212 matches
-
Acasa > Impact > Scrieri > MAREA HOINĂREALĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1333 din 25 august 2014 Toate Articolele Autorului Marea hoinăreală Cântau din clarinet cândva, cu toții orbi, la cinema rula un film cu Stan și Bran, iar eu murisem de un an.Mă preumblam ca o stafie, alături moniadilie, toți conjurații interlopi și misogini și androfobi. Ah, ginalinabubulina, cum mă durea
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
Cum vezi orbirea? Vezi și nu vezi. A te privi în interior e cam Quez.Să-ți pierzi vocea, abia atunci gândești o lumină aurie aruncată pe preș. Resentimentul și regimentul au fost înfrânte de |nero dementul. Referință Bibliografică: Marea hoinăreală / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1333, Anul IV, 25 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
naivă și sensibilă! Am înțeles că dacă nu ai pe nimeni care să te susțină, ești mâncat de viu (vorba vine!), iar dacă vrei să ai, trebuie să te cobori și să faci anumite compromisuri... Așa că după un an de „hoinăreală pe malul Dâmboviței” am revenit pe meleagurile bihorene cu gândul de a da la facultatea de Științe Politice din orașul de pe Criș. Și asta în ciuda insistentelor părinților care mă sfătuiau din nou să aleg „Colegiul de Cosmetică”. Totuși nu i-
TAINA SCRISULUI (48) – O MODALITATE DE A-MI EXPRIMA GÂNDURILE de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357210_a_358539]
-
să-i atingă mâna. Ana nu avea nici un motiv să accepte așa ceva. Băiatul nu se supăra, iar mai târziu povestea și mai mult auditorului recunoscător de la țară. Timpul trecea mai plin. După-amiezile le petrecea acasă în mare parte, cu excepția micilor hoinăreli întreprinse cu cei doi băieți prin grădină sau cimitirul lipit de grădină... acolo a regăsit și mormântul bunicilor ei, scria numele lor pe pietre cu litere seculare, pe care nu le-au stricat nici ploile, nici gerul timpurilor trecute... se
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
suspina pe colțul ferestrei rugăciunii de la subsuara inimii. Trăiesc, pipăindu-mi silaba crucii, înflorită-n propria-i rugină, pedepsită în zori să dezvăluie ascunsul dintre tâmplă și genunchi. Un singur argument mă cufundă în sunetul de dincoace de chipul Nimicului: hoinăreala cuvântului care mă merge ca pe un obiect tocit de sandala vieții. *** Când mi-am dat seama că adevărul nu e decât un strănut al minciunii, am despuiat viața de credința cărnii și mi-am constrâns sonetul tăcerii să evadeze
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
visăm doar la noi, la nevina de a merge mâna de mână. Împrumutând unul de la celălalt plutirea într-un acvariu al timpului nesățios încercăm temelia zilei de mâine, visăm cu ochii deschiși să ținem aproape copilăria. Împrumutând unul de la celălalt hoinăreala peste timp ne-am rătăcit de prea multe vise cu ochii deschiși. Împrumutând unul de la celălalt câte puțin din căldură altora am fugit de o lume a noastră fără speranțe, fără vise și am rămas doar cu gândul searbăd al
COPILARIE de MIHAELA RUSU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344640_a_345969]
-
bataia vântului ca niște clopoței albi-roșii, pufoși și fără glas. Se luminează alburie și pădurea de mesteceni, dincolo de care se aude ecoul unui clopot, e prânzul, sunetul slobozește oamenii de la slujba de duminică. Drumul e anevoios pe alocuri, dar gustul hoinărelii e plăcut, seamănă cu bucuria degustării înghețatei Polar, după ce treceam prin furcile caudine ale obținerii permisului pentru o plăcere dulce, degrabă inflamatoare a amigdalelor noastre. Se face tăcere. Doar zăpada plesnește în șoaptă ramurile salcâmilor, acoperind apoi, cu o carne
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
evenimentului, moment apreciat în special de fanii comediantului francez. Iată pe scrut și titlurile cele mai importante ale Festivalul Filmului Francez: Spumă zilelor de Michel Gondry, Aimer, boire et chanter deAlain Resnais, Au bouț du conte d’Agnès Jaoui, Marea Hoinăreala de Louis de Funès, Playtime de Jacques Tați. Invitați speciali: Thomas Salvador, realizatorul filmului Vincent nu are șolzi și Jean-Philippe Tessé - redactor-șef adjunct al revistei Cahiers du Cinéma. Bilete: 10 lei; 7 lei pentru studenți, elevi, pensionari și deținători
