190 matches
-
topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi musai să mă duc astăzi și pace - a răspuns hotărât moș Dumitru. Ei, dacă-i musai, îi musai. Ce să mai zic? a oftat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
te-am găsit, jupâne Ștrul. Bine ai venit, bade Dumitre. Ai vreo treabă cu mine? s-a prefăcut neștiutor angrosistul. Apoi am și eu niște grăunțe de vânzare. Sunt cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu saci s-au înșirat la rând cu celelalte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul lui... Până la moartea bătrânului, de fiecare dată când se întorcea acasă deschidea ușa și îl întreba: „Ce mai faci, tată? Nu te-ai culcat încă?”. „Lasă, băiete, că m-oi hodini pe lumea cealaltă. Acum mai scormonesc și eu prin cele cărți. Mai bine spune-mi ce noutăți mai sunt prin lume”. îi răspundea bătrânul cu ifos, privindu-l peste ochelarii căzuți pe vârful nasului. După ce îi înșira câte ceva din cele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pârleaz Costăchel. Nu-i prea devreme? Dacă tu dormi până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine mi-am pus eu boii în jug. Cu leneșul satului - a îngroșat gluma Costăchel. Of! Nu poate ormul să se hodinească de răul tău. Da’ ce mai pot face acuma? Îi prea târziu să-mi găsesc al prieten... Ești mai rău ca o soacră. Scoți sufletul din om, nu alta - a intrat în joc Petrache. Pe cai! a ordonat abia stăpânindu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am ajuns în anul 7447, din care, dacă luăm 5508, găsim taman anul în care ne aflăm de la nașterea lui Hristos încoace. Adică taman 1939”. Uite așa o ținea de fiecare dată când avea chef de vorbă... Dumnezeu să-l hodinească. Și acum, ar trebui să ne facem nevăzuți, Petrache! a sfârșit vorba Costăchel. Mai stați. De ce vă grăbiți? a intervenit învățătoarea. Apoi eu i-am promis Măriucăi că mergem și pe la tata-socru și nu aș vrea s-o supăr. Doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Scorneli de-ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească, de chindie, moș Dumitru bătea în ușa cancelariei lui Costăchel, de la primărie... Hai, moș Dumitre! Intră! Ce te-ai oprit în prag? Parcă aș fi un mare boier și nu îndrăznești. Apoi, dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așa o bucată de vreme... Pe nesimțite, plânsul lor s-a transformat într-un murmur de cuvinte neînțelese. Când ceața lacrimilor din ochii lui Costăchel s-a risipit, a întrebat: Da’ unde-s băiatul și mama? Mama... Dumnezeu s-o hodinească. O trecut anul de când ne-o părăsit. Băiatul îi la școală. Îi în clasa a șaptea. Ai să vezi ce flăcău s-o făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu s-o hodinească!” Ce fac nașii? Sunt sănătoși? Apoi... nașii... Ei s-au prăpădit în timpul refugiului. „Doamne! Bun și milostiv ești, dar nu ai îngăduință cu cei cu suflet bun... ” s-a trezit gândind Costăchel. Apoi cu voce tare: Ce bine mi-ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Filip o terminat de povestit, pe obrajii bătrânilor curgeau lacrimi grele. Am rămas tăcuți multă vreme... „Am avut și noi un fecior și l-o luat rușii în război... Nu s-o mai întors” - o oftat bătrâna. „Dumnezeu să-l hodinească!” - am zis noi. „Cum îți ajunge acasă, mergând așa, pe jos? - o întrebat bătrânul. „Cum am venit până aici. Cum altfel?” - am răspuns noi într-un glas. „Măi omule! Ia să stăm strâmb și să judecăm drept! Cum or merge
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dacă mai poți! De aceea mi-am spus că dacă este să mă culc, asta trebuie so fac înaintea lor, pentru a avea timp să adorm, ori nu mă mai culc deloc, pentru că n-aș face altceva decât să-mi hodinesc ciolanele, că de dormit, ioc! Și apropo de somn, într-o noapte, să fi fost ora 1, am adormit pe scăunel. Nu mi se mai întâmplase așa ceva niciodată. Picoteli da, dar nu somn adânc, ca acela în care intrasem. Și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia-mi, Doamne, dumnezeirea și sloboade-mă pe-o săptămână, să mă duc să- mi hodinesc ciolanele oleacă. Baba Păscărița îi tălmăcea Săndulesei o rudenie pe care aceasta n-o știa bine : - Tata lui Colac, ginerele dumitale, era băietul mătușii Catrine, adică văr cu mama, Dumnezeu s-o ierte ! Și femeia lui era soră cu Paraschiva
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
