663 matches
-
Gheo. Pe autorul Fairiei, defectele "populare" ale președintelui nostru jucător nu-l deranjează câtuși de puțin. "Toată lumea știe cum e Băsescu: iubitor de petreceri și dans, admirator nestăvilit al femeilor frumoase, amator de whisky și cu un râs gros. Și hohotește așa, în cele mai nepotrivite momente". Dar - ricanează autorul - Hitler nu se omora după petreceri sau după femei și nici nu se menționează pe undeva prin istorie că ar fi dansat în restaurant cu țigănci cu fuste înflorate. Nu s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
stors de arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în aer hohotește o mirare, din nordul înghețat ne ajunge o lingoare, în verdele nenăscut, plozi fără număr se-ntind a născare, o herghelie de seve abia se țin să răbufnească sub soarele ce și-a băut laptele colastră, când echinocțiul lăhuz îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu voi mai dansa cu capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii de flori și fluturilor îmbătați de verde. nicicând pielea mea ignorantă nu va mai hohoti la atingerea lunii, aievea apelor ce-și plâng sarea pierdută. nicicând nu voi mai vedea lumea cu privirea biciuită de ploile acide ale nerăbdării. nicicând nu voi mai fi grăuntele abia încolțit ce-și leapădă învelișul, golaș și imberb înfruntând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Tulcea. Minunat oraș, văzut pentru prima dată și, mai ales, cu Dunărea lângă casă... Directorul meu spunea ; "cine bea apă din Dunăre nu mai pleacă niciodată de aici". Avea să se Întâmple și asta, dar destinul aștepta la o răscruce, hohotind. Am locuit la "Casa specialistului", Înconjurată de Întinderea nesfârșită a lanurilor de grâu. Nu adormean decât În zori, de teamă ca nu cumva, peste noapte, să intre cineva peste mine și să-mi facă de petrecanie ( cum s-a mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unde se afla C.A.P.-ul Nufărul. Diferența dintre București și ce mi se Înfățișa ochilor era fatală. Toate visele mele s-au năruit dintr-o dată și sufletul mi s-a umplut de lacrimi. Am depus eforturi mari să nu hohotesc, să nu mă prăbușesc. Într-un târziu, cineva m-a lămurit că I.A.S. -ul se află pe strada paralelă și m-a condus acolo ( fiind cu mașina). Directorul era un ardelean get-beget. Mi-a plăcut de la Început ( cred că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meu. MOTTO: „Ci tu pe-aici de ce te-mbii-n pierzare? De ce nu urci pe piscu-n zări durat, Ce-i pururi vechi izvor de desfătare? Acolo jos vei auzi cum crește Suspinul gloatei ce-n tumult pestriț A doua moarte hohotind cerșește. Și-ai să mai vezi pe cei ce-s mulțumiți Să ardă-n foc, căci și de-au fost mișei, Nădejde trag s-ajungă fericiți. Pe urma mea, spre-a ta scăpare deci Alungă-ți pașii și la drum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
somn și a mamei mele, acoperită de groază și de rușine. Scotea niște sunete prelungi, de lup urlător la lună, după care un interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului, cu mâinile Împreunate peste cap, hohotind, și cădea, În cele din urmă, Într-un somn plin de angoase, acoperit de gemete și tremurături. Într-o dimineață de duminică, Înnegurat de mahmureală, tata Îi spuse mamei (care tocmai Îmi ștergea praful de pe umeri și21 mi aranja cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Era atât de pierdut, de absorbit, că nu a simțit gașca de băieți apropiindu-se tiptil de el. Doar când au ajuns prea aproape, râsul nestăpânit al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era prea târziu. L-au Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o rază de soare măiestrindu-i jumătate de față. Mama mă ține În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să spună: - Dumnezeu să te aibă în paza lui! EL, care e dincolo de noi, EL, care se află dincolo de bine și de rău, știe ce și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aș fi ridicat, mirat, din sprîncene (nu eram dornic de căsnicii, ci de aventuri ). Dacă acum 10 ani mi s-ar fi explicat că voi sta În ...Tecuci, cel puțin 60 de dimineți, și În Dej, alte 35, aș fi hohotit, spasmodic (ce-avea drumul meu spre Timișoara, sau Iași, cu Tecuciul și Dejiul?). Și totuși, s-au Întîmplat, toate astea...Viața are logi ca ei, aparte. Hm! Și fiindcă am pomenit de viața universitară : dacă