. de Sabina-Cornelia Stroescu, 1986, vol. ÎI, p. 311, 314, 330). Articolul de dicționar și citatele demonstrează destul de clar că termenul este format pe tiparul hipocoristicelor de la numele de persoana masculine: Costică, Mitică etc. Povestea termenului Romanica ne mai permite o constatare: dintre substitutele sugerate în articolul din 1965, e evident că romanistica s-a impus că denumire pentru studiile românești, romanistul fiind specialistul în respectivul
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
insistentă a dicționarelor și mai ales lectura textelor religioase adaugă la formele masculine citate și cîteva derivate specifice, precum viețuitor, ostenitor, nevoitor; femininele lor amplifică seria de sinonime pentru călugăriță, din care nu poate lipsi măicuță, la origine un diminutiv hipocoristic, dar care a devenit sinonimul funcțional al cuvîntului-bază. La seria feminină, de altfel, aș vrea să mă opresc în continuare, cu cîteva observații. În DEX (1996), sensul care ne interesează este definit în mod absolut identic în tratarea cuvintelor maică
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
de oameni. De animale, de scaun, de păsări sau de trecut. Acest drag îi procură o anume mândrețe senzorială, dar cu înțelesuri abisale. Pe cel mai profund dintre ele îl alintă și-i spune dor (sau, dacă nu rezistă tentației hipocoristice, doruleț!). Un fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată descoperită și dezvoltată, îl împinge permanent la suprafață, făcându-l să țâșnească în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
onomastică - Gheo', Ilea'. De altfel, onomastica e unul dintre domeniile în care găsim ambele procedee, în care apelative cu valoare afectivă sînt produse atît prin apocopă (Liliana - Lili) cît și prin afereză (Ileana - Leana); multe nume formează ambele tipuri de hipocoristice: Vasile - Vasi și Sile, Niculae - Nicu și Lae, Dumitru - Dumi și Mitru, Teodor - Teo și Doru etc. Influențe colocviale străine (ale francezei, englezei) au condus în argoul juvenil la o modă a trunchierii prin apocopă (prof, mate, țăcă etc.); afereza
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea amicală către personalități politice, prezentate de obicei publicului, în discursul oficial, prin numele de familie. Variații ale acestei strategii presupun folosirea unor hipocoristice - fixate de uz pentru persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai mare - sau a unor prenume care sînt modificate în măsura mai mare, datorită alternantelor fonetice: "Mai Miroane", "nea Miroane" (AC 2, 1999, 9). Și mai
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
persoană”, serv = „serviciu” („serv ușor”). Majoritatea sînt românești; apare totuși foarte frecvent un anglicism internațional: pls / plz = „please”: “pls zimi”. Alte abrevieri aparțin codului oral și exprimării curente (“neatza”), multe fiind trunchieri care au sau primesc terminația -i a unor hipocoristice de la numele proprii: scumpi „scumpule/ scumpo” (“serv ușor scumpi”), plicti „plictiseală” (“miroase a plicti”), supi „supărat” (“te-ai supi?”; “șunt supi”). În rest, regăsim trăsăturile excesive ale limbajului juvenil actual - diminutive (“scumpișor”, “pupici la toti”, “pupici pe năsuc”), substantivarea că
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
zile, nu atît în ani, argoul specific nu a împrumutat coții și cotolanii. Durata sa s-a materializat, în schimb, într-un metru de croitorie, din care se tăia zilnic un centimetru; obiectul era denumit cu un compus din libi (hipocoristic pentru liberare) și metru: "i se mai spune libimetru" (fanclub.ro); "libimetru (...) - măsoară timpul rămas până la "liberare"" (forum.portal.edu.ro); "luam baioneta și mai tăiam o diviziune din metrul ăla de croitorie, celebrul libimetru, privind cum se scurta încet
Ani, coți, cotolani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7891_a_9216]
-
mai puțin impunător decât theobald!), în jurul său stăruind un fel de ambiguitate amuza(n)tă. Apoi, pare în afara oricărui dubiu că (datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final), cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, prin aceasta, ne invită să ne închipuim că un individ care se numește mopete nu poate fi egoist sau ranchiunos, trebuie negreșit să fie un personaj drăguț, simpatic și bun dacă se numește așa. Nu mai e cazul să
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
