179 matches
-
participat în secret la căsătorie, înainte ca Mazarin să depună jurământul de celibat; dar, deoarece aceste afirmații au fost făcute la șaptesprezece ani de la desfășurarea evenimentelor, nu sunt de mare încredere. Unii afirmă plini de gravitate că nu a fost hirotonisit niciodată, dar nu au dovezi care să confirme acest lucru." <footnote Grant Colquhoun, Queen and Cardinal, A Memoir of Anne of Austria And Of Her Relations With Cardinal Mazarin, Mazell, Watson and Viney, Londra, 1906 "The pamphlets and gazetteers of
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
născut și a copilărit în satul Dobroșăști din județul Ilfov unde rămâne până când pleacă în București și intră slugă la stăpân. Aici o cunoaște pe Stefana cu care se căsătorește și, prin nu se știe ce concurs de împrejurări, este hirotonisit, devenind diacon. La trei ani de la căsătorie, fără vreun motiv aparent, Bunea pleacă de acasă, lăsându-și soția în mahalaua biserica cu Sivinele. Rătăcind ceva vreme prin țară, proaspătul diacon se îndreaptă spre Moldova și ajunge la Iași unde decide
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
este căsătorit în satul Jiblea, județul Argeș, dar într-una din zile pleacă din sat și se stabilește în satul Grabicina din județul Buzău unde se căsătorește a doua oară. Ni meni nu-l întreabă nimic, iar episcopul Buzăului îl hirotonisește dându-i darul preoției. Nu mai o simplă întâmplare face ca totul să iasă la lumină. Când Vasile fură caii noului său cumnat și fuge, este dat în urmărire și astfel episcopul află ce gravă eroare a comis. Prins, Vasile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
n. Balint) și al lui Isidor Domșa, compactor la tipografia seminarială. Urmează în orașul natal cursurile școlii primare și ale liceului, pe care îl termină în 1885. Din 1889, este și absolvent al Seminarului Teologic, un an mai târziu fiind hirotonisit preot. Cancelist mitropolitan, apoi contabil al Administrației Centrale Capitulare, „catehet” la Școala de Fete (1894-1905), tânărul cleric urcă încet treptele ierarhice pentru a fi numit, în 1922, protopop al Blajului. Din 1891, începe să scrie la gazeta bisericească „Unirea”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
recrutau în mare măsură și dintre absolvenții școlii de română și slavonă de la Sf. Sava din Iași. Constantin Cihodaru și Gheorghe Platon reamintesc (op. cit., p. 297) că în Cronica Ghiculeștilor se arată că Domnul nu înceta să mustre Mitropolitul pentru că hirotonisea preoți neștiutori de carte. El a trimis câțiva egumeni să cerceteze satele și să învețe pe preoți cele cuvenite după care, urma să-i aducă la Iași, să-i examineze personal. Că înșiși domnitorii se ocupau de starea rugătorilor lor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
trecând din 1783 la Gimnaziul Luteran; continuă la Sibiu, unde până în 1787 face cursuri de învățător, și la Buda, unde urmează teologia. După revenirea în țară, funcționează scurtă vreme ca tălmaci la București, în perioada războiului austro-turc. În 1794 era hirotonisit preot la Sibiu și va sluji în parohia „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului. După moartea lui Dimitrie Eustatievici, în 1796, va fi numit director al școlilor românești ortodoxe din Transilvania, funcție pe care o părăsește în 1806 (sau în 1808
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
mici; apoi, în vremea lui Augustin, din cauza schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici*, în multe orașe din Africa fusese instalat un episcop catolic, fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. La sfîrșitul anului 390 și începutul lui 391 el se găsea la Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrîn de origine greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
definitiv. Episcopul s-a adresat adunării de credincioși în prezența lui Augustin și a vorbit despre necesitatea de a fi ajutat de un prezbiter, iar credincioșii, în unanimitate, cu aclamații, l-au condus pe Augustin în fața lui Valeriu ca să fie hirotonisit. Astfel a început, în 391, lunga și trudnica activitate ecleziastică a lui Augustin, constrîns mereu de necesitatea de a interveni pentru rezolvarea problemelor credincioșilor, de a fi judecător în controverse și litigii și, atît cît putem deduce din scrierile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tîrziu și va completa lucrarea, cf. p. 000). Bibliografie. CChr.Lat 35, 1967 (De sermone Domini in monte: A. Mutzenbecher). Pe lîngă acestea: Credința și simbolul credinței (De fide et symbolo), un rezumat fidel al discursului pe care Augustin, preot hirotonisit de puțină vreme, l-a rostit înaintea episcopilor participanți la conciliul de la Cartagina în octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor legate de diferitele aspecte ale simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
