KorAP: Find »[drukola/base=histrionic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...14 >

331 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

sfaturi excesive și reasigurări, ca și subordonarea față de o figură mai puternică, protectoare, fără de care se poate simți anxios și disperat; este compliant, conciliator și dispus la concesii, se teme de a fi lăsat să-și poarte singur de grijăă. Histrionic Căutător de atenție (de exemplu, solicită în mod activ să fie lăudat și îi manipulează pe ceilalți pentru a primi asigurările, atenția și aprobarea de care are nevoie; este insistent, flirtează, este vanitos și seductiv, exhibiționist, în special când dorește

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de acesta chestionarului, prin eventualele tulburări psihopatologice de pe Axa I - de exemplu, depresie sau schizofrenie. Însăși prezența unei tulburări de personalitate poate deforma autoevaluarea, subiectul tinzând să se prezinte altora într-un anumit fel, în mod diferit în cazul unui histrionic, narcisic, dependent, schizoid. Autoprezentarea mai poate fi modificată de nesinceritatea voită a subiectului. Acest fapt e valabil până la un punct și în cazul unei chestionări directe. Totuși, subiectul este cel ce se cunoaște cel mai bine pe sine, știe felul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
3%. Diverși autori au semnalat unele diferențe între sexe. TORGENSEN, ZIMMERMAN și alții constată: în clusterul A, TP schizoidă ar fi mai frecvent la bărbați, în clusterul B, TP antisocială și TP narcisică ar fi mai frecvent la bărbați, cea histrionică la femei, iar cea borderline este egal distribuită. În clusterul C TP obsesiv-compulsiv e mai frecvent printre bărbați, TP dependentă printre femei, iar în ceea ce privește TP evitantă, unii o găsesc mai mult bine reprezentată tot la sexul feminin. Frecvența mai mare

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
natură de a reduce calitatea vieții, aceasta e deficitară la cei cu tulburare de personalitate. Toate studiile indică o mare comorbiditate psihiatrică pe Axa I. MAIER și colab. o evoluează la 63,3%. Peste jumătate din cei cu TP paranoidă, histrionică, evitantă, dependentă sau obsesiv-compulsivă întrunesc criteriile și pentru diagnostice pe Axa I. Cea mai mare comorbiditate s-a întâlnit la TP antisocială, mai ales cu dependența și abuzul de alcool și droguri, dar și cu depresia. În studiul lui ZIMMERMAN

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
exacerbare. Pot apare manifestări simptomatice specifice. De exemplu, co-ocurența tulburării obsesiv-compulsive și a TP schizotipale conduce la o simptomatologie pe care nici una din acestea nu o au singură. Depresia poate să se manifeste clinic diferit la TP dependentă, narcisică sau histrionică. Atacurile de panică ce apar la TP histrionică au o expresivitate particulară față de cele ce apar la una depresivă. La fel, se manifestă diferit tulburările somatoforme la o TP histrionică sau obsesiv-compulsivă. Două tulburări pot avea un efect additiv, sinergic

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
co-ocurența tulburării obsesiv-compulsive și a TP schizotipale conduce la o simptomatologie pe care nici una din acestea nu o au singură. Depresia poate să se manifeste clinic diferit la TP dependentă, narcisică sau histrionică. Atacurile de panică ce apar la TP histrionică au o expresivitate particulară față de cele ce apar la una depresivă. La fel, se manifestă diferit tulburările somatoforme la o TP histrionică sau obsesiv-compulsivă. Două tulburări pot avea un efect additiv, sinergic, în agravarea evoluției prin faptul că dau deficiențe

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
să se manifeste clinic diferit la TP dependentă, narcisică sau histrionică. Atacurile de panică ce apar la TP histrionică au o expresivitate particulară față de cele ce apar la una depresivă. La fel, se manifestă diferit tulburările somatoforme la o TP histrionică sau obsesiv-compulsivă. Două tulburări pot avea un efect additiv, sinergic, în agravarea evoluției prin faptul că dau deficiențe suplimentare în domeniul cooperării cu alții sau pur și simplu datorită defectului psihiatric simptomatic. Toate modelele menționate mai sus se întâlnesc în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
lent progresiv, prin faza prodromală și o tulburare preexistentă de personalitate. Mai intervin și cerințe de diagnostic care, în ceea ce privește durata, sunt diferite în DSM-IV-R și ICD-10. Clusterul B. TP dramatice și flamboiante. Din acest grup fac parte TP antisocială, borderline, histrionică și narcisică. Corelația cea mai strânsă a fost aceea cu tulburările impulsurilor și cu dependența de alcool și droguri. Aceasta din urmă este probată și prospectiv, în sensul că riscul de a avea în cursul vieții o asemenea tulburare e

