229 matches
-
orga de lumini a unor montări, ce se mai alege de ele? Se suspendă, evident! Mda... Am vorbit, nu o dată, despre jurnalul popularului actor Dumitru Furdui, apărut la Paris, nu de mult. Ei bine, Sebi Ștefănescu Îmi spune că fiul histrionului, a interzis lansarea cărții, la București, cu numai cîteva minute Înainte de planificatul eveniment. Motivul? „ Cineva a introdus În carte pasaje care nu pot aparține tatălui meu!” Nu e exclus. Dar dovezi nu sunt... Ieri, 19 noiembrie 2006, ora 22, am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pumnul În piept. Spirituală, cred eu, remarca lui J.M.Domenach, despre Atrizi :” La ei, catastrofa se moștenește, precum o bijuterie de familie!”. Cam așa... CÎnd se anunța că artiștii nu vor mai putea cumula pensia, cu leafa, o grămadă de histrioni au sărit să-și apere drepturile. Normal, nu? Partea proastă e că, și de data aceasta, au fost televizate sau consemnate În presă persoane care plîngeau cu lacrimi de crocodil că mor de foame, deși veniturile lor depășeau 7.000
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Încît te obligau să rămîi dator Instituției, practicînd teme nele bizantine. Altă schimbare de forțe observată de cercetători: În clipa În care În loja teatrului, se afla un greu al interdicțiilor, adevărata scenă devenea loja, nu scîndura pe care evoluau histrionii (cît de bulgakovian Îmi sună asta, acum)! Urmează dosarele de spectacol : Mormîntul călărețului... (Brașov & Bulandra), Tulburarea apelor (Cluj), Conu’ Leonida...(Piatra Neamț), Dimineață pierdută (tot Bulandra), O scrisoare pierdută ( Craiova), Mizantropul (Bulandra). Am văzut o parte din ele ; am cunoscut sistemul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reținut... În centrul Vienei , zăresc Într-un magazin de lux , teniși...cu toc (Înalt!) de plastic! Brrr!!! Ce zice dramaturgul G. Astaloș despre actori? Ceva măgulitor pentru ei ( se vede că n-a avut ocazia să și lucreze DIRECT, cu histrionii!) : „Ca În calendare - noi civilii, suntem marcați cu negru, ei - cu roșu!”. Mda... Uneori e invers! Prin bunăvoința actorului Dionisie Vitcu, am pus mîna pe o carte greu găsibilă În librării sau biblioteci : Teatrul În comunism de Dumitru Furdui. Pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lume care - din carte rezultă că - doar trec pe lîngă autor, cu roluri im portante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective, deci, În acest ritm literar avalan șant În care este reconstituită viața popularului histrion, găsim figuri importante - sau doar pitorești - ale lumii artei românești din a doua jumătate a secolului trecut. Doamna Bulandra, Ciubotărașu, Calboreanu, Ben Dabija, Beligan, Ciulei, Marietta Sadova, Gh. & Nică Ciprian, Lazăr Vrabie, Pintilie, T. Mazilu, Cotescu, Băieșu, Călin Florian, Boris
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
relaxată ...ambiție : se lectare justă a evenimentelor, echilibru al judecății, șansa unor Întîlniri de excepție, sinceritate...dezarmantă, sarcasm ponderat și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropos de sinceritate : de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion Își pune sufletul pe talgerul nobleții :” ...M-aș alătura lui Iona cu același strigăt tragic și plin de deznădejde, rugînd-o pe Mama să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez - dacă nu pe toate - cel puțin o parte din erorile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dintre edițiile importantului Colocviu al regizo rilor (care, culmea!, se ținea la BÎrlad), numitul se ridică și ia cuvîntul. Și ncepe, și vorbește, și vorbește...În spatele lui, un actor local văd că-ncepe să se agite; la un moment dat histrionul Îl Întrerupe pe vorbitor cu o dezvăluire de te ribil umor : „Domnilor, nu-l ascultați! DÎnsul, nu știu cine e, a stat la spectacolul despre care perorează, lîngă mine. Lam urmărit : a dormit tot timpul!...” Hohote de rîs În sală, În avalanșă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
