295 matches
-
similar cu corpurile. Eventual, folosind litere mici: a, b, c, d... Or, grupurile nu erau marcate În nici un fel. Însemna că nu C de la Centru reprezintă cheia, ci altceva, foarte apropiat și foarte la Îndemână, care Îți ironizează cecitatea febrilă, hlizindu-se la o palmă distanță de organul tău olfactiv. Dar ce? De ce nu Centrul Însuși - vreau să spun, cuvântul „centru”? Raftul din centru, al șaselea adică, având În vedere că erau unsprezece. Asta trebuia să fie: documentele Centrului se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu Heinz Rühmann. Acest film preferat, favoritul absolut în materie de filme, e Crușon flambat. L‑a văzut de mai multe ori, dar nu s‑a plictisit de el. La acest film doar el a remarcat finețurile, pe când ceilalți se hlizesc la poantele evidente. Încă de la momentul apariției sale, filmul ăsta făcea trimitere la viitor. Tata a prevăzut asta. Adesea povestește neîntrebat conținutul peliculei de cinema Crușon flambat, pe care, din păcate, copiii n‑au mai prins‑o. În filmul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu pădurile și spune-mi unde-ai ușurat zdrăngănelele? -Ție îți arde de asta,mă,când țara se rostogolește în prăpastie? Silvica o ține pe-a ei,chihotind.Îl sărută și-l mângâie insistent.Și....timpul trece...Mister Ornic se hlizește la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși,scoase și ea limba la el: -Pe-ze-ven-ghiu... Dar
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
moțatei de la doi.Cum cobori scara,mereu îți iese în cale:Hi,hi,hi,domnu Gigi,iar ne-am întâlnit!Apoi...șopa,șopa...Crezi că n-am văzut-o?Crezi că sunt proastă? Cum te mai privea galeș și se hlizea înfața ta!”Vai,Gigișor!Ce spui,Gigișor?Trebuie să-ți fie greu cu țăranca!” -Da...de unde știi tu că doamna Bucur te-a făcut țărancă? -Doamna...Bucur!O scroafă! Când am săpat grădina blocului și am pus gazon și flori
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
Vai,Gigișor!Ce spui,Gigișor?Trebuie să-ți fie greu cu țăranca!” -Da...de unde știi tu că doamna Bucur te-a făcut țărancă? -Doamna...Bucur!O scroafă! Când am săpat grădina blocului și am pus gazon și flori,s-a hlizit de la balcon:hi,hi,hi.Vai,dragă,dar tu muncești ca o țărancă! Când am văruit și copacii,nesimțita iar a chihotit:hi,hi,hi,ca la țară,dragă,ca la țară!Purceaua!Nu pot s-o sufăr.Iar,tu
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
vrej?” Peruzele în duel Pe sub pleoape stau cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă stinge Se hlizește și m-atinge, Mă trimite în iatac, Pentru un taifas c-un drac. Scriu cu alb din călimară Cum pe mine mă omoară Drumurile-n depărtări, Cu tălpi fără încălțări. „Cât îți sunt eu de amară Tu să vii la
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Ce-ai dezgropat din rana ce încă sângerează. Ți-e lacrima mai sfântă decât lumina trează Din lumânarea morții scâncind adânci penumbre. Se răzvrătesc iluzii închise-n talismane, Un dans de frica vieții mai iese din firesc, O mască se hlizește cu rictusu-i grotesc Și soarta se închide-n ghioc, de-atâtea toane. Ne știe , cine oare , de suntem ploi de gând? Sau cine ne-a gonit spre cântecul de liră? Degeaba ne ascundem când stelele se miră, Că umbrele se
VESTIGII DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361234_a_362563]
-
să-mprumute-o sculă De la papugiul Drulă... Mare sculă de basculă! ACILEA E VOE Miki(motto) „Ilustrei noastre clase politice portdrapel al limbii române vorbite... azi!” (recitați poezia cu voce cantată) Când vorbea o jună De-ale ei succesuri Se hlizeau și turcii De sub a lor fesuri... Mulți știu rumanește Precum nea Vanghele Zic aeropoarte Și trag la hotele... La friptura stec Ei vor crastaveți Și-i scurmă talentu' Că ie mari poieți. Scriu literatură în limba iengleză Dar vin din
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
