190 matches
-
Și nu-i o vorbă bună-n cel cuvânt. // Clăcași-s tot aceiași, răstigniți / Pe crucea de țărână a veșniciei; / O clipă au crezut că-s izbăviți, / Că sunt stăpânii holdei și ai gliei. // Dar alți boieri, mai noi și hodiniți, / Pe bani puțini le fur' agoniseala, / Nimic nu s-a schimbat la obidiți / Atâta doar că alții strâng zăbala. Că nu-s mai împărați și proletari/ În lumea noastră? Totu-i o minciună! / Doar cei bogați, egali mi-s și
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură de porc lim- pede într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani, când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și icnetul acela inimitabil
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură limpede de porc într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui moșu’ Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și icnetul acela inimitabil
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
îi spunea lui tatei: -Măi Achime, oprește o țâră oile ca să-i dau țâță lu* Aronică, că i-o fi foame sărăcuțu*, apoi, tata striga la vătaful Vasile din fruntea oilor: -Vasâle, măă..., auz*!? Dă oile pe poiană, să ne hodinim și să îmbucăm și noi ceva și ăsta micu. Vasile fluiera la ceilalți ciobani, să cârmească oile pe poiană, ajutați fiind de Țonțorel, un cățeluș mic, dresat pentru întors oi, tare jucăuș și prietenos cu toată lumea. Era flocos, de nici
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
bătrân să bem un pahar de țuică. -Mă bucur că vă înțelegeți ca vecini. -De ce nu ne-am înțelege Dorele? Doar aici trăim, împreună. Și la necazuri și la bucurii. -Intră în casă băiatul tati! Oi fi obosit. Te hodinește! -Nu sunt obosit. Am ajuns de două zile în țară. Știi... și dumneata cu secretul militar... Am făcut analizele... M-am odihnit la unitate! -Bine taică! Eram îngrijorat. El a auzit la radio... -...că au murit doi soldați acolo unde
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
este numele preponderent al oamenilor aici locuitori)...și ne crucim în fața castelului de pe moșia lui Mironescu! și ce alură medievală pe acest domeniu fabulos! și ce straniu fără cusur!...Iată, chiar în acest castel o să stau cu tata, să ne hodinim și să ne adăpostim, mai târziu, peste câțiva ani, când va să vină de la Bârlad, cu pâine în sac, iarna, așa, nu cumva să credem noi, copiii, vreodată, că murim de foame, că părinții noștri, Gheorghe și Rucsanda, nu știu
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
se ia bine toate substantivele adunate printre dește și crăpături. Altfel, dorm agitat și visez urât. Mă cam doare. Mă cam ustură. Că-i dată naibii leșia. Gata, mătușile se duc în odăile lor. Bunica, ultima, se duce să se hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
-i goală, fără ea și fără sfârșit. Zmeul își șterge o lacrimă și cere înălțare. Morișca bâzâie înspre depărtarea unde mama plămădește și frământă și face aluat pentru cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord. Iar cercul își hodinește raza și vorbește cu ea despre tata, care a fost până la moarte pe jos și s-a întors ca să vadă cât mai are de trăit. Simt așteptarea ei cum mi se suie în suflet și mă roagă s-o iau
Cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord () [Corola-blog/BlogPost/340044_a_341373]
-
țâââne biciuuu-ntr-o mââână, măăăi... *** Înainte de-a ajunge acasă, am suit dealul până la cimitir. Maica Tița m-așteaptă acolo acum, știu asta, numai că nu-mi mai povestește toate cele. Îi aprind o lumânare lângă cruce. Mai știu și că hodinește împăcată. Nu și-a dat fata de lângă ea, dar eu am plecat din sat, c-așa te duce viața și cântecul. În poartă, mama iese și cu lacrimi în glas mă ia în brațe: - S-o dus și nană Ana
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
împingi de jos spre afară câte una, din când în când, la vedere pentru mine. Ia să ți-o aprind pe asta, pare-se c-o stins-o vântul. - Să-ți fie țărână ușoară, bade Visea, nici nu gândeai să “hodinești” lângă draga ta, Mărioara. Ce-i dacă ai ei n-au vrut s-o dea după tine și-au dat-o după avere? Tot împreună sunteți, asta a fost ultima ei dorință. Puteam eu să mă opun? Ce, eu sunt
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
vadă dacă s-a rărițat bine. Lucrară așa până când umbra salcâmului din capul locului se făcu mică de tot.Soarele de deasupra capului ardea, iar boii începură să rabde de sete. -Hooo! Copii mei! Oprim să mâncăm și să ne hodinim nițel. Carol privi alături la vecin. Acesta legase calul de un prun și se odinea la umbră. Apoi dejugă boii și îi mână la fântâna cu cumpănă ce se afla nu de parte.A scos câteva ciuturi cu apă pe
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