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
între 1% și 35% - dar se întâlnesc și TP narcisică și obsesiv-compulsivă. Dintre cazurile TP boderline, 10% întrunesc criteriile pentru tulburarea bipolară de-a lungul vieții, dar ele se întâlnesc de asemenea în proporție de 9% la TP antisocială, 7% histrionică. Ideea că TP borderline ar face parte din spectrul tulburării bipolare e greu de susținut dar intervenția unui factor temperamental poate fi considerată ca importantă, fapt relevat și de studiile făcute de CLONINGER (AKISKAL, 2004Ă. TP borderline și reacția de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
realizează debutul la vârsta tânără și au un curs persistent, cronic. În special hipocondria preia acest statut iar TYRER o și propune ca tip de TP hipocondriacă (2000Ă. Tulburările somatoforme sunt corelate însă și cu clusterul B. Asocierea cu TP histrionică poate fi recunoscută în sindromul BRIQUET. Tulburările de alimentație se întâlnesc frecvent de asemenea în clusterul C, dar și în B. TP depresivă a fost introdusă în DSM-IV ca un diagnostic de cercetare, pentru o eventuală adoptare ulterioară. Descrierea unei

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de timp, în principiu toată viața. Problema ambianței preselectate se ridică și din aceste cazuri, ea fiind un factor de întreținere, uneori de compensare relativă. Dependentul caută persoane și medii autoritare care îi mențin dependența, schizoidul - medii fără solicitări interpersonale, histrionicul - ambianțe care îl stimulează și îl iau în considerare. Dacă manifestările disfuncționale de tulburări de personalitate se evidențiază în orice situație, predilecția pentru anumite situații sau medii sociale poate fi comentată mai ales ca o tendință spre compensare (DISHION, 1995Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
perioadă în care, după mulți cercetători, începe reducerea caracteristicilor specifice unor astfel de tulburări de personalitate. În grupul lui ROBINS sunt și 70 de fete dintre care, după 30 de ani, 20 au dezvoltat o tulburare de personalitate de tip histrionic sau borderline. Criteriile de evaluare a tulburărilor de personalitate nu au fost însă foarte precise și nu s-au folosit instumente standardizate. Din clusterul B, cel mai mult a fost studiată în perspectivă developmentală TP borderline. POPE și colab. (1983Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
au murit prin suicid iar dintre ceilalți 31 de pacienți, 27 au fost intervievați telefonic. 13 aveau la început o tulburare de personalitate pură iar dintre aceștia la control 10 aveau o tulburare de personalitate definită sau posibilă, de tip histrionic, narcisic sau antisocial. 14 aveau la început pe lângă TP borderline și episod depresiv. Dintre aceștia 3 erau bine și fără diagnostic psihiatric iar 8 aveau o tulburare de personalitate definită sau posibilă. Șase au prezentat un alt tip de tulburare

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
la început pe lângă TP borderline și episod depresiv. Dintre aceștia 3 erau bine și fără diagnostic psihiatric iar 8 aveau o tulburare de personalitate definită sau posibilă. Șase au prezentat un alt tip de tulburare de personalitate, cei mai mulți din categoria histrionică. Un alt studiu important este Chestnut Lodge Follow-up Study pe care îl realizează McGLASHAN (1984Ă. E vorba de un spital în care se internau de obicei pacienți cu afecțiuni grave dar și cazuri cu TP borderline sau TP schizotipală. Pacienții

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
indiferență mai mult aparentă - în cazul tipurilor schizoid și schizotipal sau când asociază depresia la personalitățile paranoice (GABBARD, 2000Ă. Dintre personalitățile de cluster B se pretează - în condițiile stabilității în timp a terapiei - la tehnici suportive TP borderline și TP histrionică, nu și TP narcisică și TP antisocială (KERNBERG și colab., 1989, BLUM, 1973Ă. Personalitățile patologice de cluster C - evitantă, dependentă și obsesiv-compulsivă pot fi abordate prin tehnici suportive cu o confirmată eficiență în condițiile asocierii unor intervenții cognitiv-comportamentale, a anticipării

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cultivă feed-backurile între partenerii de dialog și integrarea emoțiilor pozitive și negative. Ele vin în întâmpinarea tendinței unora dintre pacienții cu tulburări de personalitate de a demonstra, nu doar de a descrie dificultățile lor interpersonale și permit structurilor de tip histrionic, dependent sau borderline să se valorizeze prin adoptarea unui rol public. PIPER și OGRODNICZUK (2004Ă comentează dezavantajele grupului în cadrul căruia diversitatea opiniilor poate împiedica orice formă de comunicare. Grupul dezavantajează de asemenea pe cei cu un stil incisiv și independent

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
tulburări de personalitate care preferă și sau afișează solitudinea - tulburările de personalitate de cluster A și TP evitantă, provocările recurente - TP antisocială, TP borderline, TP obsesiv-compulsivă, o atitudine plictisită - TP narcisică, TP obsesiv-compulsivă sau una de sprijinitor al terapeutului - TP histrionică, TP dependentă. Nemulțumirea perpetuă este apanajul TP narcisice și TP borderline. Acestea ș-au dovedit și cele mai rezistente la efectele pozitive terapeutice ale grupului în ambulator (TUTTMAN, 1990Ă. Sunt descrise și aplicate câteva variante psihoterapeutice de grup. Astfel terapiile