Festivalul Filmului Francez. O perspectivă deschisă asupra lumii! [Corola-blog/BlogPost/100393_a_101685]
-
15.00 Semaine des Cahiers LE GRAND AMOUR / MAREA DRAGOSTE (1h25) 17.00 Retrospectivă Pierre Etaix SCURT METRAJE 19.00Panorama AIMER, BOIRE ET CHANTER/ SĂ IUBEȘTI, SĂ BEI ȘI SĂ CÂNȚI (1h48) 21.00 Centenar LDF LA GRANDE VADRIOUILLE / MAREA HOINĂREALA (2h12) Duminică 9 noiembrie Semaine des Cahiers LEȘ BEAUX GOSSES/ BĂOEȚI FRUMOȘU (1h30) Panoramă AU BOUȚ DU CONTE/ LA SFÂRȘITUL POVEȘTII (1h52) Centenar LDF LE CORNIAUD / PROSTĂNACUL (1h50) Panoramă L’ÉCUME DES JOURS / SPUMĂ ZILELOR (1h30) Panoramă MICHAEL KOHLHAAS (2h02
Festivalul Filmului Francez. O perspectivă deschisă asupra lumii! [Corola-blog/BlogPost/100393_a_101685]
-
mi se mai întâmplă să nu am chef să stau în casă, dar nici chef să ies cu prietenii în oraș. Atunci când sunt într-o astfel de stare, mă îmbrac frumos, mă machiez și mai frumos și ies singură în hoinăreală pe străzi. De cele mai multe ori, mă opresc într-un loc drăguț unde stau mai bine de oră uitându-mă pe geam, citind sau scriind. Așa mi s-a întâmplat și acum câteva zile, când razele soarelui erau așa de plăcute
O carte, o după-amiază cu soare și o prăjitură de la Blanca [Corola-blog/BlogPost/100479_a_101771]
-
la ce sunt,/ ci la ce pot să devină./”. În „Călătorie” ne dezvăluie că ,,Omul, pașaport cosmic/ pentru eternitate”, nu se înțelege pe deplin, iar lumina ajunsese ,,a se curba în jurul lui,/ în așteptarea galaxiilor dolodora de ferestre-/(...)către infinitele hoinăreli onirice/ zugrăvie-n Zenit.” Pornind de la ideea unor filosofi antici sau contemporani (Nick Bostrom, de la Universitatea Oxford), potrivit cărora tot ce credem noi că e real și stă la temelia lumii noastre este, de fapt, o iluzie abil creată de o
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
mai este! De parcă-ar fi un fior seismic Și tot duhul străbun s-ar clătina, Ca într-un vechi basm citit cândva. Dar totuși, să revin cu roțile profane pe pământ... Femeia-i stâlpul susținător al obștii - Cântarea jovială a hoinărelii pulpe: Un înger fuzionat c-un diavol, Ce sălășuie permanent Și nu poate avea odihnă. Bărbați, prețuiți femeia! E trandafirul serafic din viața oricui, E sângele ce pulsează fără oprire, E slova alfabetului ce-l înveți lent. La mulți ani
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
pâinea unor vremi trecute dar totu-i doar s-umbresc aceste pagini ce pasc „cândva”-u-n ieslea zilelor pierdute... degeaba tot frămânți - în gol - văzduhuri: nu se întorc la maluri triste duhuri ...ocean necumpătării e-ntre min' și ele atâtea hoinăreli și vise grele... ...nu mai veniți - strigoi - la casa asta: pe rând - pierdu pereți și uși - fereastra... SENZAȚII DE CASĂ coboară - urcă sau plouă ? pași de minuni - strune și struni - letargii nevralgii - nebuni - și străbuni melodia nu-i nouă: pe sub
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
vestică. Este vorba despre ansamblul sculptural intitulat „Ochii cerului” și despre inscripția cu litere stilizate tridimensionale, care vrea să imortalizeze noul statut al orașului. Hoinărind prin parc Așadar, potrivit planului inițial, cu aparatul de fotografiat în mână, mi-am început hoinăreala, pornind din fața Teatrului Maghear, pe aleea principală, trasată ca o axă mediană care secționează parcul pe direcția est-vest. Aleea este mărginită de două canale, peste care, din loc în loc, sunt aruncate podulețe de lemn. Cândva, pe canalele respective, curgea apa
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
2014 Toate Articolele Autorului Mă grăbesc! N-am să te-aștept o veșnicie! Șopteai glumeț, rezemat de tocul ușii... Iar din șoapte se desfăceau brațe Care mă-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de ametist... Hai să mai stăm un minut! N-aștepți nici atât? Mihaela Oancea
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
fost ușor, dar, tineri fără copil, cu prieteni unul și unul, am supraviețuit șocului inițial și ne-am asigurat o carieră într-un domeniu nesperat. Era perioada 1954-1960, când muncind fără preget, dar și distrându-ne copios - sport, poker, motocicletă, hoinăreli - ne-am consolidat familia prin apariția Cristinei și am visat la o viață mai bună, într-o zonă mai puțin expusă, mă refer la radiații, și mai aproape de binefacerile culturii - teatre, concerte , operă. Eram amândoi ahtiați după așa ceva și ne