e zăbavă să vorovim fără să spunem nimic. Musai e să-ți spun...?! -Dacă dorești... -Iacă...mă duc în Oltenia să-mi găsesc norocul! -Dar dumneata? -Mă duc în Ardeal să-mi caut sorocul! -Spune așa, omule. Hai să ne hodinim oleacă pe stânca asta că timp avem... -Se spune că vremurile schimbă lucrurile. Dar...realitățile ne spun că noi trebuie s-o facem! -Musai, este cum zici...Dar...drumețule, vorovim, vorovim, cum îi stă bine drumețului, dar nu ne-am
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
mi-or umblat,/ Tot din văi În văi/ Prin brazi mărunțăi,/ Tot din munte-n munte/ Prin brazi mai mărunte,/ Și din creastă-n creastă/ Prin brazi mai Înaltă./ Pân’ pe min-m-o găsit,/ Bradul cel pocit,/ Jos o hodinit/ Și-apoi s-o sculat/ Pe min-m-o tăiat./ Și m-or curățat/ Pă min-m-o luat./ Nu ca p-hele lemne,/ Cu vârfu-n vale/ Să le fiu de jale./ Și ei că mi-or zis/ Că pe min
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
m-or curățat/ Pă min-m-o luat./ Nu ca p-hele lemne,/ Cu vârfu-n vale/ Să le fiu de jale./ Și ei că mi-or zis/ Că pe min-m-or pune/ Zână la fântână,/ Călători să vină,/ Jos să hodinească,/ Să se răcorească/ Și să-mi mulțumească./ Și pă min-m-or pus/ La mijloc de câmp/ La cap de voini,/ Ploile m-or ploaie,/ Cetina să-mi moaie,/ Vântu’ să mă bată,/ Cetina să-mi cadă./ Și eu mi-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
foarte puține femei.... Acuma le fac la mașină, altădată le torceau cu mâna, trebuia să torci, să faci cioareci, sfetăre, acum nu se mai poartă.... Și nu era televizor, nu era...Acuma stă și se uită la televizor și se hodinesc." (D.M.., 38 de ani, Tălmăcel). "Înainte se purta haine românești. Acum mai sunt 2-3 bătrâni care mai poartă, restul nu. Cu ițari din ăia largi, cu căciulă și cămașă, tot timpu'. Zi de lucru, zi de sărbătoare, nu contează. Tot
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia-mi, Doamne, dumnezeirea și sloboade-mă pe-o săptămână, să mă duc să- mi hodinesc ciolanele oleacă. Baba Păscărița îi tălmăcea Săndulesei o rudenie pe care aceasta n-o știa bine : - Tata lui Colac, ginerele dumitale, era băietul mătușii Catrine, adică văr cu mama, Dumnezeu s-o ierte ! Și femeia lui era soră cu Paraschiva
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vă mai obosiți noaptea, că eu tot am destul și nu e nevoie să-mi dați nici un ban în plus, că oricum nu am cui să-l vând, că la noi toată lumea are vin; ș-apoi dumneavoastră trebuie să fiți hodiniți și îți fi având și treburi mai importante, macar așa mai câștigați timp”. Cu toate că se lămurise că noi căutam soluții de pierdut timpul, nu a renunțat la frumosul obicei de a avea grijă să avem mereu canistra plină „că poate
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
în poiana cea mare dinspre Solomonești. Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului. Și așa îmi erau drumurile, că mai totdeauna mă întâlneam cu Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși în drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și își acoperi obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n amiaza mare, cum mă pradă. Acu o jumătate de ceas am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se înece toate. Boierul petrece departe cine știe unde... poate s-a dus prin străinătăți... și iaca a ajuns un hoț ca Faliboga să-i păzească averile... Sunt și lucruri pidosnice în lumea asta, măi Niță... Noapte bună! du-te și te hodinește și tu... Lepădatu își stăpâni calul. Bade Sandule, grăi el, stăi o leacă... Ce este? —Bădiță Sandule, iartă-mă pentru cele întâmplate... Măi Niță, tu ești omul lui Dumnezeu, vorbi Faliboga râzând. Du-te și te culcă - și te gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum îi sta singur aici!... Mare crâșcare!... I-auzi, parcă vin niște ape!... —Măi băieți! zise încet Lepădatu, eu văd că pe voi v-a îngrozit vifornița... Așa mă înfricoșam și eu, când eram ca voi... Duceți-vă și vă hodiniți... Băieții se strecurară spre bordeie și închiseră poarta de stuh în urma lor. Lepădatu trecu pe lângă vite până în capătul șopronului, și le ascultă răsuflarea. Se întoarse după aceea la locul unde-și avea de obicei culcușul. Avea acolo o pușcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le mână. Dă-te repede în țiitoarea noastră; așteaptă liniștit și însamnă bine. Ia și cățeii. Eu m-oi hodini aici. Țâhnitul copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noi nu vor mai odrăsli flori! — Ce facem? ce facem, oamenilor și creștinilor? se tânguia cu frică nana Floarea. N-avem acuma altă putere decât să-l ducem pe acest bolnav la locul lui, să-l alinăm și să-l hodinim. De ieri, stă nedormit și nemâncat. Rătăcit și mânios a umblat, sărmanul; fie-vă milă de dânsul. Traian, mai tânăr, își simțea ochii încălziți de lacrimi. Cum să nu ne fie milă, nană Floare? doar nu suntem păgâni, nici calvini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]