căzînd pe dialoguri. Și-n replici, găsim cîteva frumoase definiții ale comedianului, precum „praf de stele”, ori „un cer Într-o sferă acută” sau „un gest al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat, simte nevoia definirii histrionului, fără menajamente : „Voi actorii țineți lungi teorii despre libertate, fără a fi, de fapt, liberi. Fluturi de zi. Constrînși de dictatura textului mai mult decît fluturii de noapte, de noaptea lor. Pentru că nu o văd, o pot lua pe oriunde
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul la care are acces : deci, nu vorbim toți despre același concept. Succesul, cred eu, are nevoie de manager și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s a plictisit să-l asculte, de zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor( genial, Într-o scenă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fază avansată. Ca și în telenovele, personajul balansează dramatic, noua Katia se vinde ca o telenovelă de succes spectatorului captiv care, deși discreditează genul, intră pe nesimțite în convenția lui. Sinceritatea nu este decît un alt chip al înșelăciunii, al histrionului și farmecul filmului regizat de Steve Buscemi stă atît în vizitarea ironică a locurilor comune ale melodramei, cît și în repunerea ei în scenă pornind tocmai de la caricaturizarea lor. Este și ceea ce-l apropie de Closer (Ispita, 2004) lui Mike
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
pe Vinea, pe Negoițescu, pe Philippide... De la omoruri la onoruri. De Blaga n-avea chef. Blaga rămăsese la "misticism/ panteism". Și cine crezi că făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mesopotamia. Dar ce fel de brun? Speram că nu nuanța aia nămoloasă a pielii, ca la țigani... Mă agasa faptul că nu aveam o imagine stabilă a ei, nu avusese timp să mi se contureze, nu o lăsase să vorbească histrionul din mine! Iar dacă nu vorbise, nu se iluminase dinăuntru Înspre afară, nu i se formase imaginea În ochiul meu pineal... N-am Întrebat-o pe mama cum arăta fata, pentru că ea Începea Întotdeauna cu defectele și, chiar dacă predo minau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
său eseu Elogiu umbrei, Junichiro Tanizaki, încercând să explice diferite aspecte ale culturii japoneze printr-o subtilă determinare impusă de un imaginar al umbrei, al întunericului, face elogiul pielii galbene care, în semiobscuritatea ireală a teatrului no, dobândește la tinerii histrioni luciri și nuanțe nepământene. Tanizaki a fost acuzat de naționalism. Masako, în vârstă de optsprezece ani, întinde mâna spre sticluța cu loțiune whitening și nu a auzit de no decât la școală. Ea ignoră, de altfel, și paginile în care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ce anume călăuzește această alegere? Mass-media proiectează o grilă asupra întregului realității, nereținând din aceasta din urmă decât ceea ce corespunde acestei grile: atacul armat de dimineață, cursele hipice de la Vincennes, estimările privind câștigătorii primelor trei locuri, afirmația nesemnificativă a vreunui histrion al politicii în turneu, creșterea dolarului sau a prețului petrolului (sau scăderea lor), scăderea prețului gramului de aur (sau creșterea lui), declarația administratorului imobilului celui mai apropiat de locul unde se presupune că a fost violată o fetiță, sosirea la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viageri, aluzii obscene pe gustul amatorilor de scheciuri, sau glumițe de sezon înfățișate în zimții înțepători ai expresiilor argotice. Într-un cuvînt, chiar lepădîndu-se de pantomimă, Puric trebuia să rămînă în schema unui mim agreabil: un bufon flatîndu-ne viciile, un histrion ușurîndu-ne de plictisul zilei, un fanfaron zburdalnic ale cărui pozne să ne dea dreptul să ne privim propriile slăbiciuni cu bunăvoință. Și cînd acolo, bucata asta de om cu înfățișare bonomă, pe care numai văzîndu-l și te aștepți să toarne
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