este strada Stăruinței, unii râdeau, cineva i-a arătat o ușă, a intrat și s-a culcat pe un pat care după un timp a început să plutească. A privit în jur, era în largul mării. Pe mal, indivizii se hlizeau și îl îndemnau să înoate. El nu știa. Patul se umezea treptat, începea să se scufunde, simțea că se sufocă de frică. S-a trezit. Era la el acasă. A fumat o țigară, i s-a făcut rău, apoi a
VASILE DOI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363745_a_365074]
-
de vechea clădire a fostului Teatru Național. În casa liftului, înșirați și dându-ne „onorul” de pe zidurile scorojite și chinuite-n draci de „pămătufuri” totuși pricepute, „arlechini”, „paiațe”, păpuși cu măști și alte stilizări contorsionate care parcă se schimonoseau și hlizeau cu gura până la urechi, parcă bătându-și joc de noi că ne-am grăbit și n-am ales scările, pentru a urca în zig-zag-ul din spatele scenei celebrului teatru de păpuși „Țăndărică” aflată la parter, cu intrarea și foaierul dinspre fostul
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
mie cu ochiul și m-a bufnit râsul. El s-a înfuriat și i-a spus ceva în franțuzește păpușicii lui, însă și pe ea o bufnea râsul pe sub mustață. - Ce are prostovanul ăsta de argat al dumitale, de se hlizește ca un prost? zise conu Iorgu cu ciudă scoțând o batistă cât un prosop de dat popii la parastas cu care și-a șters ceafa și apoi fălcile. - Coane Iorgule, aveți dreptate e cam sărac cu duhul,dar e băiatu
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
bordura sau la niște țevi, nici nu mai contează că oricum peste 6 luni încep din nou și drumul durează și o oră, timp în care mă machiez în liniște la fiecare oprire oripilând ceilalți participanți la trafic care se hlizesc la alții în mașină în loc să-și vadă de drum. Au privirea aceea absența care caută în gol un reper dar scanează în prelabil totul în virtutea avidității de control sau protecție, încă nu mi-am dat seama. Parchez în grabă într-
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
și nu se cade s-o primească așa pe viitoarea nevastă. Se va duce s-o aducă de la oraș, cu căruța. Și la căruță o să aibă înhămate două iepe negre. Femeile își făceau cruce, pe furiș. N-aveau curaj să hlizească, nici măcar să-și ridice frunțile din pământ. P le plătise bine, cât pentru trei zile la sapă pe câmp. P l-a rugat pe unul, Gică al Mariei, zis și Buzilă, că avea niște buze de ziceai că sunt buci
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
și, după vreo douăzeci de pași au ajuns. Avocata a intrat în sala de ședință, atenționând-o să o aștepte. Violeta a rămas pe holul larg ce despărțea cele două săli, la ușile cărora așteptau câteva persoane. Doi jandarmi se hlizeau la ea, fără să-și ferească privirile, dându-și coate. Coapsele ei, scoase în evidență de blugi, le atrăgea atenția la fel de mult ca și sânii ridicați și neacoperiți de sutien. Părul bogat, negru lucios și ondulat, îi cădea pe umerii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
ultimelor ceasuri, se duse, mai mult în patru labe, către culcare. Trecu prin bucătărie unde buna doamnă Veruca dormea pe un scaun și sforăia liniștită, fiindcă nu vedea cum tâmpita de Rosalba își făcea rochie de mireasă și se tot hlizea prostește, cu toate neamurile ei de fraieri, pe când Mighel o bulănea pe o ștoarfă, una Conception (auzi, nume dă bagaboantă, făi, fată!) din satul vecin, cum ar veni la noi, Coțofenești, o altă locație plină de putori, după părerea competentă
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
cu vedere asupra întregului salon, unde începuseră aranjamentele pentru banchet. Primiră în scurt timp și niște căni uriașe de metal pline cu un lichid călduț. Cum ducesa dăduse deja tonul, toate doamnele sorbeau cu nedisimulată plăcere din căni și se hlizeau făcând glume și observații, hai, să le spunem, numai foarte indecente. Silvia își spuse că, lichidul, fiind cald, îi prindea chiar bine, simțindu-se pândită de o răceală groaznică. Prin urmare, sorbi cu hotărâre din cană. Compoziția, ceva între oțet
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
