3,598 matches
-
posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo. De unde oare
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
pot visa, pot amîna oricît - cu patria la tîmplă poate sunt mort demult. Vorbească-se despre cei mulți și sărmani Despre văduve și bătrîni și copii și am să lăcrimez, oprimat - La fiecare cuvînt o lacrimă la fiecare Obidă un hohot și un nod în gît, amar - Așa-mi duc viața la finele Acestui mileniu cumplit, la sfîrșitul acestei Lumi haine, atît de prinsă-cetluită în ticăloșia ei În zădărnicii și deșertăciuni Că moartea o va surprinde cu gura plină De vorbe
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
stă în miezul acestei pietre galbene și se spală pe obraz și pe mîini chiar cu sîngele care îmi curge din obraz și din degete ea stă în miezul acestei pietre galbene și-n timp ce mă naște plînge în hohote hohote fără de care și iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre galbene și înghite cu bucurie praful galben care din gura mea în gura ei se înalță chiar în clipele în care
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
în miezul acestei pietre galbene și se spală pe obraz și pe mîini chiar cu sîngele care îmi curge din obraz și din degete ea stă în miezul acestei pietre galbene și-n timp ce mă naște plînge în hohote hohote fără de care și iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre galbene și înghite cu bucurie praful galben care din gura mea în gura ei se înalță chiar în clipele în care eu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
Iisus murea pe cruce, Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă/ și chiar În clipa morții huliră cărturarii/ Cu fierea oțețită Îi adăpau străjerii./ Râdea În hohot gloata de spasmele durerii/ Și-L ocărau tâlharii .../ Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria/ Și-adânc zbugnea durerea din inima-i de mamă/ Alături Magdalena, În lunga ei maramă/ Țipa văzând urgia ..." Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează minunea și
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Ligya Diaconescu nu trebuie să o cunoști. O citești...și o știi, o simți. Poeta vorbește despre optimismul care îi învinge totdeauna lacrimile. Drumul vieții n-a fost ușor: „ M-am regăsit prin florile de tei,/ Am râs și printre hohote, am plâns!” Fiecare dintre noi a trecut prin acest moment, dar poate nu și prin următorul. „Și auzind de dincolo un cânt/ Am suspinat plângând și-apoi am râs.” Cântul ar trebui să fi fost nezdruncinata ei credință, fie firul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
a marelui Artist Mihai Volontir, care, în pofida, problemelor de sănătate, a urmărit tot spectacolul în poziția unui creștin care se roagă Domnului: s-a bucurat, când s-a revăzut pe ecran în rolul Domnitorului Dimitrie Cantemir și a plans în hohote, când Gheorghe Zamfir interpreta „Jalea Basarabiei” dedicată românilor din Basarabia deportați de comuniști în Siberia. Toate spectacolele „Creștini în Europa” se înceheie cu videoCLIPul documentar la cântecul „Basarabie, nu plânge!” - scris și interpretat de Aurica Dicusară Basarabeanca, prin care Studioul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93979_a_95271]
-
de dans și umbre pentru copii Vineri, 13 mai, ora 18:00, Sala Stere Popescu „Fapte vitejEști în București e un spectacol țesut cu finețea și subtilitatea unei broderii în care firele fricii se înnoadă, se rup, scâncesc, râd în hohote și se eliberează. În Fapte vitejEști în București, copiii și adulții regăsesc ceva din multele frici, mai mici sau mai mari, pe care le-au trăit cândva, cu intensitatea unei avalanșe emoționale. Ceva din frica de a fi neputincios într-
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
mineriade postdecembriste rămâne pentru mine lamento-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate iluziile lui de-o clipă. Și, pentru a doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
în termeni acizi: "preferința estetică înduioșează omenește, dar este greșită." Nu este cruțat nici G. Călinescu, în modul în care citește cea mai reușită baladă a lui Dimitrie Bolintineanu, Mihnea și Baba, repovestind-o în termeni socotiți improprii ("horcăit cavernos", "hohot"), ceea ce nu-l împiedică pe eseist să discearnă în opera clasicului poet și un potop de compoziții dulcege. Dar, pe tot parcursul, Ilie Constantin caută capodopera, fie și în sensul de cea mai înaltă reușită a unui poet luat în
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
stăm la taifas, fumând idei, trăgându-le adânc în piept - eu, lacomă, timidă, orgolioasă, încă rezistând chemării brutale a poeziei, încă sperând că se mai poate renunța, pentru o viață domestică, simplă, iresponsabilă. Tu - în ciuda anilor - tânăr până la bășcălie și hohot, bravând Moartea cu câteva pilule în care-ți puseseși credința, perfect gospodar de cuvinte, exhalând vălătucii rotunzi ai ideilor, cu precizie, ca eu să-i prind ca pe niște colaci de salvare, aruncați în Atlantic. Nu bănuiam că voi rămâne
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
o smiorcăială. Doamna Marinescu începu să priceapă: "Așadar asta e ultima doamnă Jianu?!" - Da, doamnă, soțul meu, Jiji, ne-a lăsat, s-a prăpădit acum două nopți... - Cum!? Jiji...? Nu se poate! A murit Viorel Jianu...? - Da, doamnă, și... Un hohot acoperi ultimele cuvinte. Dar nu dură mult. Acum două nopți, doamnă. Nu s-a mai trezit... A murit în somn. Ca un înger. - Cum așa? Nu se poate! Auzisem c-o duce bine. - Da, doamnă, foarte bine. Era pentru mama