tipurilor pragmatice românești, de pildă în ceea ce privește strategiile politeții: tipul nordic (politețe negativă, preferință pentru implicit, structuri interogative), deosebindu-se de tipul sudic (politețe pozitivă, explicitare, exclamații) și de cel estic (amestec de politețe pozitivă și negativă, dominare a implicitului, numeroase hipocoristice). Faptul că aceste descrieri corespund în bună măsură unor stereotipuri transmise oral, ca și faptul că țin de reprezentări din literatură și chiar din istoria literară (încetineala vorbei ardelenești, diminutivul moldovenesc - "olecuță", impetuozitatea injuriei muntenești), nu fac decît să confirme
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
moment dat și cunosc o rapidă răspîndire, inovația Mertan nu e desigur prea semnificativă din punct de vedere semantic, dar poate atrage atenția asupra unor procedee derivative și asupra unor valori stilistice specifice registrelor orale. Cuvîntul e un fel de hipocoristic de la denumirea comercială a firmei și a produselor Mercedes; un nume afectiv, format cu un sufix augmentativ, și folosit pentru o mașină cu statut simbolic evident - conotînd în lumea românească de azi bogăția, un anume statut economic și social. Cel
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, Zizi Ștefănescu-Goangă a întreprins o prezentare istorică detaliată a sufixului: pătruns în română din neogreacă spre sfîrșitul secolului al XVI-lea prin nume proprii de persoană analizabile, în special prin hipocoristice de la prenume (Tudorache, Manolache). Forma -achi e mai veche și mai apropiată de etimon, în vreme ce -ache reprezintă deja o adaptare. Exemplele de extindere a sufixului la substantive comune oferite în articolul citat sînt bastonache, castelachi, beicache, cuțulache, hîdache, mișelache, muțunache
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
expresiile tari sau senzațiile tăioase. În fond, cînd ți-ai petrecut decenii lîngă Perpessicius (etimologic, „cel obișnuit cu durerea"), Edgar Papu sau Tzigara-Samurcaș nu te mai poți coborî la standardul expresiei comune. În plus, cine scrie eseuri despre asonanțe, aliterații, hipocoristice și endecasilabi aduce cu un înger căruia privirile pămîntenilor nu-i pot depista prezența și nici nu-i pot măsura spectrul. Zeletin e un astfel de înger mișcîndu-se pe niște trepte la care nu ajung decît calofilii de esență ultrarafinată
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
s-a petrecut o trecere de la revanșă, exorcizare, defulare - la obiectivizare și distanță ironică; folosirea diferitelor "nume" reflectă chiar și diferențe de informație (noile generații nu mai percep acum aluzii care erau foarte evidente în 1990). Lista poate începe cu hipocoristicele ambigue (prudent minimalizatoare) de dinainte de 1989: (Nea) Nicu, Bibicu', (Nea) Puiu, (Nea) Titi, cu desemnările familiare dar respectînd sistemul - Șefu, Tovarășu' -, cu o poreclă depreciativă bazată pe asemănarea fonică, Ceașcă, sau cu epitetele insultătoare Paranoicul, Pelticul, Piticul, Cizmarul. Formulele retorice
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
asemănarea fonică, Ceașcă, sau cu epitetele insultătoare Paranoicul, Pelticul, Piticul, Cizmarul. Formulele retorice vehiculate în decembrie 1989 au produs desemnări efemere - Dictatorul, Tiranul - precum și stabila substantivizare ironică a adjectivului celui mai frecvent, Odiosul, redusă în glumă, prin anii 1992-1993, la hipocoristicul Odi (Ody). Denumiri parodice, preluînd discursul adulator din timpul vieții, au fost Cîrmaciul, Dibaciul, Genialul; li se pot adăuga cele venite pe filieră străină, prin traducere: Danubiul gîndirii, Geniul Carpaților - formule care nu au circulat cu adevărat în cultul personalității
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
EZ 2269, 1999, 1); "harnicul și popularul nostru Emil" (AC 32, 1997, 1); "Emil, liderul charismatic al Balcanilor" (AC, 21, 2000, 1); ea produce și o simetrie internațională: "ambasadorul lui Emil la Bill" (AC 37, 1998, 3). Se mai adaugă hipocoristicele de la prenume: "Milică, supraintitulat președintele reformist al românilor" (AC 37, 1998, 6); "Salut, Miluță, sînt eu, Bill" (AC 12, 1999, 16) - și lista e aproape încheiată. Cum sugeram de la început, puținătatea invenției onomastice mi se pare în acest caz un
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
se desfășoară la finalul bătăliei decisive de la Tewkesbury, în urma căreia Clanul York a cucerit tronul Angliei pentru Eduard al IV-lea. 7 Adică regele Henric al VI-lea. Shakespeare este primul autor care folosește metafora cârmaciului pentru conducătorul țării. 8 Hipocoristic al lui Eduard, fiul ei.
