216 matches
-
asculte cu interes, să absoarbă alte perspective, să creeze acel spațiu mental ospitalier pentru diversitate și alteritate. Dacă numeam metaforic începuturile acestor eforturi de instituționalizare a studiilor de gen în mediul academic românesc loitering with intent, într-o traducere aproximativă "hoinăreală nu fără sens", în care exploatam conotațiile de străin subversiv, neacceptat sau tolerat cu condescendență, la conferința ESSE de la Istanbul din 2012 numeam relația între studiile de gen și curriculumul academic românesc tradițional o "uniune consensuală", recunosc că aprecierea e
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și funcții suplimentare, cum ar fi cea de continuitate a tradiției, de unire a familiilor, de educare a generațiilor tinere, pregătind căsătorii endogamice, întărind coeziunea dintre familiile prietene sau apropiate. Plimbarea Secolul al XVII-lea a făcut din plimbare și hoinăreala o ocupație la modă251. Parisul nu este doar istoria sau monumentele sale, el este orașul dorinței: priviri-fulger care se întâlnesc, lovituri în inima etc. Câte trasee urbane n-au fost întreprinse în căutarea misterioasei Pariziene, a frumoasei necunoscute? Parisul este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și nimic altceva. Memoria mi-e plină de nume și cuvinte reziduale despre care n-am nimic de spus, țn afară de faptul că nu o să scap niciodată de ele și că fac un zgomot de fond misterios. Într-una dintre hoinărelile mele la hazard prin Paris, m-am trezit pe Rue de Grenelle. Tot ce știam despre Rue de Grenelle era că Georghes Simenon o pomenea mereu. Am simțit însă că n-aș mai fi eu, dacă n-aș lua strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi fost deloc mai bine. Muzeele pot să mai aștepte, însă „poarta din zid“, poarta aceea despre care scria într-o nuvelă Edgar Allan Poe că dă direct în grădina fermecată, ți se deschide numai o dată. N-aș spune că hoinăreala de o după-amiază întreagă pe Rue de Grenelle mi-a schimbat viața. Mi-a deschis însă mintea spre un gând: avem oricând și oriunde un motiv să ne simțim bine. Totul e să nu ne luăm după alții, să căutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știa nimic. Și maică-mea a fost întrebată unde sunt, dacă știe ceva de noi. Am aflat mai târziu că ea nu s-a impacientat deloc, mă cunoștea sau așa era felul ei de a fi. După două ore de hoinăreală pe străzi lăturalnice, am ajuns la intrarea în câmpia largă. O cărăruie galbenă se pierdea în depărtare spre dealul înverzit. Gloata de copii din cartier se agita nervoasă ca un cal nărăvaș prins într-o cursă. Cei mici scânceau turmentați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ca, în chiar ziua paradei gay, să-mi cadă în mână o carte șturlubatică și de-a dreptul fermecătoare: "Povestea poveștilor" (de fapt, titlul cel adevărat sună mai altfel...) pe care Creangă a citit-o la "Junimea" într-una din hoinărelile sale pe "pe ulița mică". Nu-s adeptul pudibonderiei exagerate. Între altele, l-am editat (și prefațat) pentru întâia oară în România pe "divinul marchiz" Sade JUSTINE, în 1990 și JULIETTE, în 1993, așa că am receptat cu interesul cuvenit inițiativa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și nouă... În ultimul lui stagiu de „expulzare” la țară (după absolvirea clasei a II-a primară) își petrecea mai tot timpul în tovărășia vărului său Adrian, cam de aceeași vârstă cu el, cu care organiza jocuri, pescuit și scăldat, hoinăreli prin sat și împrejurimi și, bineînțeles, năzbâtii pentru care bunicul, mai iute din fire și mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
una galbenă, probabil cu un alt parfum. Ca să ne Înțelegem, ne-am prefăcut că uităm de toate aceste detalii, am pronunțat repede floare și ne-am Înțeles de minune. Dar ce păcat că spuneam atât de puțin despre floarea mea... Hoinăreala mea s-a Încheiat cu o noapte petrecută În pădure („Să nu intri niciodată aici”, am fost povățuit). De cum am intrat, m-am rătăcit printre lianele multiforme În care forfoteau tot felul de arătări, despre care nu auzisem nimic; le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