-se de fiecare dată în kasserea pentru a povesti cum a înflorit și decăzut regatul său, Tumbutu, și a-i întreba pe localnici dacă au văzut-o pe Minona. Oamenii se strângeau roată în jurul său și îl priveau nedumeriți. Se hlizeau la maimuțărerile lui și îi aruncau monezi de argint ori tablă. Dar de priceput cu adevărat, nimeni nu-l pricepea, pentru că nimeni nu mai auzise până atunci de Minona. Iar Kete strângea banii și trecea apoi la alte orașe repetându
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
rece, Leana mea, (Bârrr!) Mahmureala începe-a trece. (He-he...) Câinii mă cunosc, nu latră... Că-nvățai groapă cu groapă. Treaz dacă aș fi, se pare, Aș cădea... (merge bălăbănindu-se) nu-i de mirare. Dar om beut, așa cum sunt, (se hlizește) Gropile nici nu le-ating. (Chiuie prelung) Uite-mă-n mijloc de stradă!... Nu e nimeni să mă vadă; (râde satisfăcut) Apa, ca agheazmă-mi pun... Vreo trei picături în sân. (Ha-ha-ha, ha, ha!) Că așa ne-a-nvaț sfântul: (Ia-auzi-ia!...) „Să nu
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
rece, Leana mea, (Bârrr!) Mahmureala începe-a trece. (He-he...) Câinii mă cunosc, nu latră ... Că-nvățai groapă cu groapă. Treaz dacă aș fi, se pare, Aș cădea ... (merge bălăbănindu-se) nu-i de mirare. Dar om beut, așa cum sunt, (se hlizește) Gropile nici nu le-ating. (Chiuie prelung) Uite-mă-n mijloc de stradă!... Nu e nimeni să mă vadă; (râde satisfăcut) Apa, ca agheazmă-mi pun... Vreo trei picături în sân. (Ha-ha-ha, ha, ha!) Că așa ne-a-nvaț sfântul: (Ia-auzi-ia!...) „Să nu
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului ce m-aș întinde printre maci... să sorb adânc miros de câmp... să nu mai văd doar oamenii posaci... și afișând un zâmbet tâmp... să zbor! ce m-aș hlizi la norii albi găsindu-le o form-anume ce pentru mulți,rămași tot orbi, desigur s-ar găsi alt nume, cu drepturi de-autor! ce mi-aș lipi de tălpi pamântul să simt crescându-mi iarba-n tâmple și să-mi
PRINTRE MACI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354856_a_356185]
-
n-o să-și arunce în veci p-acoloșa, că el a luptat și s-a zbătut pentru țară în august la Plevna și a dat mîna cu Principele Carol, care l-a decorat cu crucea ... mamii tale de belită, ce te hlizești, fă, putoarea vacii?! se rățoia din cînd în cînd și la madam Jorjet, care, deși nu-i zicea nimic, știa el ce gînduri îi treceau prin căpățînă, așa, de-a dracului, de muiere rea ce era, că cînd mă puneai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
mine. Doar de ea am dat la telefon. Și mă simțeam ciudat, că știam că ei nu îi place să meargă pe strada la braț cu cineva. Că cică o faci de rușine. Eu îmi târâiam blugii, iar ea se hlizea la mine: - Trage-ți și tu blugii aia mai sus, Doamne iarta-mă! Că numai de blugi nu îmi ardea mie. Portarul ne aștepta. În fața la birt, unde ne-am înțeles prin telefon. Iar Anca, a fumat tot drumul, a
MĂ AŞTEAPTĂ PORTARUL de MIHAELA FARCA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356853_a_358182]
-
lume, lume ce nu l-au primit Și-a făcut învelitoare și-n privire își ia zborul Dintre cei plăcuți odată, pentru ei însă-a murit ! Printre frunze moarte-n toamnă călătorul obosește Cad și stele printre ramuri, păsări se hlizesc la cer, Nu mai râde, nu mai plânge, doar suflarea-i mai pășește Într-un chip de vultur straniu ce se ridică-n eter. Și așa muri bătrânul, pași pierduți în anotimp Undeva în grosul nopții bocăne a deslușire S-
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
Manuscrise scrise-n grabă au căzut din trupu-i mort Călătorului ce ochii țintuiește în eter Însă cerul nu mai naște, norii au făcut avort, Și din vina ce-au purtat-o nu au mai pășit pe cer. Nu se mai hlizesc abstracte, nu mai sunt păsări de lut, Închegate pe o cracă ce foșnea a lâncezeală Doar un vultur poleit altfel decât chipu-i slut, Alungat din zări încoace, a murit de plictiseală. Saltimbancii joacă-n chipuri, legi și umbre și
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]