acum 36 de ani, cînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bolondja, meg lepet a toronyba, megkerdezte hany ora (Nebunul de Aprilie s-a urcat în turn, a întrebat cât e ceasul), cântecul de 1 Aprilie, nebunia necumpătată a primăverii. Mihai de Giulești, nobil ereditar, se opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le răspunse și el, zâmbind, gata să participe cu voie bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură decât o singură clipă pentru că-și dădu seama că râd de el și râsul lor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În hăul metroului, derbedei descreierați ai unei Europe unite. O liniște grea, apăsătoare, cuprinde deodată orașul. Soarele pare printre norii alburii, o pată uriașă, difuză, pe o piele bolnavă. Pentru câteva clipe Antoniu e dezorientat și confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai fi găsit niște spectatori ca părinții mei atunci când dădeam adevărate spectacole de mimă? La ora mesei nu se mai săturau să mă privească - o dată, maică-mea s-a scăpat pe ea, doctore, și a trebuit să fugă la closet hohotind de râs ca o isterică, după ce m-a văzut făcând pe domnul Kitzel din Jack Benny Show. Ce să-ți mai zic? Mai erau și plimbările, plimbările cu tata prin parcul Weequahic, duminica, plimbări pe care nu le-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu fața în pernă, revărsîndu-se într-un plîns isteric, hohotind înfundat. În primele clipe, Mihai e îngrozit; se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar cu apă rece între ochi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sentimentelor. Dave 2 nici nu-și închipuise vreodată că ar putea fi atât de sinceră și deschisă. Ce bine era dacă ar fi fost așa mai demult! Câtă plăcere le-ar fi oferit Geenei și lui Dave 2! Iat-o hohotind încet despre frustrările și răceala din mariajul ei cu Dan. Dave 2 nu se putuse abține să nu-și pună un braț protector în jurul ei. Ea se cuibărise în deschizătura unsuroasă, cu miros fetid, dintre gulerul kaki al jachetei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se gândi cum i-o trăgea lui Bull și izbucni în râs la gândul că nimic din ceea ce ar fi putut dibui Naipaul joi seara la Wincanton nu putea fi mai outré de atât. — Cred că pot face față, Krishna, hohoti Alan cu subînțeles. — OK, dacă te crezi în stare, hai să mergem. Își trânti paharul de whisky pe tejgheaua barului și se adresă proprietarului cu înfățișare de cotlet de berbec: — Scuzați-mă, știți cumva unde am putea mânca pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plastic, se folosea de aptitudinile lor de mecanici auto la demontarea mașinuțelor de fier, îi lăsa să asculte discurile cu povești puse la pick-up-ul lui tata (cred că se înnebuneau după Făt-Frumos fiul iepei, prea chirăiau toți trei când zmeul hohotea și striga V-aam priiins, frumoaaaseloor!). Partea proastă este că eu nu i-am văzut niciodată pe Știm și Ștam, poate fiindcă sunt ochelarist, poate din alte motive. Îl auzeam pe Matei vorbind prin casă și, de ce să vă păcălesc, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
momentul decisiv al încleștării fizice, când victoria înclină spre cel nedreptățit, neputinciosul transformă lupta în spectacol de circ, apelând la cele mai ridicole gesturi. Printr-o nelămurire generală, masa spectatorilor prinde din aer giumbușlucurile și fraternizează cu lașitatea celui șiret, hohotind descătușată. Cel puternic rămâne cu vorbele în gât și mușchii încordați, iar ridicolul situației îl copleșește. Un scenariu asemănător pun în mișcare și mulți oameni politici, atunci când, din imensa masă a celor amărâți, aduși în pragul disperării, se trezesc câțiva
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu pot să înțeleg... măcar un deget dacă... la noi, dacă se dărâmă un oraș, îl reconstruim... în cinci luni, împreună... Și voi... ce păcat... ce păcat... jur, am vrut... am încercat... de-aia nu vă înțeleg... eu am încercat... Hohotind, Takamura trecu de controlul din pașapoarte și se pierdu undeva îndepărtare. Cei care îi ascultaseră cuvântarea dădură din umeri. - Un om simpatic, dar ce ciudat e! remarcă un tânăr bronzat, cu un tricou al naționalei pe corp. - Da, chiar ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea care se lăsase din nou, mi-am aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]