128 matches
-
să aleg? Timp de câteva zile, mă tem că imaginația mi-a luat-o razna. M-am văzut lepădându-mi vechiu și nefericitul eu și pășind în lumina și în aerul lumii obișnuite. Aveam să încetez a mai fi o hoașcă bătrână încuiată, așteptând o invitație de la singura și căsătorita mea prietenă. Aveam să devin, în sfârșit, o persoană care relaționează ușor cu lumea, o persoană care își petrece weekendurile având întâlniri, care poartă fotografii în portofel, scene demonstrative de la petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e teritoriul meu și seniorul are anumite drepturi pe pământul lui. Să nu mă înfuriați. Nu. Mâine dimineață cu siguranță c-o să mă pedepsesc io singur, așa cum odinioară m-am pedepsit ani în șir printr-o sfântă uniune cu o hoașcă cocoșată drept nevastă. Ăla a fost un lucru creștinesc, dacă vreți: să-l ajuți pe cel schilod și să suferi nebunește în tot acest răstimp. Ai făcut-o vreodată cu o cocoșată, fermierule? Atunci nu-mi refuza libertatea. Am ispășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu totul diferit. — Să nu crezi că nu-mi face plăcere, Nathan. Ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat după mult timp și acum asta, acum îmi dăruiești asta. N-am să uit niciodată, dragul meu. O hoașcă așa ca mine să mai primească cereri în căsătorie. Nu vreau să bat câmpii, dar faptul că ții așa de mult la mine mă atinge uite-aici, la suflet. Mă bucura faptul că o impresionasem până la lacrimi. Însemna că între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a desfăcut-o ea cu privirea. Cred că mi-a făcut farmece, vrăjitoarea. Hopa, spun eu râzând jenată. Mă privește cu răceală și îmi dau seama că o să fiu mustrată degeaba. Nu există nici o scuză pentru un aspect neîngrijit, începe hoașca. Nu trebuie să subliniez că... —Mă scuzați. Eu și Față-de-șarpe ne întoarcem simultan. Zâmbim amândouă și sper că zâmbetul meu arată ceva mai sincer decât al ei. Bărbatul înalt, de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un costum bine croit mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
i-a lăsat casa din mijloc maică-mii. Pentru asta, fiii ei, cel din deal și cel din vale, nu s-au dus la înmormântarea mamei lor. Când au scos sicriul din curte, ultimii masculi Taubergheri cloncăneau: la groapă cu hoașca! uite ce-a putut să facă, s-a atins de averea noastră, grijania ei de ramolită. În casa din mijloc ne-am instalat ca într-o baie turcească. Maică-mea seca patru litri de vin pelin pe zi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Marconi se liniștea Încetul cu Încetul. Dar Chinezu, care era cam pe dinafară și n-avea iubită, consideră că treaba nu se putea Încheia aici, Chinezu era grozav de furios și În urmă cu cîteva clipe strigase „Tacă-ți fleanca, hoașcă bătrînă“ În urma unei doamne care trecuse pe acolo spunîndu-le copiilor că azi era ultima baie, mîine la școală, s-a isprăvit cu joaca. Bineînțeles că pe străin aveau să-l scarmene În orice caz, dar acum uite că le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în legătură cu domnișoara Trixie de când mi-a spus Gonzalez că l-a mușcat de mână pe gangsterul ăla. Trebuie să o văd. Vechea ei ură față de Levy Pants a ieșit din nou la suprafață. — Tot vrei să te mai joci cu hoașca aia senilă? N-ai chinuit-o destul? — Tu chiar nu vrei să fac nici cea mai mică faptă bună? Nici în cărțile de psihologie nu dai de un individ ca tine. Ar trebui să te duci la doctorul lui Lenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei aparent față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare.“ — Iată dovada, domnule Levy, spuse Ignatius, smulgând dosarul din mâinile lui. Interogați-o pe hoașca de Trixie! Senilitatea ei este o prefăcătorie. Face parte dintr-un sistem al ei de apărare împotriva muncii și a companiei. De fapt urăște Levy Pants pentru că nu o lasă să se pensioneze. Și cine-i poate găsi vină? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la New York? Am serioase îndoieli că pot să rezist mai mult de o zi sau două în poziția aceasta de făt. — Hei, unde ați plecat, beatnicilor? întrebă glasul slab al domnișoarei Annie din spatele jaluzelelor. Renault-ul se deplasă spre mijlocul străzii. — Hoașca aia bătrână locuiește tot aici? întrebă Myrna. — Taci din gură și mergi mai departe! — Ai de gând să mă bruiezi așa tot timpul? Myrna privi prin oglinda retrovizoare la șapca verde. Vreau și eu să știu. — O, valva mea! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aveau să fie două riduri rușinoase și profunde. Rămase privind gâtul alb și imperceptibilele linii orizontale, linia verticală de sânge, și se gândi că trebuia s-o facă și pentru a o salva, pentru a o Împiedica să devină o hoașcă ramolită ca mama ei, pentru a o salva de la trădare, de bătrânețe, de decadență și de nefericire. Dar semnul acela ușor al timpului care trecuse, al timpului care Îi unise, Îl emoționă profund, și imaginea lamei de inox ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și subțire încerca să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la Samaritaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a fi vechi cunoștințe. A doua secvență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să crape aici, Îl corectă Bruno. Se pare că hoașca s-a convertit la Islam - a apucat-o pasiunea pentru mistica sufită, o tâmpenie de genul ăsta. S-a mutat aici cu un cârd de „baba” care trăiesc Într-o casă părăsită din afara satului. Pentru că ziarele nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe podeaua dormitorului sau prin pat. — Ce s-a întâmplat? a mârâit ea. —Theo. Plânge. —Of, ce mama dracului, i-a sărit muștarul Amandei. Ce pizda mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil, Amanda. Asta are. — Și hoașca aia ce face? a vrut să afle Amanda înfuriată. E obligată să aibă grijă de el pe timpul nopții. Cine dracu’ știe, a mugit Hugo. Oare hoașca măcar îl auzise pe Theo? Trebuia spus că de obicei îl auzea. În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil, Amanda. Asta are. — Și hoașca aia ce face? a vrut să afle Amanda înfuriată. E obligată să aibă grijă de el pe timpul nopții. Cine dracu’ știe, a mugit Hugo. Oare hoașca măcar îl auzise pe Theo? Trebuia spus că de obicei îl auzea. În trecut, de fiecare dată când Theo o luase razna, așa cum descria Hugo situația, plânsetele încetaseră aproape imediat în mijlocul sunetelor înfundate, dar eficiente ale ușilor deschise și închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dat seama că așa era. Buzunarele erau așezate invers. Dar, oricum, la ce le trebuie buzunare bebelușilor? Hugo a arborat cel mai seducător zâmbet al lui. Era momentul să scoată de la naftalină renumita vrăjeală marca Fine și să scape de hoașcă. — Sincer să fiu, a zis el luându-și cea mai șarmantă expresie, e un miracol că are pantalonii pe el. Să încerci să-l îmbraci pe Theo este, ei bine, ca și cum te-ai lupta cu o caracatiță, ha, ha... Rottweilerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să nu dormi. Că acuși vine partea principală de la îmbîrligătura drăcească, se rebranșă Bruță la povestire... Omoroaichii nu-i ajungea că ne scotea cele mai bune bucățele din supă. Hoașcă delicată, babetei i-ar fi dat inima ghies să ne vadă alergând nițel și-n echipamentele de parastas... Așa că, într-o joi dimineața, drept pedeapsă, toată suflarea de la pruncul de țâță la ultima centenară, toți cei ce primise vreodată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o să-l paralizeze, înțepenindu-l cu vreo croșetă pe undeva. Așa că își înghițise precizarea. - "...Lumea asta nu-i așa... iar cealaltă-i altceva... Lumea asta-i cum o vezi Iar cealaltă-i cum o crezi!..." continua s-o audă, pe hoașcă, băiatul, pradă unui desfrâu liric, chiar și după ce madama trăsese cuverturile peste capetele lor, întinsese păturile, pentru ca nu cumva să-i vadă Dumnezeu ori să-i întrezărească Răposatul. - Să fii bun cu mine, Sinistrate, sufletul meu!... Și-l mai strigase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi sângeni să-i căsăpească,/ Vrând singură în țară să domnească.”1015 Femeia rea devine supusă și unealtă a spiritelor rele: „Oh, Belzebute, duhule pizmaș,/ De când pierduși cereasca moștenire,/ știi spre femeie vechiul tău
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi sângeni să-i căsăpească,/ Vrând singură în țară să domnească.”1015 Femeia rea devine supusă și unealtă a spiritelor rele: „Oh, Belzebute, duhule pizmaș,/ De când pierduși cereasca moștenire,/ știi spre femeie vechiul tău
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al doilea raft. De curată virtuozitate sunt parodiile după traduceri, grupate sub genericul Clasicii la noi acasă. Ni se oferă o baladă după François Villon în versiune imaginară de "dânsul ROMUL AL LUI VULPESCUL". Cine este grăsana Margot? "Ipac o hoașcă războită / Cu negi robuști dormind pe ea. A fost Margot cea mai râvnită / Din fâțele cu malotea? / Spulpări iritice avea, / Ce-n jerg pofteau: "Giugiuc, giugiuc!" / Deci unde e Margot a mea?" Încântă un Spleen de Baudelaire, "în traducerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]