patriarhului Nectarie în 397, Teofil s-a străduit să-l impună ca succesor pe preotul Isidor, omul său de încredere, însă influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul, obligîndu-l pe Teofil să-l hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul controverselor origeniste. Pînă în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. în epistola sa festivă consacrată Paștilui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nicicum nega. P.S. CORNELIU întronizat luni, 29 iunie 2009, sub titulatura de mai sus. Corneliu Onilă (numele de mirean) s-a născut în comuna Albești și a dovedit de mic aplecare spre cele sfinte. în 1999, a fost ales și hirotonisit episcop vicar; și-a continuat studiile în Germania; a condus și conduce Seminarul de la Huși, devenit important factor de cultură și spiritualitate românească. Seminariștii se întorc anual cu premii județene și naționale. Episcopia are cinci Protopopiate (Vaslui, Bârlad, Huși, Negrești
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vine la Cuvin iar la... 5.4.2. Adeverința de ordinare COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ ARAD Persoană juridică de drept public constituită la 19 Iulie 1922 ADEVERINȚĂ Prin prezenta se adeverește, de noi, Comunitatea Baptistă, că tov. Foșlea Ilie, a fost hirotonisit ca pastor în Biserica Baptistă din comuna CUVIN, Raionul Lipova, Regiunea Timișoara, la data de 20 Mai 1956. I se eliberează prezenta spre a-i servi susnumitului la comisariatul Militar, pentru identificarea calității sale în cult. Președinte Ilie Dudău PARTEA
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Demetrius. Nevoia unui refugiu în fața privațiunilor cotidiene, aspirații spirituale și artistice (să învețe să scrie „pe dedesupt”) îl fac să intre în cinul călugăresc (februarie 1900). După o ucenicie la mănăstirea Cernica, îmbracă haina monahală sub numele de Iosif. E hirotonisit diacon și adus la Mitropolie ca secretar. Cu mitropolitul Iosif Gheorghian (acesta îl recomandase referent de conferențiar pentru religiile comparate la Școala de ofițeri), traduce lucrarea reverendului francez H.-G. Didon, Isus Hristos. Scoate în 1904, împreună cu V. Demetrius, revista „Linia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
mici; apoi, în vremea lui Augustin, datorită schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici, în multe cetăți din Africa fusese instalat un episcop catolic fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. Între sfârșitul lui 390 și începutul lui 391, el se găsea la Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrân de origine greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
definitiv. Episcopul s-a adresat adunării de credincioși în prezența lui Augustin și a vorbit despre necesitatea de a fi ajutat de un presbiter, iar credincioșii, în unanimitate, cu aclamații, l-au condus pe Augustin în fața lui Valeriu ca să fie hirotonisit. Astfel a început, în 391, lunga și trudnica activitate ecleziastică a lui Augustin, constrâns mereu de necesitatea de a interveni pentru rezolvarea problemelor credincioșilor, de a fi judecător în controverse și litigii și, atât cât putem vedea din scrierile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ani mai târziu și va completa lucrarea, cf. p. ???). Bibliografie: CChr. Lat 35, 1967 (De sermone Domini in monte: A. Mutzenbecher). Pe lângă acestea: Credința și simbolul credinței (De fide et symbolo), un rezumat fidel al discursului pe care Augustin, preot hirotonisit de puțină vreme, l-a rostit înaintea episcopilor participanți la conciliul din Cartagina în octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor în privința fiecărui nivel al simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano), care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ridicat în primele decenii ale secolului al șaselea; oricum, în lumea culturală a