Și s-ar muta, mereu, agale,/ Spre marginea de necuprins/ A multnemărginirii tale;/ E cum ai trece-o noapte/ De nopți albe și albind,/ Să vrei s-ajungi/ La transparența trecerii/ Ca o tăcere în deșir..." (Hamlet către scutierul său, Histrion); " Acolo, în paiul zilei,/ Tăiați de pleoapa-mi,/ Ochii/ Abia mijesc/ Prin apa milei,/ Cum cerul/ Prins din muchii,/ L-adună Dumnezeu la brâu;/ Cum jupuindu-se pământul/ Devine transparent,/ Ca-n trupul unui râu,/ Prin care El/ Se uită
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
romantică a înaintașilor și din cea liric-abisală a brâncușologilor mai noi, figura lui Brîncuși este una absolut halucinantă. El este, rînd pe rînd, țăran, păstor, mag, sfînt, francmason, inițiat în doctrinele orientale și egiptene, înțelept, alchimist, țîrcovnic, turist, bucătar, amant, histrion, filosof, ba chiar Dumnezeu. Și lista ar putea, evident, continua. Risipit în atîtea ipostaze, cum să mai regăsești în el sculptorul? Și, mai ales, cum să-l faci credibil cînd competența în opera sa nu mai este o chestiune de
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
de sinceritate deloc străine de rigidă educație protestanta pe care a primit-o. Mai înțeleaptă e întrebarea în ce măsură severitatea această și căutarea sincerității șunt jucate și dacă nu cumva avem de-a face cu poză unui foarte înzestrat, unui prodigios histrion. Un clișeu al criticii, nu intru totul neîntemeiat, susține că opera de tinerețe a lui Gîde a adus o gură de aer proaspăt în literatura din jurul lui 1900, sufocata de simbolism și decadentism. E de urmărit cum au fost trivializate
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
tâzriu, al grupului Renaissance), Eric Burdon, de la the Animals sau Mick Jagger -, considerați, cu toții, de către Greil Marcus, inferiori lui Van Morrison. Explicația se află în felul său de a se raporta la scena muzicală contemporană. Spre deosebire de cei de mai sus - histrioni, polimorfi, manipulanți versați ai star-system-ului -, „Morisson comunica distanța, nu apropierea; amărăciunea, nu sărbătorescul. Muzica lui avea forță, dar și prea multă subtilitate adăugată acelei forțe, pentru a nu devia în frică, eșec, furie, dubiu. Ceea ce pierdea în strălucire compensa în
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
cotați drept celebrități ale clipei. Ba mai mult, din dorința promiscuă de a se ști priviți, spectatorii se înghesuie să urce ei pe scenă, luînd locul actorilor și risipind vraja spectacolului. Așa se face că platourile TV sunt invadate de histrioni etalîndu-și cu bucurie cele mai abominabile însușiri. Mirajul sacru al culiselor, fiorul intrării actorilor în scenă și savurarea cultivată a impresiilor sunt înlocuite de o lungă și uimitor de stăruitoare crucire, ca în fața unei neașteptate acrobații de circ. Să răspundem
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu este antifraza acestei melancolii. Reacțiile unui tată histrion și clownesc, Dexter (John Hurt), replicile tincturate sarcastic ale unei mame sumbre, roase de o nemulțumire intestină, Gaby (Charlotte Rampling), asistența matern nevrotică a unei surori veșnic neliniștite și dependente psihologic de ea, Claire, și sprijinul real și în același
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
etc. Perspectiva critică, denunțătoare și lucidă în evaluarea dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare fără răspuns -, este
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ceea ce, însă, îl apropie fundamental de Caragiale, este antiretorismul său. Față de imensa retorică eminesciană, de viziunile lui eruptive și aluvionare, Brâncuși, asemenea
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
filmul lui Rob Marshall nu este în niciun caz un remake al acestuia. Chiar dacă litera este uneori prezentă cu nume de personaje, cu inserturi „felliniene" alb-negru, cu o temă similară, în mod cert lipsește spiritul acestuia. Demonul fellinian este un histrion, însă unul trist, care ca și cei bulgakovieni din Maestrul și Margareta adoptă masca grotescului, a caraghioslâcului, a unei cruzimi juvenile. O singură scenă a rezonat cu sensibilitatea regizorului italian, aceea în care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se întâlnește
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]