incapabil pentru munca de cancelarie, s-a angajat ca ucenic la gravorul Ducommun (1725). Tirania acestuia i-a făcut munca insuportabilă. La 16 ani, "neliniștit, nemulțumit "de toate și de sine", Jean-Jacques părăsește Geneva, în seara zilei cînd, întors din hoinărelile lui obișnuite, găsește porțile orașului închise. Timp de treisprezece ani a dus o viață de vagabond, plină de mizerii, experimentînd numeroase profesii. El va duce o viață agitată și datorită temperamentului său pasionat, sau, pur și simplu, de nevoie. În
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Marcel Schwob, reluînd această figură într-un pasaj din Le Livre de Monelle, obține o repetiție a anadiplozei care devine o "concatenare" (Fontanier 1977: 331). Aici, concatenarea este mai întîi "directă", apoi inversă, realizînd o formă de poezie populară a "hoinărelii" (de altfel textul este spus "din mers"), cu un discurs direct structurat după modelul păpușilor rusești: T8 Într-o zi Jeanie porni în căutarea iubitului ei. Se uita la florile de apă și la tulpinile lor aplecate; și toate florile
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată clipe de îngândurare, care dau liricii lui un sunet elegiac. Izbucnirile de energie, alteori, îl propulsează în agora (Deșteptarea României, Hora Unirii). Înfierbântat de idealul patriotic, el se sustrage
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
monden" încadrează (limitează chiar) direcțiile de mișcare ale eroilor. El este periferic într-un singur caz, al rătăcitorilor ca Lică Trubadurul, pentru că rangul nu le permite înaintarea spre centrul acestei dispoziții spațiale de rang și poziție socială a orașului. De la "hoinăreala" burlăciei la retragerea spre periferie, centrifugă, a celor asemenea lui, mișcările lui Lică semnifică poziția subalternă, conștiința ei, și desigur voința forțării limitelor. Cum procedează nu de puține ori, autoarea lansează sugestia metonimică plecînd de la împrejurarea concretă care implică "locația
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o face el! Sau seara cînd jucam fotbal cu el, cu Groșan, Radu Călin Cristea, Gusti Frățilă la lumina unor ferestre! Sau la Casa Pogor, plîngînd de emoție în timp ce asculta " Să mori în limba ta" a lui Grigore Vieru! Și hoinărelile pe străzi! Și, mereu, poezia lui! Sînt tare amărît din acest motiv. Eram în P. Neamț, la o ședință și Radu (Florescu n. red.) m-a așteptat afară să-mi comunice nenorocirea. N-am putut să mai fac nimic o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu dor! Aurel Bora, 15 august 1984 Dragul meu Lucian, Îți scriu, în sfîrșit, după două săptămîni de la întoarcerea mea acasă. Aștept o ploaie și ascult muzică. În august citesc cel mai mult. Fiind sărac, mă dedic lecturilor. După atîta hoinăreală, era cazul. La București m-am întîlnit cu mulți dintre prietenii sau cunoscuții noștri comuni. Întrucît fusese mințit că, vezi bine, cartea mea e-n tipografie, D.R.-ul m-a luat în mașină și m-a dus la directorul general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și el că-i cu adevărat un diplomat dat afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zi l-ai zărit la geamul casei... Cu toate acestea, i-ai purtat respect și prețuire neșterse. Singurele momente când erai fericit și te simțeai în largul dumitale erau cele petrecute împreună cu Eminescu cât a stat la Iași în lungile hoinăreli în jurul Iașului sau prin mahalalele mărginașe ale târgului. Numai că, în zorii zilei de 15 iunie 1889, dragul dumitale prieten - Eminescu - trecea pe celălalt tărâm, luându-și locul cuvenit între Luceferi. Mare durere ai simțit dumneata și o lume... Sporovăind
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
să-ți mărturisesc cu mâna pe inimă că cele văzute de aici nu pot fi egalate de alte priveliști, oriunde s-ar afla. Aș mai vrea să adaug ceva. Toate aceste locuri le-am călcat cu piciorul în lungile mele hoinăreli în jurul bătrânei cetăți a Iașilor. Si nu o singură dată... - Stiu că ai umblat în lung și-n lat pe aceste meleaguri și că de fiecare dată te-ai întors cu tolba plină...Așa îi stă bine unui îndrăgostit de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spun slovele lor în limba cea lin curgătoare a străbunilor!!! Dar câte legende nu sunt despre toate câte se înșiră ca boabele de mărgăritar pe firul albastru al dealurilor Iașilor... Pe curând, iubite prieten! I Ca să-ți redeschid apetitul pentru hoinăreală, așa cum o făceam împreună cu ceva anișori buni în urmă, o să începem drumețiile noastre pe cele dealuri albastre ale Iașilor cu un locușor numai bun de pus la rana sufletului tău. Sper că ești în formă, așa ca pe vremuri, și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