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Ion Sorescu“. Conform notei biografice alcătuită de Lucia Soreanu-Șiugariu, „școala primară o urmează târziu, la Băița și Valea Borcutului (1924-1928), cu mari întreruperi“ „Nevoit să lucreze de timpuriu, în mina de aur, alături de tatăl său“. „Copilăria și-o împarte între hoinăreli prin pădurile misterioase, șteampuri umede și școală, unde mintea lui ageră, iscoditoare și sârguința la învățătură impresionează pe cei ce-i sunt dascăli și mai ales pe preotul-dascăl Victor Băcilă din Valea Borcutului“. „După absolvirea clasei a IV-a primară
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
națiunii, nu e în stare, cum ar fi? să se instituie într-o voce demnă de luat în seamă, la un eventual scrutin electoral, să propună, mai știi? un imperiu al cerșetorilor. Dar dincoace, pe trotuarele astea atît de dragi hoinărelilor mele? Intru din nou în furnicar. Tarabe cu tot ce-ți vrea inima: pantofi, țigări, caș, bărboși, ciungă, ciungi, biscuiți, bluze, ridichi, ciorapi, ochelari, marule, marote, flori, foști, sandale, actuali, mere, grași, slabi, albi, oacheși, alifii, canari, trișcă, trișori, oglinzi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era în acea vreme atelierul meu... și apoi, mai tîrziu Place Dauphine, unde ea, Sandra și Doamna Rognat luau ceaiul în timp ce eu, din colțul meu, le priveam și--mi spuneam că tot Juliette e cea mai delicioasă". Mondenitățile picante, primele expoziții, hoinărelile pe continent, da! Dar pictorul tînjește, subteran, după sursele unei energii primitive și, drept urmare, încă din anii studiilor, dar și mai tîrziu, cînd se maturizează, găsește remediul în retragerile la Bucium, lîngă Iași, unde sînt cele două case alăturate, una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noastre or fi aceste pînze străine, cotropite acum de septentrion? Dispărînd din cartier, Max, cîinele tuturor și al nimănui, am luat ieri drumul crematoriului din spatele cimitirului Sf. Vasile de la Galata, unde speram să-l mai prind în viață pe companionul hoinărelilor mele nocturne, victimă, bănuiam, a recentei campanii de ecarisare. În cuști, doar cîțiva cotei așteptîndu-și moțăind condamnarea. Nici urmă de Max. L-or fi lichidat? Nu mă pot desprinde nici azi de privirea unui exemplar de culoarea vulpii, cu botul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce-și întinde arătătorul pînă-i gata să-l atingă pe-al Demiurgului. Ce voi vedea? Cunosc (mental) Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și mai puțin povestitori, sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli". Ar fi pus astfel în valoare, cum ar veni, doar instinctul tropic, vorba lui Călinescu; cel narativ ioc. Breban, precautul (precauția marelui narator), n-ar fi vorbit în tonul acesta. La rîndu-mi, nici eu n-aș face-o. Și asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la scoala, astfel fiind liber să hoinărească prin Londra, de multe ori ajungînd în zonele rurale din imediata apropiere a Londrei. Alexander Gilchrist, primul biograf al lui Blake (Life of William Blake, 1863), povestește că tocmai într-una dintre aceste hoinăreli a avut Blake experiență să neobișnuită din Peckam Rye: a fost uimit "să vadă un copac plin cu îngeri, aripi angelice strălucitoare smăltuind toate ramurile ca niște stele". Era un semn foarte timpuriu al puterilor mentale neobișnuite ale viitorului vizionar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
una galbenă, probabil cu un alt parfum. Ca să ne Înțelegem, ne-am prefăcut că uităm de toate aceste detalii, am pronunțat repede floare și ne-am Înțeles de minune. Dar ce păcat că spuneam atât de puțin despre floarea mea... Hoinăreala mea s-a Încheiat cu o noapte petrecută În pădure („Să nu intri niciodată aici”, am fost povățuit). De cum am intrat, m-am rătăcit printre lianele multiforme În care forfoteau tot felul de arătări, despre care nu auzisem nimic; le
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată clipe de îngândurare, care dau liricii lui un sunet elegiac. Izbucnirile de energie, alteori, îl propulsează în agora (Deșteptarea României, Hora Unirii). Înfierbântat de idealul patriotic, el se sustrage
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]