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
ce-i în jur. Când se deschidea ușa, se răsucea puțin și ea, plictisită, făcând loc celui care vroia să treacă. Un vagon necompartimentat, supraaglomerat. Fum de țigară. Mirosuri grele, proletare. Zumzet de voci. Din când în când câte un hohot de râs, aproape țipat, dinspre grupul de lipoveni din celălalt capăt al vagonului. Stăteam pe locul din partea culoarului. în fața mea, o pereche de bătrâni terminaseră de mâncat și acum se pregăteau de somn. El, lângă geam, își trecuse perdeaua soioasă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
săturasem până peste cap de struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul unde se consumaseră amoruri princiare sau numai boierești, aveam senzația că locuința e populată de fantome - se auzeau podele scârțâind și hohote de râs și sunete înăbușite, îmi aprindeam țigara, lumina chioară a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam și reciteam sonetele și madrigalurile lui Marino până alunecam domol
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de o sinceritate neîndoielnică
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
auz, acordurile imnului nostru național Trăiască Regele!, „am lăsat coșul la pămînt, am luat instinctiv poziția de drepți în fața aparatului" și „am ascultat nemișcat pînă la urmă, cu gîndul departe"; „mi-am ascuns fața în palme și am plîns cu hohote, în ascuns" (p. 44-45). Putea-va cineva, citind aceste rînduri, să nu înțeleagă suferința vieții pe pămînt străin - fie el și francez - al acestui adevărat patriot român în „pribegie"? Și apartenența sa totală, viscerală, definitivă, la o Românie ideală, aceea
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul suflet rostind nu te teme Sincronul Reiei firul pierdut, mișcarea nervoasă face sincronul (jurământul de sărăcie și de supunere) Ia aminte, faimosul "play-back" cel ce ducea la perfecțiune hohotul de plâns al eroului, chiar parfumata prostie, iată riscă să atingă zonele pure, sângele cald, vinul scurs din urechea țareviciului în vreme ce tarul scoate pe gură spasmul victoriei: "ceea ce trebuia a fost făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și te
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
d-astea. Moș Crăciun Moș Crăciun e un tip mai în vârstă, cu barba și pletele lungi și albe. E mai rotofei el așa și, probabil, din cauza asta e mereu vesel și foarte vioi pentru vârsta lui și râde cu hohote lungi “Ho-hooo-hoooooo”. E îmbrăcat tot timpul în roșu, foarte prietenos și receptiv la dorințele copiilor. Locuiește undeva în Laponia, dar, în noaptea de Crăciun, când are treabă de nu-și vede capul, se plimbă pe tot globul. De fapt, se
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
o face cu un umor nebun și eu am să fiu întotdeauna de părere că anecdota primează. După apariția de la Apropo TV sper să nu mai fie dubii în legătură cu opiniile mele despre acest subiect, iar eu să pot râde în hohote la niște versuri monumentale că acestea: sunt 100% de acord cu tine.... imnul expulzaților e absolut savuros:)) Mie nu-mi plac manelele! Mie-mi place muzică lăutărească veche, mie-mi place Zavaidoc, Fărâmița Lambru, Florea Cioaca, Ioana Radu, Tita Bărbulescu
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
Dragoș Bucurenci Am plecat ieri împreună cu trei prietene spre un colț de Răi de la poalele Pietrii Craiului. Am condus vreo trei ore și ceva, dar n-am simțit cum a trecut timpul, mulțumită coloanei sonore și a hohotelor de râs care n-au încetat tot drumul. Am plecat din București pe fundalul unei piese vintage din colecția mea: Andrei Pleșu cântând în română, italiană și franceză, acompaniat de Johnny Răducanu. Am continuat cu același, de data aceasta recitându
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
spune. C’est à vous de répérer la faute de langue, car îl y en a une à coup sûr. „Am condus vreo trei ore și ceva, dar n-am simțit cum a trecut timpul, mulțumită coloanei sonore și a hohotelor de râs care n-au încetat tot drumul.” Addendum Numele corect al românului lui M. Caragiale e „Craii de Curtea Veche”, nu de Curte Veche.
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
precedată de un cuvînt introductiv, rostit de George Călinescu. ,Expresivitatea lui e orgiastică", a exclamat criticul la un moment dat, pentru ca, în clipa următoare, să adauge explicativ și complice: ,...e întinsă ca o orgă", dînd semnalul rîsetelor prin propriul său hohot, ce-i scutura îndelung rotunjimea bonomă a pîntecului. Jocul etimologic fusese o eschivă abilă, smulgînd epitetul riscat din sfera imundă a ,orgiei" și dăruindu-i ad hoc o ascendență elevată. Sintagma ,expresivitate orgiastică" mi-a revenit de curînd în memorie
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
să zic cele care bagă pisica la apă) da până i-a venit lui inima la loc și haț! a pupat-o pe Ofelia în bot dar metodic vai atât de metodic încât am fost nevoit să izbucnesc într-un hohot de plâns acu stau cu mama în casă o ajut să scoată ușa din țâțână mama râde ,cu capul doldora de buze" mama râde mă-ntreabă într-una: da dacă numele Osip nu mai vine cartea cine face cartea Bernis
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]