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
deține funcții de conducere în administrația statului! Nu numai că nu m-am gândit niciodată să-mi schimb numele, dar nici nu-mi pot imagina cum m-ar fi putut chema altfel. Din acest motiv, nu-mi plac diminutivele ori hipocoristicele, și dacă vrea cineva să mă calce pe nervi n-are decât să mă alinte cu derivate precum "Mirciulică", "Mircione", "Mirciuț". Cu toate acestea, am avut, o perioadă de indescriptibile plăceri să scriu la revista "Orizont", alternând cu Cornel Ungureanu
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
maternitate, a fost vehiculat în presă, cu mare insistență, diminutivul ( folosit mai ales la plural) mămică ( mămici). Abuzul stilistic a transformat cuvîntul într-un adevărat clișeu lexical. Diminutivul caracteristic limbajului familiar, mai exact celui copilăresc ( baby talk), ca tipică formă hipocoristică folosită de copii sau de adulți în adresarea către copii a apărut în cele mai variate contexte, inclusiv în discursul politic ( nediferențiat: deopotrivă în cel demagogic și în cel cinic). Trebuie să recunoaștem totuși că diminutivul mămică tinde într-adevăr
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
țapinari"), de la culorile purtate ("alb-roșii", "echipa alb-vișinie"), de la numele cartierului în care își au stadionul și publicul cel mai fidel ("giuleșteni"), de la clișeul de desemnare a orașului ("formația din Bănie") etc. Jucătorii și antrenorii sînt desemnați adesea prin porecle sau hipocoristice ("Cobra", "Baciul", "Ganezul", "Vio", "Șumi", "Gică", "Puiu"); cei care joacă în străinătate sînt numiți după echipele (orașele, țările) unde se află -"milanezul", "belgianul", "neamțul" etc. În text se constituie uneori adevărate lanțuri de sinonime. În același paragraf, de pildă, mingea
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
altfel tot mai dese, în ultima vreme, sub influența comunicării rapide prin chat și mesaje telefonice. La început mai ales împrumutate și imitate, trunchierile și-au impus deja tipare preferențiale (bisilabice, cu finala în -o sau în -i, ca la hipocoristicele numelor proprii). Seria s-a îmbogățit cu câteva inovații de circulație deja destul de largă. Cu o evidentă intenție ironică a fost creată abrevierea gospo (de la gospodină): "reclamele la detergenți musai să fie toate cu gospo" (iqads 12.08.2009). Cuvântul
Gospo și plicti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6597_a_7922]
-
ro). O altă abreviere ușor ironică, foarte răspândită, e profi (cuvânt bisilabic, cu accentul pe o; a nu se confunda cu pluralul abrevierii lexicalizate prof). Profi e rezultatul trunchierii cuvântului profesionist și al adăugării în finală a vocalei i, tipice hipocoristicelor sau termenilor de adresare afectuoasă (scumpi, iubi etc.): "Care ești, bă, Ťprofiť p-aici? (M. Stănescu, 2.12.2009, voxpublica.realitatea.net). Termenul colocvial evită seriozitatea inerentă a lui profesionist, adăugându-i o notă ludică, prin care nu se intenționează
Gospo și plicti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6597_a_7922]
-
bună dimi, care apare uneori în același context cu alte trunchieri: "bună dimi! M-am trezit de la 7 jumate să fac temele pentru facultă" (evergreenstory.wordpress.com); "Bună dimi iubire... suntem gospo amândouă azi" (miresici.ro). Desigur, trunchierile cu aspect hipocoristic se asociază și cu diminutivele propriu-zise, într-un stil marcat de o afectivitate infantilă în plină expansiune.
Gospo și plicti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6597_a_7922]
-
Caty-ei ("făcu o vizită de curtoazie Caty-ei"); deși uneori se alege o variantă a numelui (Caterinei), iar notele pregătitoare conțineau și forma Căței ("Copilăria și adolescență Căței"), poate și sub presiunea numelui personajului real (Etta, cu genitiv-dativul Ettei). Și alte hipocoristice în -i primesc la Călinescu aceeași articulare: Mini, tot în Scrinul negru, devine Mîniei: "îi arăta Mîniei un fotoliu"; "fotoliul Mîniei". În schimb, la Hortensia Papadat Bengescu, același nume era folosit precedat de lui: "lui Mini... îi păru mai elegantă
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]