așezate, fiindcă știu că el nu se grăbește niciodată. Așa s-a întâmplat și de această dată, dar... Tocmai pe când mulțumeam Celui de Sus pentru îndestulare, a intrat: Bogdaproste, părinte! Să fie primit, fiule! Acum ar cam trebui să te hodinești, după cuviință. După aceea, văzând și făcând... Nu uita însă că somnul vine mai ușor dacă deschizi o carte și încerci să citești câte ceva. Când te vei trezi, am să trec să te iau... Cu aceste spuse, s-a retras
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
potrivit. Acum însă ar cam trebui să ne apucăm de mâncat, că altfel nu mai terminăm cu cisla... Am mâncat cu mare poftă saramura făcută din chitici... Când am sfârșit, am mulțumit Celui de Sus pentru bucate. După ce ne-om hodini oleacă, om mai vedea noi ce-i de făcut. Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-am cuibărit în hamac și cât ai bate din palme am și adormit... Când m-am trezit, bătrânul trebăluia încă în grădină... Mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bătrânul, cu o strachină învârfonată cu plăcinte... Poftește, fiule, de te ospătează, dar nu înainte de a gusta din elixirul pe care ți l-am pregătit... În astă seară,să nu mă aștepți. Am să întârzii, iar tu trebuie să te hodinești că... mâine în zori te așteaptă drum lung... Am mâncat cu o poftă de invidiat. După ce am dat slavă Celui de Sus, am ieșit pentru câteva clipe afară. Greierii se întreceau în cri-criuri nesfârșite... O lună roșie și-a ițit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
turcilor, că ne apărăm sărăcia, și... nevoie! Mai bine-i vindem la Râm sau la Inglitera, pentru rărunchi și pentru maiuri, că pe-acolo au mare trebuință, iar ei or recunoaște că avem viță evropinească. Așa că șezi binișor acolo și hodinește fără pace, Măria Ta! Mai bine ar veni înapoi văru’ Vlad, al lui Drăculea, că am ajuns cum au glăsuit voinicii tăi de la Podu Înalt, când ai vrut să ridici un monument după luptă și le-ai strigat “Obelisc, oștenii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
încă pe lângă Cetatea Măriei Sale. Populația s-a înmulțit, și primăvara, satele își împart imașul, făcând apel tot la ciomege. Ștefan Apetrei pleca la prășit spre Iași, vindea sumane și făcea cărăușie. În cimitirul de la Humulești, este o troiță sub care hodinesc Smaranda cu surorile ei. Muntenii de la Pipirig pleacă și acum să lucreze în parte. Lunea este iarmaroc mare pe malul Ozanei. Vin mașini și căruțe cu făină, fasole, fanta, fistic... Se face comerț, din neolitic, cu sare. Slatina de la Oglinzi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
înalt, plăcut: — „Te preaslăvim, mărite Baikal...” Episodul 7 UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce se lămuri asupra rosturilor pe deplin întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a spune nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cum nu-l lucrez, domțători’?, zicea tata că zicea Ion acela. Am pus o postată cu pâne, alta cu păp’șoi - ce-o rămas am pus de harbuj’... - Și cele două hectare pe care le-ai lăsat În pârloagă? - Se hodinesc, săracele hectare, că pământu-i ca omu și ca Domnu, domțători’, lucrează el ce lucrează, da-n a șăptea zî se pune gios, să-și tragă sufletu’... Da’ las’, domțători’: la anu oi pune ceva dincolo și s-a hodini dincoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Se hodinesc, săracele hectare, că pământu-i ca omu și ca Domnu, domțători’, lucrează el ce lucrează, da-n a șăptea zî se pune gios, să-și tragă sufletu’... Da’ las’, domțători’: la anu oi pune ceva dincolo și s-a hodini dincoace - că pământu-i ca domnu și ca omu... - Drept, zice tata că zicea. Cum e omu, și ogoru - te-am văzut cum ai pus pânea: ai scurmat pământul oleacă, să nu-l doară... - arătură ca a ta, cu brazdele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zis... Că tot degeaba, ce să ne mai ostenim... Așa a zis șeful... Dar și mie: doi băieți... Cu unul am făcut Kerciul, Maikopul... A scăpat de Stalingrad și uite unde i-a fost dat să moară... - Dumnezeu să-i hodinească pe toți, pe băieți și pe fete!, zice tata și bea din sticlă - apoi se răsucește către Grabenko, adineauri intrat din nou: și zi așa, rusnacule: ai mai Împușcat o Rusoaică! - Nu Rusoaică - bolșevică, bolșevicule!, râde jandarmul. - Ai căutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în poiana cea mare dinspre Solomonești. Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului. Și așa îmi erau drumurile, că mai totdeauna mă întâlneam cu Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși în drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și își acoperi obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n amiaza mare, cum mă pradă. Acu o jumătate de ceas am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]