stare să faci o analiză a afirmațiilor mele privind Mănăstirea Bârnova, eu o aștept cu nerăbdare, iubite prieten. Pe curând. XII Ne-am vânturat noi pe potecile și drumurile Buciumului, Vlădicenilor și Bârnovei, dar asta nu înseamnă că am terminat hoinăreala. Tu o știi bine, iubite prieten. Astăzi, pașii ne vor purta spre Mănăstirea Cetățuia, ctitorie a lui Gheorghe Duca voievod. Drumul însă - cu sau fără voia noastră - trece pe la poarta uneia din cele mai interesante biserici, despre care Nicolae Iorga
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1953; Sfredeluș, București, 1953; Hoțu și Pachița, București, 1954; Versuri alese, București, 1955; Curcubeu peste Dunăre, București, 1956; Oameni în lumină, București, 1956; Picu și Gheorghiță, București, 1956; Lanterna magică, București, 1956; Bucuria tinereții, București, 1957; Prin ani, București, 1958; Hoinăreli prin natură (în colaborare cu Ionel Pop), București, 1961; ed. 2, București, 1965; Carnet, București, 1961; Scriitori, carte, cititor, București, 1961; Prin U.R.S.S., București, 1962; Noaptea luminată, București, 1962; Oglinzi, București, 1963; Document, București, 1964; Șantier, București, 1964; Însemnările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
vital. Neavând a da socoteală niciunui trecut personal, negăsind în el convingeri religioase profunde, nu voi avea de ars, odată ajuns acolo, nici tămâie nici drapele. Candoarea îi dă ignorantului o anumită libertate a cugetului. Ea incită mai mult la hoinăreală decât la rechizitoriu. Dacă te defulezi mai puțin ca gură-cască împins de curiozitate sau ca propovăduitor zelos, asta mă mai întreb și acum. Conform Evangheliilor, în scurta lui viață, atât în cea intimă cât și in cea publică, galileeanul a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
eu, bunăoară, în locul lui) că nu servește la nimic să alergi, ci că "fiecare noapte în care intrăm este aceea a Preasfintei Agonii". Să ne înțelegem: nu-mi voi face niciodată o doctrină din modul de viață al unui senator. Hoinăreala la întâmplare pe străzi îmi pare a fi mai puțin pretențioasă și mai plăcută. Nu sunt chiar departe de a crede că dubla propensiune spre farse și spre spectacolul străzii te vindecă de misticism. În loc să-l întrebe nici una nici două
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
te amuzi să crezi că ceea ce e fals a devenit adevărat, că altundeva e chiar aici, iar „altădată” a înlocuit prezentul. Evident, simularea nu e singura formă a hedonismului experiențial. Aici acționează o altă logică: o dovedesc sejururile la prieteni, hoinăreala, leneveala, meșteritul, gătitul, decorarea interioarelor, drumețiile, gustul pentru natură, practicile muzicale și sportive - tot atâtea activități care exprimă o logică a autoorganizării individuale a timpului liber, dorința hiperconsumatorului de a-și reasuma propriile plăceri, de a trăi noi experiențe într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
temporalități lente, calitative și senzualiste. Slow food, audiții muzicale, plimbări pe jos, drumeții, jacuzzi și baie turcească, meditație și relaxare: alternativă la fast live, divertismentul savurat „pe îndelete” se bucură de un larg ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la restaurant, pentru zăbovirea pe plajă sau pe terasele cafenelelor. Nu o temporalitate uniform urgentistă, ci un sistem compus din temporalități profund eterogene: timpului operațional i se opune timpul hedonist, timpului corvezilor - timpul recreativ, timpului precipitat - timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
istorice sunt estetizate și convertite în scene de spectacol, cu străzi numai pentru pietoni, cu fântâni, sculpturi, piețe de modă veche, sărbători pline de însuflețire. Clădirile vechi sunt reabilitate, reconvertite în muzee, hoteluri, centre culturale. Facilitățile portuare sunt reorganizate în vederea hoinărelii, a consumerismului și a altor plăceri urbane. Malurile fluviilor sunt redate pietonilor și metamorfozate în „plaje urbane”. Pretutindeni cafenele și restaurante, buticuri de modă, magazine de artizanat, galerii de artă, cinematografe multiplex transformă spațiul urban într-un oraș recreativ gata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]