Italiei din acea epocă, pe primul loc s-a situat Boethius și nu Ennodius. Născut în jurul anului 474 dintr-o familie aristocratică, probabil din Arles, a fost hirotonisit diacon în 494 de către Epifanie, episcop de Pavia, și s-a mutat întâi la Pavia, apoi, în 496, la Milano, la curtea episcopului Laurențiu. Când Symmachus a fost ales ca episcop al Romei, în urma unor certuri aprinse, Ennodius l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 397, Teofil s-a străduit să-l impună ca succesor pe preotul Isidor, omul său de încredere, însă influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul obligându-l chiar pe Teofil să-l hirotonisească așa cum cerea practica. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul contrioverselor origeniste. Până în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. În epistola sa festivă consacrată Paștelui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În 476, Zenon Isaurianul a putut să revină la tron. Succesorul lui Timotei, mort în 477, a devenit Petru al III-lea Mongo (477-490; aici, p. ???), care organizase împreună cu el rezistența monofizită la Alexandria după Calcedon. Episcopul calcedonian Ioan Talaia, hirotonisit în 482, n-a putut să-și păstreze funcția și a trebuit să fugă; monofizismul a rămas confesiunea națională a Egiptului, mai ales la nivel popular și din cauza evidentelor implicații naționaliste ale acestei opoziții față de religia impusă de împărat. Opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
călugării care îl întâmpinaseră la Cezareea și, temându-se pentru propria viață, a trebuit să se refugieze la Constantinopol; a putut să se întoarcă numai cu ajutorul armatei în 453, însă, între timp, Teodosius, uzurpatorul numit în locul său la presiunile călugărilor, hirotonisise numeroși episcopi strâns legați de tradiția instituită de Chiril. Și în Siria, la Antiohia, a cărei teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/70-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De Macarie Magnezianul: Cel ce dă răspunsuri sau Unicnăscutul la greci. Autorul ar putea fi Macarie, episcop de Magnezia, care, după cum spune Fotie (Biblioteca, cod 59), l-a acuzat la sinodul de la Quercia din 403 pe episcopul Heraclid de Efes, hirotonisit de Ioan Hrisostomul; totuși, acel Macarie era un adversar al lui Origen, lucru care nu se prea potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul Constantinopolului, Nichifor (805-815), care, pentru a contracara modul cum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu hotărâre, susținând că Chiril ar fi trebuit mai întâi să renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorios. La o dată necunoscută a fost declarat demis din funcția de episcop împreună cu alți trei nestorieni cu același rang; însă succesorul său, hirotonisit de chirilianul Firmus de Cezareea, n-a putut să preia episcopatul. După încheierea păcii, Euteriu l-a comparat pe Ioan de Antiohia cu Iuda; a fost exilat la Scitopoli în Palestina, de unde a plecat ulterior la Tyr și aici a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ACO I, 4). 7. Proclus de Constantinopol Informațiile cele mai credibile privitoare la viața lui le avem de la Socrate (Istoria Bisericii VII, 41). Lector la Constantinopol, pasionat de studii de retorică, a devenit secretar al episcopului Atticus care l-a hirotonisit diacon și apoi presbiter. La moartea lui Atticus în 425, Proclus a candidat pentru episcopat, dar cel ales a fost Sysinnius; acesta, în semn de reconciliere, l-a uns în 426 pe Proclus ca mitropolit de Cyzic, în Propontida. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
endêmousa, condusă de el în 459 la care au participat 81 de epsicopi, dovedește preocuparea sa pentru combaterea simoniei; o modalitate de a stopa decadența clerului este și refuzul său, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii, I, 15), de a hirotonisi pe cei care nu știu pe de rost Psalmii. În aceeași perioadă, în contextul confruntărilor izbucnite la Alexandria după uciderea patriarhului Proterios (28 martie 457), Ghenadie a intervenit pe lângă împăratul Leon pentru a-l determina să ia atitudine față de Timotei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința ilustrată deja de predecesorul său Anatolie de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încât să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]