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
asocierea altor variante psihoterapeutice (SHEA, 1993Ă. Terapiile de grup în ansamblul lor sunt mereu confirmate ca și cvasiobligatorii în orice strategie terapeutică elaborată pentru pacienții cu tulburări de personalitate. Ele sunt cu precădere indicate la TP schizoidă, TP schizotipală, TP histrionică, TP borderline, TP dependentă, TP evitantă și într-o oarecare măsură la TP obsesiv-compulsiv. Sunt dificil de aplicat sau puțin eficiente la TP paranoică, TP antisocială și TP narcisică. Asocierea mai multor tulburări de personalitate diminuă constant eficiența psihoterapiilor de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în care interrelaționează membrii familiei favorizează acuratețea diagnosticării personalităților patologice. Același rol îl are și fenomenul de transfer al trăirilor și atitudinilor în raport cu partenerul conjugal. Au fost observate, în același context căsătorii „complementare” precum cele dintre TP obsesiv-compulsiv și TP histrionic respectiv TP paranoic și TP afective depresive care fără a avea o semnificație statistică, relevă - corespunzător eșecului prematur al relației - disfuncționalitatea tulburărilor de personalitate în rolul familial și facilitează selectarea cazuisticii pentru psihoterapiile familiale. Cele mai semnificative încercări psihoterapeutice implicând

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
progresiv diminuată a haloperidolului asupra simptomelor borderline dar și agravarea manifestărilor depresive consecutivă akineziei. MONTGOMERY și colab. (1982Ă descriu cu un deceniu înainte și eficiența flupentixolului decanoat - 20 mg/doză în scăderea incidenței comportamentului suicidar la TP borderline și TP histrionic. Apariția celei de a doua generații de neuroleptice a coincis cu tentativele de introducere a CLOZAPINEI - primul preparat sintetizat - în tratamentul tulburărilor de personalitate. FRANKENBURG și ZANARINI (1998Ă descriu utilitatea neurolepticului administrat în doză medie zilnică de 200 mg în

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
ales la TP schizotipal, TP borderline și TP dependent. HIGLEND (1993Ă pledează pentru obligativitatea programelor terapeutic-reabilitative ambulatorii și confirmă utilitatea aplicării lor pe termen lung la pacienții cu tulburări de personalitate - chiar pe 2-4 ani de zile. TP narcisic, TP histrionic și TP obsesiv-compulsiv pot fi beneficiarele unui anume tip de asistență. Cel mai dificil de abordat, la orice nivel, rămân personalitățile psihopatice. Cele 4 componente ale strategiilor terapeutice în cazul tulburărilor de personalitate descrise - începând de la cel intraspitalicesc - scad ca

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în afara întâlnirilor propriu-zise - diversitatea atributelor cognitiv-imaginative reprezentând adesea o sursă de motivații pentru contactele interpersonale. Detașarea schizoidului dezavantajează alianța terapeutică la fel ca și nevoia permanentă de autoafirmare chiar și bine disimulată - a personalităților paranoice. Personalitățile de tip borderline și histrionic sunt mereu sensibile la dovezile de căldură și sprijin, fiind doritoare de relații cât mai stabile. Narcisicul răspunde la rândul său la mesajele empatice care nu-i subminează permanentele strădanii de a se valoriza în fața celor din jur. Antisocialul - în pofida

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
precum impulsivitatea (CLONINGER, 2005Ă. Și în cazul TP borderline - mult mai larg studiată - psihoterapiile aplicate în programe elaborate intrași extraspitalicesc se dovedesc mai utile pe termen lung decât medicația normotimizantă sau neuroleptică în doze mici (OLDHAM și colab., 2001Ă. TP histrionică este abordabilă psihoterapeutic dar ca și TP borderline poate părăsi oricând relația terapeutică și poate fi dezavantajată de prezența asociată a unor alte trăsături de cluster B. Personalitățile patologice de tip narcisic beneficiază la rândul lor de tehnici psihoterapeutice combinate

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
originar, ducând la demență și idioție. În Franța, s-a ajuns să se vorbească de „degenerați superiori”, conceptul fiind folosit până târziu în sec. XX ca echivalent pentru tulburarea de personalitate. Au fost incluși în patologia degenerescenței obsesivii, compulsivii, impulsivii, histrionicii. În Germania, KOCH (1891Ă vorbește de „inferioritatea psihopatică” (BERRIOS, 1996Ă. Adepții teoriei au studiat „stigmatele corporale” ale degenerescenței care erau descrise cu lux de amănunte în cazul histeriei la începutul sec. XX. În paradigma degenerescenței și în corelație cu tradițiile

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
instrument. În raport cu tipurile de tulburări de personalitate descrise categorial în DSM-IV, această „psihopatie” este o dimensiune de personalitate supraordonată, un „cluster” care cuprinde trăsături ce se regăsesc la mai multe tipuri. În afară de personalitatea antisocială se mai găsesc trăsături descrise la histrionic - șarm superficial, insinceritate, egocentricitate, manipulare - la narcisic - grandiozitate, lipsa empatiei, exploatarea altora - la borderline - impulsivitate, gesturi suicidare - și la paranoid - neîncredere. S-ar mai putea discuta interferența psihopatului cu o tulburare de personalitate „hipomaniacală”, multe din manifestări fiind congruente cu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]